13,698 matches
-
de mână și îl trage de la masă. — Ți-am zis ! se aude țipând Mamutu’, râzând în hohote. Ajung amândoi repede la masa din capăt. — Ia uitați, domnule Răcaru, o frumusețe de băiat și alta nu, și Pribeagu îl trage de obraji pe Cristi. Ia spune, băiete, știi să cânți ? îl ia tare patronul, cu vocea lui răgușită și serioasă. Da, domnule, cu asta doar mă ocup, răspunde Cristi. — Păi, dacă cu asta te ocupi, cum de n-am auzit de tine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot felul de melodii din vremurile copilăriei sale, iar taică-su tocmai intră peste el să-l asculte. Păi, ce faci, tată ? Tocmai acum te-ai oprit, când ți-a venit publicul ? râde Gheorghe Vasile, și imediat îl sărută pe obraz. Hai, mai cu patos, de când așteptam să ajung acasă să mă liniștesc cu-o romanță. — Da’ mi-e aiurea, tati, să cânt cu tine de față. Eu cânt singur. — Păi, ce fel de cântăreț ești tu, Cristi, tată, dacă nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe n-ai ajunge, vine Știrbu și te-mpunge. — Iaaa, râd cu mare veselie țiganii. Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul pe obraz. Pui doi cai la fiecare, unul mic și unul mare, și-apoi... Și-apoi ? ? — Și-apoi ? Hop, îi dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum s-a umplut în minte locul gol, când am văzut la domnu’ c-are și pistol ? și iar râd țiganii de mor de poanta lui Pribeagu, pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și au pus pământ peste el și i-au făcut o cruce mică din două lemne de foc. — Când ajungem acasă, după ce facem o baie sănătoasă, știți ce facem ? — Ce facem ? au sărit amândoi, cu ochii tot mai stinși și obrajii lipsiți de culoare, dar la fel de curioși ca-ntotdeauna. Mergem la teatru ! Asta facem ! Ce ziceți ? — Și mergem în primul rând, mami ? a întrebat-o micuțul Cristian în ziua aceea. — Mergem în primul rând, și ghicește ce ! Mai luăm și niște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în afară de asta, nu vă amintiți de mine ? și se arată zâmbind din profil, face câteva piruete, dar fără vreun rezultat. Chiar nimic ? — Mă scuzați, ar trebui să îmi amintesc ceva ? râde ea confuză și atunci îi apar și gropițele în obraji. — Au trecut ani, într-adevăr, ani buni. Șapte ani, acum am stat să mă gândesc, Doamne ! cum trece timpul... Șapte ani... Eram la câteva străzi de aici, eram de cealaltă parte a Cișmigiului, aproape de Kogălniceanu, și ne-am cunoscut într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-o dublu față de cât ceruse ea, exact cum a promis. Și nu a fost un preț ieftin pentru frumoasa modistă, a cărei clientelă începea de la colonei sau generali și se termina cu miniștri sau chiar prinți. A sărutat-o pe obrazul stâng și a fugit apoi, tot numai un zâmbet. Abia dacă a închis un ochi și, când a făcut-o, visele pe ea au chemat-o. Dar s-a odihnit și așa, stând mai mult întins și proiectând-o cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Cina. Tot alături de ea va debuta o altă voce minunată, Eugenia Nedelea, fata cu glas de privighetoare, cu triluri în voce, căreia însuși marele Enescu îi va îndruma pașii carierei, mai întâi numind-o Bujor, datorită roșeții ei din obraji. Astfel își începe drumul Rodica Bujor, care va obține printre primele aplauze ale publicului la Coșna- Cireșoaia. Și alte nenumărate voci încep să se audă în București, la Élisée, basarabeanca Alla Baianova. În alte cârciumi Galia Faresova, Lia Crăciunescu sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puțin, ca și cum ai pluti, înțelegi ? Și asta când îți duci mâinile la piept și le strângi în pumn. Da, o să încerc acum, spune ea entuziasmată. Să te uiți ! — O să iasă bine, dar repet, ușor de tot... Rada îl sărută pe obraz și se grăbește spre garderobă, să își împrospăteze machiajul. După, ce facem ? Ne vedem la terasă la Herăstrău și cu Luican ? El a zis că merge acolo, se întoarce grăbită. — În Herăstrău să fie atunci, zice Titi Botez. Iar o să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
grăbită. — În Herăstrău să fie atunci, zice Titi Botez. Iar o să bem până dimineața, râde el. — Vii și tu, Cristi ? iar ochii ei mari, căprui, tremură de emoție. — Vin, cum să nu... Ea sare și îl sărută din nou pe obraz, după care fuge în spate. — Uite-o, măi, și mai e și petrecăreață, știe să stea până dimineață și după, unde mai găsești o așa femeie ? îl întreabă imediat ce Rada dispare din salon. — Ți-am spus, Titi, totul e perfect
