12,787 matches
-
a președintelui francez Georges Pompidou În fața Tratatului de la Moscova a fost o deschidere Încurajatoare către Marea Britanie - a cărei prezență În Comunitatea Europeană prezenta acum avantajul unei contraponderi la o Germanie mai puțin flexibilă. Nemții i-au liniștit pe francezi cu promisiunea că vor ancora și mai ferm Republica Federală În instituțiile occidentale (așa cum, două decenii mai târziu, după unificarea țării, angajamentul Germaniei față de o monedă europeană unică i-a Îmbunat pe succesorii lui Pompidou); la Paris și la Washington Însă, comentariile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întemeiat, susțineau ei acum, nu doar pe antifascismul germanilor „buni”, ci pe teritoriul și patrimoniul Prusiei. Dacă În 1968 Constituția RDG amintea dezideratul unificării sub steagul democrației și al socialismului, În Constituția modificată din 1974 fraza lipsește, fiind Înlocuită cu promisiunea de a rămâne un stat „aliat permanent și irevocabil cu URSS”. Interesul oficialilor RDG pentru Ostpolitik avea și motive mai directe, de natură strict materială. Încă din 1963, RDG „vindea” Bonnului deținuți politici pe bani gheață; suma depindea de „valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost nicicând franchiști, iar stângiștilor temperați, că urmează principii radicale”22. Circumstanțele epocii i-au obligat astfel pe mulți să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al amintirilor șterse la timp, ceea ce explică În oarecare măsură starea de spirit sceptică și apolitică a generației tinere din cele trei țări. Pe de altă parte, cei care, de la comuniști la falangiști, s-au agățat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au tranzacționat o treime din toate bunurile privatizate din lume (după valoare). În ciuda lichidării aparente a sectorului public, procentul din PIB-ul britanic dedicat cheltuielilor publice În 1988 (41,7%) era practic neschimbat față de 1978 (42,5%), cu toate promisiunile doamnei Thatcher că „va lua statul din cârca oamenilor”. Explicația era că guvernul conservator a fost nevoit să aloce sume fără precedent ca ajutor de șomaj. Cifra „scandaloasă” de 1,6 milioane de șomeri care afectase atât de tare guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui imagine a devenit cu timpul mai moderată: afișele imense care Împânzeau țara În primăvara anului 1981 arătau un Mitterrand imortalizat Într-o lumină blândă (fundalul era același peisaj rural bucolic care slujise cândva, pe aceleași panouri, propaganda petainistă), sub promisiunea „La Force Tranquille” - forța liniștită. Comuniștii, Între timp, erau slabi. Invazia sovietică a Afganistanului din 1979 era extrem de jenantă; la fel și propriul procent În sondaje, aflat În cădere liberă. În decursul anilor ’70, Partidul Comunist a Încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar pentru admiratorii lui Mitterrand din 1981, lucrurile se vedeau altfel. Scopul lor nu era să normalizeze alternanța la putere pentru viitor, ci să pună mâna pe putere și să o folosească, aici și acum. Ei au luat În serios promisiunile de transformare radicală ale liderului, afirmația lui că va anihila nu numai corupția și plictisul anilor Giscard, ci Întregul sistem capitalist. Excluși de la putere atâta timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu prețurile reglau economia, ci deficitul. Era un avantaj pentru autorități - alocarea arbitrară a bunurilor rare asigura loialitatea - dar și un risc serios, de care cei mai mulți lideri comuniști erau perfect conștienți. De la sfârșitul anilor ’60, când a devenit limpede că promisiunea unui viitor socialist nu mai era de ajuns pentru a solidariza cetățenii În jurul regimului, conducătorii comuniști au Început să-și trateze supușii ca pe niște consumatori, Înlocuind utopia (socialistă) de mâine cu abundența materială de astăzi. Alegerea a fost făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000%. Au urmat patru luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide șantierele navale din Gdañsk. Încrederea populației În stat, câtă mai rămăsese, s-a spulberat. Pe 18 decembrie 1988, la doar o săptămână după discursul epocal ținut de Gorbaciov la ONU (o coincidență, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai mare adunare publică din Germania de Est de la tragica revoltă berlineză