14,344 matches
-
din acel băiat în bărbatul plin de el din fața mea, ale cărui stări și voce păreau că se schimbă de la o clipă la alta. - Mă simt slăbit, a zis Iosif. Furia nu mi s-a micșorat și nu simt nici un pic de milă în inima mea pentru Iacob, care a orbit, la fel ca tatăl lui. Și totuși nu pot să-i spun nu. - Mesajele se pierd, am zis eu încet. Mesagerii greșesc câteodată drumul. - Nu, a zis Iosif. Minciuna m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i văd gura. „Domnule sculptor, te-am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a sfărâmat în bucăți, însă toate cioburile de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și nu era dispus să le cerceteze prea Îndeaproape nici chiar pentru sine. Îi era suficient dacă Își spunea că urmărirea reușitei literare era incompatibilă cu obligațiile căsniciei. Avea nevoie să fie liber, liber să fie egoist - adică dedicat fără pic de reținere artei sale. Liber să călătorească, liber să trăiască experiențe noi și liber ca, la chemarea muzei, să se Închidă În casă ore și zile la rând pentru a scrie, fără a-și face griji pentru nevoile sentimentale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În lunile lungi care alcătuiesc trei ani? Nu mă plâng, căci nu am nici un motiv pentru care aș putea spera să te revăd; dar nu mai folosi fraze decorative despre «ziduri de biserici italiene».“ Citindu-i reproșul, Henry roși un pic: Îl surprinsese răsfățându-se cu o retorică sentimentală pe care nu avusese nici o intenție de a o pune În practică. Singurul motiv pentru care „ar fi putut spera“ să Îl revadă ar fi fost dacă ar fi fost Îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întrebă Du Maurier. Cea cu fata și hipnotizatorul. — Cu fata și hipnotizatorul? Îmi e rușine să recunosc, Kiki, dar am uitat detaliile. Amintește-mi. Păi e despre o fată, o servitoare care are o voce neobișnuit de frumoasă, dar nici un pic de ureche muzicală - e afonă... Henry Își aminti vag povestirea, pe măsură ce Du Maurier i-o rezuma. Fata devenea o celebră chanteuze pe Continent, sub tutelajul unui mic muzician străin, un evreu. La un moment dat, o căuta un artist tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și, după cum știi, diseară sunt În oraș, unde am să cinez mai târziu. Fii atât de bună și pregătește-mi ceva ușor pe la ora șase, ca să mă țină restul serii. Poate niște frigănele cu brânză? propuse dna Smith. Cu un pic de șuncă pe deasupra? — Exact. — Să vă las un sandviș În bucătărie pentru când vă Întoarceți, diseară? Nu cred că e nevoie. O să cinez foarte târziu. Pentru că nu se simțise În stare să găzduiască o petrecere acasă, așa cum procedase după premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din hol stânga; ușă spre bibliotecă dreapta. DNA PEVEREL stă așezată lângă foc. Intră FANNY dinspre hol, cu o scrisoare pe tavă.“ Dacă se ridica acum și pleca repede la St James, să urmărească actul din spatele stalurilor? Nu avea nici un pic de inters să rămână aici, să afle dacă sir Robert Chiltern avea să scape de dezonoarea pe care o merita pe deplin. Dar avea să ajungă la St James după ridicarea cortinei, perturbând desfășurarea primei scene, atât de frumoase. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectatori plătitori, În medie. — Și cât mă pot aștepta să primesc ca drepturi de autor, la final? Întrebă Henry. Shone examină registrul cu ajutorul unui pince-nez și Își supse golurile dintre dinți. Vreo două sute de lire, după estimările mele. Poate un pic peste. O răsplată jalnică pentru atâta muncă, pentru atâtea griji și suferințe. Gândul i se citea, se vede, pe chip, căci Alexander adăugă. — Eu o să pierd o mie cinci sute. Mai mult, se tângui Shone. — Orice piesă e un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu că i-ar fi lipsit Încrederea În valoarea potențială a subiectului sau În eleganța formei. Problema era că povestea se tot lungea, fără să se apropie vreun pic de o concluzie. Inițial, Îi propusese cartea lui Scudder, redactorul șef de la Atlantic, ca una dintre cele trei povestiri pe care revista se oferise, din fericire, să i le publice, fiecare de circa zece mii de cuvinte. Dar „scenariul“ Însuși depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căpitanul Courthope și l-am auzit spunându-i locotenentului Haigh: „Nu scoate plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de a ține oamenii pe loc și ea mi-a salvat viața, sunt convins. Un pic mai târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar fi fost prea târziu dacă am fi apucat să ieșim la luptă. Ceilalți trei ofițeri din Compania C au fost omorâți și o mulțime de flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și mă rădeam, pe urmă coboram la bucătărie să mănânc ceva cu Minnie și cu Joan și Încă Îmi mai rămânea destul timp până să-l trezesc pe domnu’ James... Și cât mi-am dorit atunci să fiu acasă! Un pic mai Încolo, ne-au retras și ne-am regrupat În liniile din spate. Ne-au spus că urmează să susținem alt atac, târziu după-amiază. De data asta, așteptarea n-a fost deloc plăcută, credeți-mă. Dar primul val a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la poziția inițială, imobil și nemișcat, mă priveam în oglindă. Ceva fu, și apoi plecă, nelăsând urme vizibile. Însă îi simțeam lipsa. Luai mâna și-mi atinsei locul, apoi dusei la buze. Îmi rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă făcea mândră, sau poate cum îl simțeam al meu și mă făleam cu chestia asta. Însă atunci în biserică, aproape de preoți, de lume, în ochii Domnului, cu inima curată și lângă Angi, el era al meu. Poate și un pic de invidie față de orice părea să-l ia de lângă mine, eram posesivă. Însă Angi era un înger, un scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun? Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine? Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de ce nu se ducea la servici. Nu lipsise decât de sărbători, de ani de zile. Avea nevoie de o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria. Bună, Amanda, spuse surprins. Bună ziua. O lăsă să aștepte un pic, apoi o invită înăuntru. Nu știuse de ce o examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini un teanc de dosare la care el se uită cruciș. Nu ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu era pregătit încă să iasă în lume. Vroia o mică vacanță. Dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu era pregătit încă să iasă în lume. Vroia o mică vacanță. Dar nu putea să doarmă. Pe la o bucată de vreme se hotărî să facă o vizită unui prieten. Aerul rece nu-1 învigoră, ci îl făcu numai să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]