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci cu domnul Avram, pare un bărbat serios, talentat și potrivit pentru charisma ta, zâmbește chinuit Cristi, după care o sărută pe obraz și îi întinde mâna chitaristului, întrebându-l : Student ? — Da, domnule Vasile ! i-a răspuns el, bucuros să fie atât de aproape de idolul său. — De unde ? — Din Iași, domnule. — O, dar ce oraș frumos, am petrecut câteva luni bune acolo. Moldovenii sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dispărut pe străduța de lângă Cercul Militar, care dădea în Cișmigiu. În fața intrării de la Capșa, cei trei rămăseseră toți ca niște statui. Tânăra și frumoasă interpretă a început după câteva secunde să plângă. Încet, au început să-i curgă lacrimi pe obrajii pudrați, stricându-i machiajul. Ar fi vrut să fie tare, să nu arate afectată, dar nu s-a putut stăpâni, văzându-l pe Cristi cum pleacă, nepăsător. Abia atunci a înțeles și Avram că el de fapt nu contase nici măcar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care niciun amic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcea tot corpul să tremure, iar inima ți-o lua razna numaidecât. Zâmbetul îi era ca al unui înger, iar dacă reușeai să o faci să râdă, cu glasul ei ca de copil și gropițele mici care se formau pe obraji, vai ! Dacă o făceai să râdă, aveai impresia că ai descoperit fericirea. Iar dacă o făceai să plângă, lumea se termina de îndată. — Avea buzele mari ? — Mari și senzuale, iar odată ce te-ar fi sărutat, ai fi uitat imediat de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și nu ne lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât mustrător, privirea gravă, Întunecată, a Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam cu mașina pe lângă un câmp presărat cu plopi și mi-am ținut răsuflarea. Am simțit o lacrimă pe obraz. Eram fericit, am realizat eu cu uimire. Spre sfârșitul verii tot ce învățasem altădată începea să dispară. „Problemele“ care au survenit în casă în ultimele două luni au început de fapt în octombrie și au atins punctual critic în noiembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șaptea, când m-am dus la școală ca Vampirul Sângeros și nu mi s-a permis să particip la parada anuală în fața celor din clasele elementare pentru că mă spoisem cu atât de mult Sânge Decorativ pe gură și bărbie și obraji că sigur i-aș fi speriat pe cei mici, conform convingerii directorului școlii. M-am simțit atât de penibil - a fost un moment de răscruce, sincer -, încât a fost ultima oară când m-am costumat. A fost foarte jenant. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii îi erau supți și palizi. Ținea în mână un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dacă Robby era un pic mai emoționat în acea zi de noiembrie, el nu a arătat-o față de Jayne.) De ce trăgea Jayne de timp când își lua la revedere de la Robby? Ce căuta în ochii lui? De ce îl mângâia pe obraz până când Robby s-a tras înapoi și s-a încruntat, degetele lui Sarah încă agățându-se de ale mamei? Îi strânse pe amândoi într-o îmbrățișare, frunțile lor atingându-se, fațada casei înălțându-se deasupra lor cu un perete arătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe peluză când cei doi polițiști - tipi sub treizeci de ani - au venit spre noi și s-au prezentat drept ofițerul O’Nan și ofițerul Boyle. Au observat sângele de pe buzele mele și vânătaia care începea să se contureze pe obraz și m-au întrebat dacă aveam nevoie de asistență medicală. Le-am spus că sunt bine și că totul se întâmplase când căzusem în camera fiului meu, arătând spre Robby, care a dat din cap, confirmând spusele mele. M-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de o linie mică, neagră. Ochii mi se zbăteau. După ce am ieșit din baie am aruncat o ultimă privire la patul sub care se băgase Terby. Scriitorul era cu mine în încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mișcare din parcarea casei. Uită-te, încă se cojește. Te-ai mai uitat încă o dată în camera de zi? Cred că ai fi... În timp ce treceam prin orașul pustiu mi-am sprijinit capul de geam. Răceala sticlei îmi făcea bine la obrazul lovit. Deci, spuse scriitorul. Arătarea din hol. Ce-i cu ea? Momentul amintirilor, nu-i așa, Bret? Știu ce-am văzut. Ce-ai văzut? Sau, mai precis, când ai văzut-o prima oară? De fapt am văzut-o în noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care ospătărița mi l-a pus în față. Purtam ochelari de soare și o șapcă de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fraze peste care aș fi dat azi noapte pe internet beat fiind. - Poți să...cureți o casă infestată? În sfârșit, mi-am scos ochelarii. Miller a tresărit și s-a abținut să se încrunte prea tare când mi-a văzut obrazul și mărimea vânătăii revelată în toată splendoarea. Asta a răscolit ceva în el. Se confrunta cu un alt amănunt izbitor. - Nu mă crezi nebun, nu-i așa? am întrebat rapid. - Iau o decizie în timp ce vorbim, zise el, revenindu-și. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]