din 1953. șeful statului, În vârstă de 77 de ani, a rămas de neclintit. Est-germanii care Încercau să emigreze, declarase el În septembrie, fuseseră „șantajați prin tentații, promisiuni și amenințări pentru a renunța la principiile de bază și valorile fundamentale ale socialismului”. Spre neliniștea crescândă a colegilor mai tineri, care nu mai puteau ignora amploarea problemei, conducerea de partid părea neajutorată: pironită pe loc. La 7 octombrie, sosit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări intervenind; În 1989, ei le-au asigurat succesul prin neamestec. Gorbaciov a făcut mai mult decât să elibereze coloniile. Declarând că nu va interveni, el a subminat decisiv singura sursă reală de legitimitate politică de care dispuneau conducătorii statelor-satelit: promisiunea (sau amenințarea) unei intervenții militare a Moscovei. În absența acestei amenințări, regimurile locale erau politic dezgolite. Economic ar mai fi rezistat poate câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
NATO să nu se apropie la mai puțin de 300 de kilometri de granița poloneză - lucru pe care secretarul de stat american James Baker i l-a promis, de fapt, omologului său rus În februarie 1990. Dar mai târziu, când promisiunea a fost Încălcată, Gorbaciov deja nu mai putea interveni. A reușit totuși să extragă, aproape literal, o compensație pentru concesiile făcute. Așa cum prevăzuse cancelarul german, Uniunea Sovietică putea fi convinsă cu argumente financiare. La Început, Gorbaciov a Încercat să ceară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să amenințe cu boicotul economic; deși incapabil să Împiedice desprinderea Lituaniei de federația sovietică, Gorbaciov avea Încă suficientă autoritate pentru a se opune intervenției militare solicitate de colegii săi mai intransigenți. Chiar și boicotul a fost abandonat in iunie, În schimbul promisiunii Lituaniei de a „suspenda” implementarea totală a declarației de independență. După șase luni febrile În care mai toate republicile sovietice importante și-au afirmat „suveranitatea”, dacă nu independența deplină, poziția lui Gorbaciov devenise intenabilă. Eforturile de a reprima inițiativele baltice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau reciproc cu suspiciune și erau sceptici față de orice afirmație și promisiune oficială, ci nu erau familiarizați cu inițiativa colectivă sau individuală și lipsiți de o bază solidă În funcție de care să facă alegeri conștiente În sfera vieții publice. Cea mai importantă ințiativă jurnalistică din statele postsovietice a fost apariția ziarelor dedicate publicării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piețe ori ajutor străin, să stabilizeze politica internă, să se lege pe vecie de „Vest” sau doar să prevină pericolul unei recăderi În comunismul național -, toți noii lideri, de la Tallinn până la Tirana, priveau spre Bruxelles. Perspectiva aderării la UE, cu promisiunile ei de afluență și securitate, era fluturată tentant În fața electoratelor eliberate din Europa postcomunistă. „Nu vă Încredeți În cei care vă zic că era mai bine Înainte”, li se spunea. „Chinurile tranziției nu sunt zadarnice: viitorul vostru este Europa.”6
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își protejeze piața internă de un potop al bunurilor și serviciilor superioare din Occident. Lupta era, evident, inegală. Dacă UE era de mult obiectul mărturisit al dorințelor estice, ipoteticii noi membri nu aveau nimic de oferit În schimb - doar o promisiune de bună purtare. și astfel s-a stabilit că noilor europeni li se vor face câteva concesii limitate (o vreme, străinilor nu li se va permite să cumpere terenuri, o chestiune politică delicată), iar ei vor accepta ca UE, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori chiar virulente. În Europa de Vest, același efect se datora extinderii. În Regatul Unit, Partidul Independenței Marii Britanii (eurofob) și Partidul Național Britanic (care susține supremația rasei albe) au obținut Împreună 21% din voturi pe baza promisiunii că vor ține Marea Britanie departe de „Europa”, protejând-o de năvala iminentă a imigranților și a solicitanților de azil. Vlaams Blok În Belgia, Dansk Folkeparti (Partidul Poporului Danez) În Danemarca și Liga Nordului În Italia au exploatat toate un registru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civilizate. Această