15,241 matches
-
ținându-se, astfel, trează conștiința națională a sufletelor pentru evenimentele care urmau să vină, cum spune prof. I. Nistor. „În 1914, Junimea Literară intrase în al XI-lea an al apariției sale”, iar numărul dublu din vară, în care se insista asupra legăturilor Bucovinei cu Ardealul avea să fie ultimul al revistei” - își amintea în 1923 editorul. În fotografie: George Tofan. El nu se sfia să scrie despre România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor teoretice ale operei științifice eliadiene, ocultând de cele mai multe ori relevanța și extensia documentelor particulare, filiația intimă a concluziilor de ordin general față de analizele precizate pe care acestea din urmă le impun. După cum, la celălalt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând asupra câtorva istorii (atât europeană, cât și autohtonă) și încrengături care ni s-au părut relevante pentru faptul destul de precis că Eliade revine în contextul cultural românesc prin intermediul unui document inedit legat de un orientalist și, nu întâmplător, credem, acel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
va descoperi și scrie despre poezia persană nu își găsește egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor care au intermediat receptarea acestui spațiu asiatic (istoric și religios) sau, dimpotrivă, au condus la obturarea treptată a acesteia - am consacrat un tratament mai amplu acestui subiect în altă parte 4. Existența acestor câteva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton prin recursul (antropologic) la funcția memoriei 2. Nu vom insista mai mult asupra acestei problematici complexe. E suficient însă să remarcăm că ceva din natura acestei disparități inclusiv teoretice s-a prelungit până la liziera biografiilor celor doi savanți, intersectate din nou în preajma acestor conferințe. Diferența nu s-ar datora doar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț care stăpânește, bunăoară, culturile. Când o cultură încetează să mai trăiască, ea ne este în continuare accesibilă mai ales prin creațiile sale (sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Roumaine unde sunt povestite lucrurile. Nu am vești de la Columbia. J. Taubes mă lăsase să înțeleg că v-a scris. Sper să-l întâlnesc pe Schneider 1, aici la Ascona, și să mă informez. Nu mai înțeleg ce vor: Taubes insistă pentru „un tânăr” susceptibil de a rămâne în America tot restul vieții; ȘUnionț Theological Seminary ar vrea mai curând un savant renumit. Acum opt luni erau presați să găsească un profesor, chiar și „visiting”. Acum nu mai știu, sunt în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acum volumul 2 (articole de Benjamin Rowland 1, Stella Kramrish, șGustave Edmundț van Grunebaum, Marie Delcourt, Gasparini). Duchesne-Guillemin a acceptat să vină pentru un trimestru în toamnă. L-am invitat și pe părintele Daniélou (mai ales șRobertM.ț Grant a insistat). Jensen refuzase acum câțiva ani. Ce păcat că Dumézil nu vorbește engleza! Revin din nou la atac în legătură cu colaborarea dvs. Întrucât acum sunteți „liber” (nu mai aveți ghinionistul Chicago pe conștiință), nu ne-ați putea da un fragment din viitoarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să avanseze sensibil cunoașterea confreriilor militare indo-europene, mai ales a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care au fost atât de strălucit studiate de Lily Weiser, Otto Höfler și Georges Dumézil și nici asupra altor societăți ale bărbaților de tip indo-european, cum ar fi, de exemplu, mairya
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
română - „Mircea Eliade și cercetările moderne asupra religiei”, în Addendum I. Foarte probabil, Eliade trebuie să fi avut rețineri mai ales față de pasajul din articolul lui Wikander care faceapropierea dintre Eliade și școala de psihologie a lui Jung. Eliade a insistat constant asupra semnificației diferite pe care o acordă „arhetipului”, categorie spirituală, iar nu psihologică. Avea cu atât mai mult motive să fie precaut față de Jung cu cât, în urma publicării noii ediții Yoga (1954), includerea unei expresii personalizate („imitație simiescă” a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în majoritatea societăților occidentale, zece sau cincisprezece ani mai târziu. De fapt, Les formes élémentaires pregăteau cititorul occidental să înțeleagă evenimentele primului război mondial, creșterea naționalismului și apariția fascismului și a comunismului. Într-o Franță anticlericală, individualistă și agnostică, Durkheim insista asupra naturii religioase a intereselor și entuziasmelor colective. Își pregătea astfel cititorii să înțeleagă cum Statul, Clasa sau Națiunea pot deveni hierofanii în cel mai înalt grad” - cf. Les religions australiennes, Payot, Paris, 1972, p. 33, nota 1. LXIItc "LXII
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Upsaliensis - Historia Religionum 3, Uppsala, 1968. 3. La Santa Barbara, invitat de Bob Michaelson, pentru câteva cursuri bazate pe Naissances mystiques... Vezi și însemnările din Jurnal II, februarie 1969. 4. „În această seară, invitați la masă ai lui Michaelson (...). Michaelson insistă, iar eu sunt de acord să repet cursul în februarie-martie, anul viitor. Caută pe cineva pentru poziția de profesor full-time. Îl sugerez pe Stig Wikander pentru această poziție, și, pentru 1969, pe Henry Pernet, ca propunere secundară” - cf. Jurnal, 24
