13,415 matches
-
la editura Curtea Veche în luna noiembrie. Începînd cu 1973, la doi ani după Tezele din iulie, televiziunea română se vede pusă în fața unei comenzi pe care nu mai are cum să o evite: ea trebuie să devină o tribună ideologică „atractivă”, dar nu mai puțin formatoare de conștiință socialistă. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: această formulă încearcă să desemneze conștiința cetățeanului care, știind gradul de înapoiere a economiei românești, se străduiască să muncească cît mai mult și mai lucrativ
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
parte, pentru ca nu cumva rezultatul muncii să comande conștiinței dorința de posesiune. TVR devine, așadar, prin emisiunile sale sociale - reportaje, anchete destinate în special tinerilor - o vitrină a moralității „socialiste”, focar presupus de motivație productivă. În memoriul său de formare ideologică, Petre Popescu, membru al redacției « Actualități » constată: În ultimii ani, acestea (emisiunile de televiziune) au devenit din ce in ce mai complexe, aria tematică lărgindu-se permanent, începînd cu perioada care a urmat Congresului al X-lea și îndeosebi după adoptarea programului ideologic al
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
formare ideologică, Petre Popescu, membru al redacției « Actualități » constată: În ultimii ani, acestea (emisiunile de televiziune) au devenit din ce in ce mai complexe, aria tematică lărgindu-se permanent, începînd cu perioada care a urmat Congresului al X-lea și îndeosebi după adoptarea programului ideologic al partidului. Concomitent a avut loc o dezvoltare considerabilă a bazei tehnice și materiale, astăzi Televiziunea Română putînd fi socotită ca una dintre instituțiile moderne pe plan european. [1] Să remarcăm aici doar cuvântul « adoptare », pentru a spune că, de acum
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
devenirea politică - dar și morală, iată - a programelor de televiziune românești de-a lungul anilor 1970, din perspectiva unui animator de emisiuni de actualități. Vom insista de altfel asupra importanței eforturilor puse în slujba realizării utopiei mediatice a difuzării « trăirii » ideologice. A insista pe trăire nu reprezintă nici un accident (în raport cu propaganda din țările blocului comunist), și nici reluarea identică a propagandei sovietice și sovietizante a anilor 1950. De altfel, televiziunile « de știri » de astăzi nu funcționează altfel. Insă e mult mai
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
De altfel, televiziunile « de știri » de astăzi nu funcționează altfel. Insă e mult mai simplu să atragi telespectatorul prin plasarea lui în poziție de judecător sau călău al puterii decît prin supunerea lui la aceeași putere. A învălui afectiv discursul ideologic, a transforma injocțiuni ideologice în sentiment, este înainte de toate misiunea televiziunii, o dată ce puterea și-a dat seama de virtuțile estetice ale acestui canal mediatic complex. Nimeni nu scapă de noile exigențe, dar nu este mai puțin adevărat că, cu cât
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
știri » de astăzi nu funcționează altfel. Insă e mult mai simplu să atragi telespectatorul prin plasarea lui în poziție de judecător sau călău al puterii decît prin supunerea lui la aceeași putere. A învălui afectiv discursul ideologic, a transforma injocțiuni ideologice în sentiment, este înainte de toate misiunea televiziunii, o dată ce puterea și-a dat seama de virtuțile estetice ale acestui canal mediatic complex. Nimeni nu scapă de noile exigențe, dar nu este mai puțin adevărat că, cu cât limbajul televiziunii este mai
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
de către emisiunile TVR era un lux la îndemîna dorinței generale de adevăr, a cărei satisfacere îndatorează societatea pe care o hrănește față de puterea care a făcut posibilă satisfacerea. Limbajul de lemn pe care Sanda Țăranu îl folosește în disertația sa ideologică din 1974 este recompensat de posibilitatea de a critica, poate chiar în același limbaj, dispariția emisiunii ce purta numele de Poșta TV, unde se citeau scrisorile telespectatorilor la care televiziunea alesese să răspundă. Gestul critic corespundea celor două regimuri discursive
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
critic. Atunci cand citesc cărți cu copii îmi suprim conștient orice atitudine critică. E indiscutabil că literatura pentru copii de propagandă a avut un mare impact asupra cititorilor în perioada comunistă. Dar în ce măsură acest impact era unul strict afectiv sau unul ideologic? </b><i> E o carte pe care am găsit-o pe la bunici, pe la țară, de la Editură Cartea Rusă. Țin minte titlul până în ziua de astăzi - Cartea prieteniei, autorul nu-l țin minte. Era povestea unor copii sovietici care au fost
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