confuzie arată că marginile Europei sunt de veacuri suficient de importante pentru ca părțile interesate să ridice vehement pretenții concurente de apartenență la Europa. A fi „În” Europa echivalează cu un grad de siguranță: este garanția - sau, cel puțin, promisiunea - refugiului și a includerii. De-a lungul secolelor, aceasta a devenit treptat o sursă a identității colective. A fi un „stat de graniță”, exponent și ocrotitor al valorilor fundamentale ale civilizației europene, era o sursă de vulnerabilitate, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În parte din acest motiv - mai Îndelungată, aveau o sănătate mai bună (deși cheltuiau În acest sens mult mai puțin 10) și mai puțini concetățeni săraci. Acesta era așadar „modelul social european”. Foarte costisitor, fără Îndoială. Dar pentru cei mai mulți oameni, promisiunile lui (o slujbă sigură, impozitarea progresivă și redistribuirea masivă a venitului) reprezentau un contract implicit Între guvern și cetățeni, precum și Între un cetățean și altul. Conform „eurobarometrelor” anuale, majoritatea europenilor considerau că sărăcia este efectul circumstanțelor sociale, nu al inadecvării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sectorului privat) a eșuat În mai puțin de un deceniu de la falnica-i inaugurare. În Marea Britanie, ca și În SUA, companiile care și-au investit fondurile de pensii pe o piață bursieră volatilă nu aveau nici o șansă să Își țină promisiunile față de angajați, mai ales acum, când aceștia (ca și pensionarii care depindeau de fondurile de stat) trăiau mult mai mult decât Înainte. Era clar că majoritatea nu vor vedea de la companiile lor o pensie integrală... decât dacă statul reintra În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nici o ocazie prigonitorilor de a ne murdări curățenia noastră sufletească, jertfele noastre ce au fost geneza multor tragedii. La fel și politicianismul de azi, de esență iudeo-masono-comunistă, împiedică redresarea statului român și reînvierea neamului românesc. Anesteziază poporul cu slogane și promisiuni drept țintă pentru creduli. Am sărit în ajutorul tău, Țara mea! Am dat alarmă pretutindeni precum și în munți, am mobilizat luptători, am fost pe câmpul de luptă al tranșeelor, am fost zidit ani și ani în temniță. Am construit speranțe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne poate obliga să ne uităm morții noștri și pătimirea lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tânărul se confruntă în spațiul oniric cu fantasmele sale erotice întruchipate de zânele-iele, care încearcă să-l seducă pentru a le urma în palatul unde locuiesc, glasul seducției fiind cel al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste. Promisiunea împlinirii erotice eufemizată de chemarea-doină a zânelor asociază amnezia thanatică. În cântecul-chemare al ielelor, precum în cel al sirenelor adresat lui Ulise, se află codificată prezența morții. Aceste forme diafane, fantasmale, desprinse din inconsistența norilor, sunt cum nu se poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răului este feminin, Salomeea, și nu unul masculin, Iuda. Și viața Sfântului Ioan Botezătorul face obiectul unui târg, a unei înșelări a imprudentului Irod care, asemeni lui Pilat, este silit să treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea făcută în public. În ambele cazuri, martiriul este consecința unui joc cu implicații politice, în care Salomeea și Iuda sunt simpli agenți. În economia simbolică a decadentismului, intriga politică se transformă într-una erotică vezi și resemantizarea actului vindicativ la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnice ale produselor ce funcționează impecabil, de Înțelegerea nevoilor consumatorilor, de satisfacerea trebuințelor dar și de expectanțele acestora. Foarte importantă este „alinierea dintre așteptările clientului și experiența palpabilă pe care o deține deja. Încrederea vorbește despre un concept și o promisiune care sunt Înțelese și dorite”. În realizarea Încrederii o cerință ese cheia promisiunii ce confirmă așteptările: consecvența În respectarea promisiunilor, preîntâmpinarea dorințelor consumatorului, calitatea serviciilor etc. Încrederea se obține greu și se poate pierde ușor dacă nu sunt Îndeplinite condițiile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]