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Collège de France, amândoi vorbind despre un subiect controversat până în ziua de azi - Mihr YaÍt (imnul din Avesta închinat lui Mithra). Cu această ocazie, Wikander a redeschis dosarul unui subiect de asemenea controversat - societățile secrete: „La congres S. Wikander a insistat asupra unei alte particularități a Mihr YaÍt. Acest yaÍt pare să implice o societate exclusiv masculină, asemenea misterelor romane. Potrivit opiniei lui Wikander, aceasta nu ar putea valida o conexiune istorică, ci doar una fenomenologică (de tipul Männerbund)”- cf. Ugo
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate în aceeași notă apologetică și ideologizantă, vom insista asupra celor de natură organizatorică. Alexandru Șahighian a prezentat Raportul Comisiei de validare de unde aflăm numeroase date statistice. Numărul delegaților la Congres a fost de 208, dintre care 148 de la București, 36 de la Cluj, 8 de la Iași, 6 de la Tg.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să știți, femeile m-adoră ! De sunt urât și nătăfleț, de n-am nici mușchi, nici intestine, un singur lucru am măreț, și... — Și ? ! — Și ce ? Și-mi pare foarte bine ! — Dacă n-o zici p-aia cu Pandele, degeaba, insistă Mihail. — Vai, aia cu puța ? se rușinează Pribeagu. Într-un așa local select ? — Ia, s-auzim, râde Cristi. Pribeagu ia un ton serios, se ridică în picioare, ușor clătinându-se, și începe să recite cu glas tare : — Bunicuța lui Pandele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră de pe inimă mi-ai luat, râde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Doamne, Sachi ! Gata ! — Da, sigur, gata, gata ! Mă gândeam doar. Auzi, de ce nu te urci tu să reciți o poezie, dacă ești așa pornit ? — A, da, era să uit că mie mi-a luat mințile tânăra dudu- iță, eu am insistat să batem jumătate de oraș, eu am aflat unde merge și, bineînțeles, dincolo de toate cele, cu o orchestră în spate, o poezie merge de minune, nu un cântec ! Da, eu sunt cel nebun, cum de nu mă gândisem la asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu ? — Nu pot acum, cedează studentul. Liniște timp de câteva secunde. — Uită-te la mine, Cristian. Ochii la mine ! insistă profe- sorul, ridicând tonul. Și Cristi și-a ridicat în sfârșit bărbia. — Ia spune- mi, unde ai fost mătăluță aseară ? — Am petrecut, domnule. A venit în vizită un prieten pe care nu l-am văzut de mult și am petrecut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ieșit, dacă aș fi avut măcar pe jumătate din ce am acum. De aceea poate pare scump, dar, credeți-mă, e doar un cadou, pe măsura darului pe care l-am primit și eu. Și doamna Apostolescu n-a mai insistat. Importantă pen- tru cariera lui sau nu, nicio femeie nu îi provocase tânărului interpret sclipirea din ochi pe care o avea în dimineața aceea. Iar în timp ce își bea cafeaua, fredona. Nu repeta, ca de obicei, o oră sau două închis
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și că dudu- ițele sunt trecătoare. Ați fi cel mai invidiat cuplu din toate timpurile, îți zic. Și ea așteaptă doar un semn din partea ta. Un simplu gest, o văd cum îți zâmbește, topită toată, și tu nimic... — Titi, de ce insiști ? — De ce nu recunoști tu, Cristiane ? De ce ți-e frică ? Dar Cristi tace. Și mai dă pe gât o gură de vin. — Omule, mergi mai departe cu ea. Îți spun, te-am văzut cu o mie de femei, nu a existat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Uite-o, măi, și mai e și petrecăreață, știe să stea până dimineață și după, unde mai găsești o așa femeie ? îl întreabă imediat ce Rada dispare din salon. — Ți-am spus, Titi, totul e perfect exact așa cum e, nu mai insista. Nu e și n-o poți duce așa la nesfârșit, nu te mai păcăli. Fie o lași, fie o iei. Altfel îți bați joc. — Te-ai îmbătat, fratele meu... — Păi ? Tu de ce-ai rămas în urmă ? Atunci, după mijlocul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum nu mai întâlnise până atunci. Nu avusese ocazia de mult timp să fie gelos pe cineva, iar acum ajunsese în această situație tocmai din vina lui. — Cristian, spune-mi, te rog, că nu e bine, și mă duc acasă, insistă Rada. — Nu, Doamne ferește, sare el deodată din meditație. Iartă-mi tăcerea, alcoolul e de vină ! Mult și prost, mi-a întunecat puțin gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
propunem această schimbare, nu înțelegeți că vă dorim binele ? Sunteți emblema noastră, în topul vânzărilor noastre din țară atâția ani, și chiar și-n afară, vrem să vă păstrăm pe același loc fruntaș. Loc pe care, repet, îl veți pierde insistând numai și numai cu tangourile, care nu mai sunt la modă. — Dumneavoastră credeți că eu m-am apucat de tango pentru că era la modă, domnii mei ? Se prea poate interpreta și astfel, desigur, dată fiind coincidența lansării mele pe scenele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stabiliseră, Iubesc femeia. Publicul aproape că explodează, recunoscând imediat linia melodică a celebrului tango, iar câțiva se și ridică să danseze. Doar cu vioara și acordeonul se creează o atmosferă caldă, Cristi făcându-le cu ochiul, semn că mai puteau insista pe primele note ale melodiei. Apoi intră el în scenă : Femei sunt multe-n lumea asta mare, Frumoase ca seninul înstelat, Găsești plăceri nebune-n fiecare Și-s dulci ca o clipită de păcat. Cei de la mese îl acompaniază imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși, stângaci și penibil, și care se lega Încă o dată, profund nefericit, de venirea și crimele minerilor din ’90 și ’91 - grațierea, contramandată, a „șefului charismatic al lor”, Miron Cozma. Am insistat asupra „destinului politic” și pentru faptul, invocat mai sus, că el a reprezentat, decenii la rând, după revoluție, dar și Înainte, unul dintre elementele de vârf, dar și semnificative, ale vieții și turbulențelor politice - turbulențe care În zilele și săptămânile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]