preferate ale progresului și industrializării. Astăzi, e un loc lipsit de perspective, din care oamenii migrează masiv către Europa de Vest. Decizia închiderii minelor a fost luată cu siguranță din motive economice, dar și politice. Ea reprezintă ultimul act din lunga bătălie ideologică pe care elitele liberale și „pro-occidentale“ din Bucuresti au dus-o împotriva „barbarilor retrograzi“ simbolizați cel mai bine de minerii Valea Jiului și declarați vinovați de înapoierea societății și statutul de eternă excepție europeană al României. Cum se trăiește astăzi în
Proiectul „Răsună valea”: Orașele fantomă ale huilei () [Corola-website/Science/295721_a_297050]
-
sau un raport oengistic, un român bun în care apare sărăcia rurală va trebui să fie dincolo de ironiile stupide urbane de până acum, dar și dincolo de valurile lăcrămoase filantropice. Pentru asta, da, artiștii ar trebui să prindă gust pentru fight ideologic. Pentru că s-ar putea să ne trezim cu teme cu marginalizați la modă bine acoperite și reprezentate în librarii, dar fără câștig real în expresie artistică. Mai e ceva: inventare sau câștigare a unui public nou. Cred că e loc
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
literatura ugandeza. Cred că există deja vreo șapte cărți care discută autoarele noastre. Chiar și aici, in Germania, sunt două doamne care au scris despre cărțile FEMRITE. E vorba de Doreen Straus și Katharina Neide. Care este poziția sau atitudinea ideologică promovată de FEMRITE? Promovăm o atitudine ideologică, chiar dacă nu într-o manieră categorica. Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială, promovând respectul pentru umanitate. Care
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
șapte cărți care discută autoarele noastre. Chiar și aici, in Germania, sunt două doamne care au scris despre cărțile FEMRITE. E vorba de Doreen Straus și Katharina Neide. Care este poziția sau atitudinea ideologică promovată de FEMRITE? Promovăm o atitudine ideologică, chiar dacă nu într-o manieră categorica. Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială, promovând respectul pentru umanitate. Care e politică oficială a guvernului actual din
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
este lipsit de valoare, ceea ce înseamnă că n-ar mai trebui să primească finanțări din bani publici ca înainte. O modalitate de a sabota acest domeniu nu presupune doar să aplici tăieri de buget, ci și o mai mare presiune ideologică: noile elite culturale consideră că „problema independenților“ este exagerată și că statutul lor internațional este irelevant, iar vocile lor - prea zgomotoase. Adesea, oficialii culturali cu putere politică descriu teatrul independent ca fiind bazat pe „experimente făcute în subsoluri în fața a
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
curatori, reprezentanți oficiali ai organizațiilor independente, angajați pe o perioadă de trei ani în comisiile de finanțare, au fost în mod ilegal demiși după un an de activitate (eu însămi făcând parte dintr-una din aceste comisii). Lipsa unui sprijin ideologic pentru artiștii independenți este mult mai nocivă (sau uneori mai stimulativă) decât lipsa finanțărilor. În aceste condiții, artiștii se pot simți inutili și nu îndeajuns de apreciați. Și mai există, de asemenea, tensiunile competitive dintre teatrele de stat și cele
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
mici antreprenori ce adopta o estetică alternativă și tehnologii avansate[7]. Conceptul, folosit la scară largă de autorități și urbanologi, este esențial înțelegerii specificului valului al treilea al gentrificării. Însă mai degrabă decât a fi descriptiv sau critic, el este ideologic: cheamă la identificare. Cu alte cuvinte, creativ ești dacă te definești astfel și astfel, te plasezi în avangardă capitalismului cognitiv, după cum observa și Florida că ar fi funcția acestei clase. La mijloc este o poziționare</b> și nu o determinare
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
și nu o determinare. „Orașul creativ” este orașul ce se lasă definit de această clasă: se transformă conform nevoilor sale, îi adopta discursul și se mândrește cu acest grup. Desigur, acest „oraș creativ” nu este nimic altceva decât aceeași strategie ideologică, „o himera în care mască culturii este folosită pentru a acoperi hidra speculației imobiliare concrete”[8]. Maschează o violență tacită și complexă aplicată celor mai vulnerabile grupuri sociale urbane: cele inutile capitalismului contemporan. Acestea sunt dislocate și marginalizate atât fizic
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
cumva să mergi la un alt punct, să te obiectivezi. Asta este ceea ce lipsește, tocmai pentru că asta îți creează un disconfort major, te lipsește de reperele care te fac să te simți în siguranță. Tu nu mai ai acele tranșee ideologice în care funcționezi. Întrebarea este: de ce ai face asta? De ce aș asculta eu un alt discurs care nu îmi aduce decât și mai multă frustrare, când este mult mai convenabil să îmi cred propriile minciuni. Dacă îmi cred minciunile voi
