12,814 matches
-
Saint-Just — a contribuit la creșterea puterii Comitetului Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea unui control strict al Tribunalului Revoluționar și mai ales al Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Legea enumera mai multe forme de inamici publici, prevedea obligativitatea denunțului și limita cu severitate căile de recurs disponibile celor acuzați. Pedeapsa pentru toate infracțiunile prevăzute în Legea din 22
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Pedeapsa pentru toate infracțiunile prevăzute în Legea din 22 Prairal era moartea. De la inițierea acestei legi până la căderea lui Robespierre pe 27 iulie, au fost condamnate la moarte mai multe persoane decât în toată perioada anterioară de funcționare a Tribunalului Revoluționar. Cu toate acestea, chiar dacă Teroarea a atins apogeul, la fel ca și puterea politică a Comitetului Salvării Publice, a crescut discordia în cadrul guvernului revoluționar. Membrii Comitetului Siguranței Generale nu agreau comportamentul autocratic al Comitetului Salvării Publice și în special înființarea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
fost condamnate la moarte mai multe persoane decât în toată perioada anterioară de funcționare a Tribunalului Revoluționar. Cu toate acestea, chiar dacă Teroarea a atins apogeul, la fel ca și puterea politică a Comitetului Salvării Publice, a crescut discordia în cadrul guvernului revoluționar. Membrii Comitetului Siguranței Generale nu agreau comportamentul autocratic al Comitetului Salvării Publice și în special înființarea Biroului General de Poliție subordonat lui Robespierre. Certurile din Comitetul Salvării Publice au devenit atât de violente încât au necesitat mutarea ședințelor într-o
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
tradus în limba rusă ca "Один в поле не воин" [literal "Odin v pole ne voin", proverb care înseamnă „Un om de pe câmp nu este un războinic” sau „Un om singur nu poate câștiga un război”] (1867-1868), cu protagonistul său revoluționar Leo (inspirat de Ferdinand Lassalle), a fost extrem de popular în Rusia, iar astfel toate romanele sale au fost ulterior traduse acolo cel puțin o dată, fiind publicate ediții de colecție în 1895 (8 vol.) și 1898 (30 vol.).
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
loc instituirea în anul 1830 a monarhiei lui Ludovic-Filip, la scurt timp după moartea puternicului susținător al regelui, președintele Consiliului de Miniștri Casimir Pierre Périer, pe 16 mai 1832. Înmormântarea generalului Jean Maximilien Lamarque i-a scos din case pe revoluționari, care au început să protesteze și să ridice baricade în fața forțelor de ordine. a reprezentat ultima revoltă violentă care a avut legătură cu Revoluția Franceză din iulie 1830. Scriitorul francez Victor Hugo a descris rebeliunea în romanul său "Mizerabilii", care
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
34%) erau negustori sau funcționari. În timpul raidurilor a fost confiscat un număr mare de arme și au existat temeri că va fi instaurată legea marțială. Guvernul, care venise la putere în urma unei revoluții, s-a distanțat de propriul său trecut revoluționar, înlăturând pictura "Libertatea conducând poporul" a lui Delacroix, care fusese comandată pentru a rememora evenimentele din 1830. Potrivit lui Albert Boime, „după revolta de la înmormântarea lui Lamarque în iunie 1832 ea nu a mai fost niciodată expusă public de teamă că
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către studenții și săracii Parisului în ajunul înmormântării generalului Lamarque sunt înfățișate în roman prin activitățile asociației fictive „Prietenii A.B.C.-ului” (un joc de cuvinte bazat pe cuvântul francez "abaissés", ce poate fi tradus „înjosiți”), condus
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Mark Lvovici Slonim (în , cunoscut, de asemenea, ca Marc Slonim și Marco Slonim; 23 martie 1894 - 1976) a fost un om politic, critic literar, cărturar și traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
memoriile lui Slonim îl arată ca pe un erudit și un adept al estetismului, ale cărui „simpatii socialiste” au fost doar cimentate de Revoluția Rusă. În timpul studiilor secundare la gimnaziul clasic din Odesa, Slonim a intrat în contact cu socialiștii revoluționari (denumiți și "eseri") și, la fel ca fratele său mai mare, Vladimir, a devenit un susținător al lor. Radicalismul lor i-a plasat în opoziție cu tatăl lor, care susținea moderat-liberalul Partid Constituțional Democratic. Slonim, care se considera el însuși