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
deloc să înțelegem ce s-a întâmplat. Bogdan: Hai să o simplific și mai tare: dacă vorbim de poli, să o luăm de la familie. Ceea ce se întâmplă în 1990 sparge familiile, dislocă celula socială fundamentală și o alienează pe criterii ideologice. David: De acord, și la mine s-a întâmplat la fel, taică-miu și bunică-miu nu au vorbit vreun an [după alegerile din 1990]. Bogdan: Exact, nici eu nu am mai avut niciun fel de contact cu familia, doar
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
întâmplă așa ceva. De-asta vorbesc despre Epoca Ghost Modernism-ului, subiectul lucrării mele de doctorat, o epocă aflată dincolo de post-modernism, în care totul s-a transformat în ceva complet golit de semnificație, într-o paradigmă care funcționează doar în planul ideologic, ca la biblie, fără legătură cu planul real. David: Da, nu știu, eu nu sunt chiar așa pesimist, cred că dacă construiești ceva pe termen lung, cu pași mici, adevărul devine la un moment dat așa de strident, că trebuie
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
părțile combatante. În Croația, turbo-folk-ul a început să formeze în mod decisiv identitatea tinerilor printr-o iconografie extrem de erotizată, prin idealul de îmbogățire rapidă și al escapismului. În regimul catolic al lui Tudjman, turbo-folk-ul a creat un fel de vacuum ideologic printre ascultătorii genului. Fără să aibă mustrări de conștiință, aceștia o ascultau pe Ceca, vedeta turbo-folk și văduva criminalului de război sârb Arkan (Željko Ražnatović), și pe Thompson, figura emblematică a naționalismului croat, care și-a construit cariera prin apariții
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
rămână un instrument. Acest lucru e uneori destul de dificil, de vreme ce sistemul teatral actual încearcă, printre altele, să elimine capacitatea de înțelegere a celuilalt într-o structură teatrală non-ierarhică. Într-un astfel de proces de lucru, repetițiile au rolul unor confruntări ideologice pentru cei implicați în proiect, producând astfel materialul performativ. Din acest punct de vedere, cum ți se par actualele proteste din Bosnia-Herțegovina (februarie 2014), cu adevărat strigăte disperate într-o țară plină de corupție și foamete, și care reflectă, până la
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
ai comunității la primăria sectorului 5 pentru a-și cere dreptul la ajutor social și la reglementarea situației locative, am stat de vorbă cu autorități. Am încercat să explorăm, cu mijloace teatrale, o temă spinoasă politic, generatoare de nesfârșite controverse ideologice, emblematică pentru unul dintre cele mai violente conflicte postsocialiste din România. Un conflict adâncit și acutizat de piața intereselor imobiliare, de relațiile de putere dintre stat-avocați, executori judecătorești, oameni de afaceri care cumpără drepturile litigioase de la proprietarii caselor naționalizate retrocedate
Casa noastră cea de unele zile - quot;La Harnealăquot; () [Corola-website/Science/295812_a_297141]
-
nu sunt suficiente date care să permită o explicație plauzibilă. Asta inseamna ca istoricul trebuie să „interpreteze” materialul umplând golurile din documentare prin speculații și deducții.[4]</a> Însă pe ce criterii se face aceasta selecție? Nu au și exigențele ideologice ale prezentului un cuvânt de spus? Cui servește această interpretare astfel realizată? Și cum este percepută această interpretare de către diverse grupuri sociale? În continuarea acestor întrebări, propun trei moduri în care s-ar putea încadra perspectivele despre trecut[5]</a
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
lui Marat Guelman[1], plecat din Chișinău, la Moscova, în timp ce la Chișinău se înființează Centrul Soros de Artă Contemporană, iar Marc Verlan[2]</a> își începe existența că Marioka Fiul Ploii, creând și <b>Regatul Moldovei</b>. - perioadă de stabilizare ideologică, a dublei alegeri democratice a comuniștilor, 2001-2009, care cuprinde o bifurcație esențială. Întoarcerea comuniștilor, la 100 de ani după ce Lenin organizase publicarea în ilegalitate a ziarului Iskra la Chișinău în 1901, a anunțat într-adevăr un nou program, insă categoric
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
felul în care se manifestă acești câțiva oameni în spațiul public, uniți aparent de o problemă comună, ce revendică aceste grupuri și ce le-a indignat. Vocile pe care le înregistrează sunt de multe ori contradictorii și acoperă o arie ideologică largă. Dihotomia stânga-dreapta este foarte vie. Piața universității din 2012 are ceva din Caragiale: tiparele locale, foarte ușor de identificat pentru toți cei familiarizați cu contextul românesc. Cele trei părți ale filmului documentează semiotica interacțiunilor umane, ceea ce permite spectatorului să
”București, unde ești?” - un film de Vlad Petri () [Corola-website/Science/295739_a_297068]