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
apreciat că numai „pacea cu Rusia” și „renunțarea completă la toate intervențiile în afacerile sale interne” ar putea asigura dispariția „imperialismului bolșevic”. În acel an, el a publicat la editura H. Bemporad & figlio un studiu în limba italiană despre ideologiile revoluționare ale lui Béla Kun și Ligii Spartachiste, intitulat eponim "Spartaco e Bela Kun", și două memorii: "La rivoluzione russa" („Revoluția rusă”) și "Il bolscevismo visto da un russo" („Bolșevismul văzut de un rus”). Acesta din urmă a fost tradus în
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
de fapt reacționară. O altă lucrare, ce prezenta contextul istoric al bolșevismului și eserilor, a apărut în 1921 sub titlul " Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și s-a căsătorit cu ea în anul 1961. În același an, el și alți câțiva studenți au fost exmatriculați de la institut în urma unui mare scandal: s-a aflat că ei au scris o parodie a unei piese de teatru revoluționare în care apărea Vladimir Lenin. Vladimir a reușit mai târziu să se înscrie înapoi la VGIK și în cele din urmă a absolvit studiile în 1964 (la cursul lui Evgheni Gabrilovici). A scris în colaborare piesa de teatru "Fallen and
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
un prieten apropiat al lui Noske, au fost foarte mulțumiți de rezultatele acțiunii lui Noske. Noske a rămas în Kiel până în decembrie 1918. Ca urmare a revoltei "Volksmarinedivision" chiar înainte de Crăciunul anului 1918, reprezentanții social-democraților independenți (USPD) au părăsit guvernul revoluționar al Consiliului de Deputați ai Poporului ("Rat der Volksbeauftragten") la sfârșitul lunii și Noske a fost unul dintre cei doi social-democrați care le-au luat locul pe 30 decembrie. El a fost responsabil cu afacerile militare în cadrul guvernului. În ianuarie
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Infrastructura și tehnologia care deja ajută la protejarea a miliarde de dispozitive și mii de miliarde de dolari servesc acum la protejarea mașinii. Noi construim o securitate extinsă, pe termen lung, în același timp în care livrăm deja o protecție revoluționară pentru autovehiculele de astăzi."
Noua soluție de detectare a anomaliilor pentru industria auto () [Corola-website/Journalistic/101058_a_102350]
-
adunări populare "distractive" ale tovarășului Ceaușescu 1 MAI. În numărul său din 2 mai 1975, Scînteia publică un material "Sărbătorirea Zilei de 1 Mai", prezentând "manifestările care au avut loc ieri în întreaga țară (care) au evocat vibrant bogatele tradiții revoluționare de luptă, legăturile de solidaritate internaționalista ale clasei muncitoare și Partidului Comunist Român, contribuția României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcția socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului". De asemenea, numărul prezintă "cuvîntul tovarășului Nicolae Ceaușescu
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
sub genericul "În întâmpinarea Zilei de 1 Mai". Astfel, sunt publicate articole cu titluri precum "Oameni ai marilor performanțe" (5 aprilie), "Rînduri, rînduri, muncitori" (6 aprilie), "Faptele noastre de muncă - mândria noastră" (9 aprilie), "Măsură hărniciei muncitorești" (19 aprilie), "Angajare revoluționară, soluții eficiente, de largă perspectiva pentru realizarea integrală a planului" (25 aprilie) și "Tehnologiile avansate - larg extinse în acțiunea de modernizare" (27 aprilie 1989). Sloganuri pentru slăvirea "conducătorului iubit", în 1989 1 MAI. Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
în 1989 1 MAI. Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat "Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului sau general, tovarășul Nicolae Ceaușescu". În articolul "Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activătăți revoluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elenă Ceaușescu", autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președinte al Republicii Socialiste România, si tovarășa Elenă Ceaușescu
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
au mai fost realizate. Constatând lipsa de progrese vizibile în îmbunătățirea situației dificile a comunității armene, mai mulți intelectuali armeni deziluzionați care trăiau în Europa și Rusia în anii 1880 și 1890 au decis să înființeze partide politice și societăți revoluționare care să lupte pentru obținerea unor condiții mai bune pentru compatrioții lor.
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
dat 8 %, iar iugoslavii 7,5 %. Intenția inițială a Marelui Stat Major român a fost de a aduce voluntarii în țară numai după instruirea acestora conform regulamentelor și dotării Armatei Române, pe terenuri de instrucție din Rusia. În contextul situației revoluționare de pe teritoriul rus și ca urmare a întârzierilor în procesul de recrutare și a faptului că trupele române au avut nevoie urgentă de completări, Ministerul român de Război a hotărât ca instrucția și repartizarea pe unități să se facă pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes. În scurta sa existență (31 octombrie - 27 noiembrie 1918), recunoscut fiind de Ministerul de Război al noului guvern revoluționar vienez, Senatului și trupelor acestuia li s-au pus la dispoziție locații și resurse financiare, cu condiția de a asigura paza orașului, ordinea și liniștea publică, într-un context în care acest organism a dispus de singura forță militară regulată
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul ministru de resort din guvernul revoluționar vienez - căpitanul Mayer, care avea puterea reală de a recunoaște sau aproba ceva. Senatul a fost recunoscut astfel ca for național reprezentativ de către noul Minister de Război, a primit pentru cazarea soldaților cazarma Franz-Ferdinand, 5 camere mari în clădirea Ministerului
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
schelet din beton armat a permis existența unor spații interioare mari, fără plafon de sprijin, care au fost adaptate mai potrivit esteticii cubiste. Grand Café Orient, care ocupă în întregime primul etaj, fără stâlpi de susținere, a fost o reușită revoluționară în domeniul ingineriei. În unele lucrări științifice, Gočár este descris ca „decorativist” pentru că el a fost în primul rând preocupat de crearea unei fațade în stil cubist în loc de o clădire cubistă. Astfel, este ironic faptul că designul său pentru Grand
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Ziarul țăranilor), care au fost mai târziu interzise din cauza implicării lor pe plan politic. Tyl a folosit mai multe pseudonime care erau adesea derivate din numele orașului său natal, Kutná Hora, de exemplu Horský, Horník, Kutnohorský și Vítek. În anul revoluționar 1848 Tyl a devenit activ politic și a fost pentru scurt timp membru al Parlamentului Austriac din Viena. Din cauza faptului că a luptat pentru independența națiunii cehe față de Imperiul Austriac, el a fost considerat de autorități mai târziu ca nesigur
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
a tărăgănat timp de șase ani, consiliul de construcție dorind realizarea unei biserici monumentale. Plečnik a realizat în 1925 un proiect pentru o nouă clădire, care era semnificativ mai mică decât modelul anterior și mai ieftină. A fost o idee revoluționară: o sală gigantică cu un tavan casetat, în al cărei interior puteau fi amenajate mai târziu mai multe altare. Biserica urma să aibă un turn clopotniță extrem de larg plasat între navă și sacristie. Înălțimea turnului corespundea lungimii navei. Piatra de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
Premiul Stirling al Institutului Regal al Arhitecților Britanici (RIBA) - considerat cel mai prestigios premiu pentru arhitectură din Marea Britanie - în 1999 și Premiile Arhitecturii Mondiale în 2001. Kaplický a considerat centrul media „creația mea preferată”, spunând: „este ceva care a fost revoluționar în mai multe domenii - o realizare tehnică reală - dar mai presus de toate, oamenii care lucrau în interiorul ei au spus: „Ne place”, și asta e minunat”. În anul 2000 a devenit Honourable Fellow al RIBA. Următorul proiect major al Future
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]