13,483 matches
-
și mai mult diferența între suprafața tabloului și relieful obiectelor reprezentate. Acești ani reprezintă pentru Picasso un punct de cotitură. Maniera de a picta dar și situația financiară se schimbă radical.Prețurile tablourilor sale cresc, nu va mai cunoaște niciodată sărăcia. Picasso închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse, unde se mută cu noua sa iubită, Marcelle Humbert. În anul 1915 îl cunoaște pe scriitorul Jean Cocteau și pe Seghei Diaghilev, conducătorul ansamblului avangardist "Les Ballets Russes". Picasso proiectează decorurile și
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
și bătrâni. Deficiență de fier se dezvoltă încet și nu este vizibilă decât după ce anemia e majoră și există consecințe. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri ce conțin fier, absorbția slabă a acestuia în organism și pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile și traiul într-o casă cu condiții de cofort proaste plasează copiii în aria maximă de risc pentru anemie. Când se diagnostica boală, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata. Dacă este mic se verifică și
Anemie () [Corola-website/Science/297892_a_299221]
-
om care a avut ideea de a transforma pompa cu piston în mașină termică, a fost francezul Denis Papin în anul 1679. Din păcate nu a putut să o pună în practică din lipsă de fonduri. El a murit în sărăcie, în 1714. Primul motor cu abur a fost proiectat în 1698 de Thomas Savery, un inginer englez. Acest motor era conceput să pompeze apa din mine, dar singura lui întrebuințare a fost să pompeze apa în casele înalte din Londra
Motor cu abur () [Corola-website/Science/297959_a_299288]
-
sănătatea, munca și ajutorul social</spân><spân>. De altfel, numele colectivului este o aluzie la tendința instituțiilor publice de a</spân><spân>-si pasă una alteia responsabilitatea (</spân><spân><i><b>cartoful fierbinte</b></i></spân><spân>) pentru starea de sărăcie în care trăiește o parte din societatea franceză. </spân></p> În declarația sa de intenție, grupul își propune să abiliteze persoanele rome ca actori principali în lupta pentru propriile drepturi: „Dorim de asemenea, fără a face din asta o mascaradă
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
de muncă în diferite țări din America Latină (Brazilia, Peru, Argentina), Augusto Boal, regizor, dramaturg și om politic brazilian, a experimentat și dezvoltat o serie de metode și tehnici de teatru participativ, multe dintre ele implicând grupuri locale oprimate, în contextul sărăciei și polarizării sociale extreme, si apoi în contextul dictaturilor militare fasciste. De altfel, Boal avea să fie el însuși arestat și torturat după instaurarea dictaturii militare din Brazilia (1964) și va emigra în Peru și Argentina, înainte de a se refugia
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
este sărăcăcioasa și murdară, wc-ul este relativ scârbos, dar germanii descoperă, și aici, valoarea ospitalității și un localnic plin de simțul umorului și umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut. Conradi, paternalist, îi spune țăranului, care trăiește în sărăcia lui cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care, în fața sărăciei nude, se bucură de regasirea „valorilor umane”, sunt fațete complementare ale aceluiași proces de deposedare și inferiorizare. </p> Pe tot parcursul filmului, Winifried Conradi, profesorul modest din Germania, face cheltuieli exorbitante, de la homar în restaurante de lux, la închirierea unei
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
într-o lume în care profesorul de provincie din Germania își permite cheltuieli de lux inaccesibile chiar pentru clasa de mijloc înstărita est-europeană. </p> Tematic, atât distracțiile expaților din restaurantele de lux și barurile de striptease, cât și confruntarea cu sărăcia de la țară, aduc aminte de scene din <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Soy Cuba</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
materiale specifice ale fiecărei zone. În continuare, îmi propun să descriu pe scurt câteva exemple eterogene, dar foarte importante de teatru politic cu valente emancipatoare, în care comunități din foste sau actuale colonii, afectate de probleme deosebit de grave (violență, colonizare, sărăcie extremă) își construiesc propriile forme de discurs revoluționar, cu rezultate concrete remarcabile, uneori apelând la mijloace explicit pacifiste, alteori ca parte dintr-un program politic violent.</p> TFD</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
de tradițiile de spectacol locale, strategii care să conducă însă la rezolvări concrete ale unor probleme punctuale. Metodă, care s-a extins și în alte state africane, pune împreună artiști de teatru, lucrători sociali, personal medical și comunități afectate de sărăcie extremă, în încercarea de a-i transforma pe membrii acestor comunități în participanți activi la viața socială, capabili să lupte pentru rezolvarea problemelor urgente.</spân></spân></spân></p> Awam Amkpa (în Cohen-Cruz et al. 2006) descrie unul dintre exemplele pilot
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
perfect fidel principiilor și acțiunilor sale:</spân></spân></spân></p> „Am descris și am denunțat exploatarea omului de către om și abuzurile, aspirând la o lume mai bună pentru poporul meu. Nu sunt un dezaxat. Dezaxați sunt cei care cred că sărăcia este normală, că trebuie să conviețuim cu ea (...) Cine gândește diferit de acest model nu este nici nebun, nici extremist, nici delirant, nici dezaxat. Cel care se revoltă împotriva sărăciei atroce și infame este, dimpotrivă, o ființă morală. Teatrul și
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Nu sunt un dezaxat. Dezaxați sunt cei care cred că sărăcia este normală, că trebuie să conviețuim cu ea (...) Cine gândește diferit de acest model nu este nici nebun, nici extremist, nici delirant, nici dezaxat. Cel care se revoltă împotriva sărăciei atroce și infame este, dimpotrivă, o ființă morală. Teatrul și arta mea nu puteau rămâne indiferente la acest fapt”. (Zavala în Campillo 2015)</p> Însă problema etică și politica pe care o implică teatrul revoluționar practicat de <spân style="font-family
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
<![CDATA[[:ro]de Elena I. Rovegan (în regia Catincăi Drăgănescu) „urmează traseul unui basm contemporan”, spune textul de prezentare a spectacolului, continuând să te avizeze că personajul este un „cor al mamelor”, forțate de sărăcie să-și părăsească căminul (în sensul său larg, de loc de apartenență) pentru a merge să muncească printre străini. Revelația că basmul ales este Capra cu trei iezi</em> a venit cu o senzație de disconfort (nu detaliez aici despre
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
despre simbolistica asocierilor dintre femei și capre în experiențele proprii, fie ele personale sau culturale). Mi-am zis că e o glumă (dintr-acelea menite să facă piesa mai captivantă) nefericită: autoarea abordează tema importantă și dureroasă a migrației datorată sărăciei, despre oameni care suferă alienare, umilințe, abuzuri, exploatare, propunându-și să creeze empatie între public și subiecții spectacolului; și totuși, de la primele scene, pare că ridiculizează toate astea coafându-le pe actrițe cu codițe-cornițe și punându-le să cânte <strong
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
scenele se derulează alternativ, într-un meci de ping-pong între o Italie generică și localitatea rurală cu potențial de urbanizare în perioada comunistă, dar abandonată post-decembrist ruinei, poziționată mai puțin ambiguu și cel mai probabil neîntâmplător în județul Vaslui, „polul sărăciei în Uniunea Europeană” conform statisticilor Eurostat din 2013. Spectacolul curge, personajele se conturează, metafora caprei începe să prindă sens prin monoloagele iedului cel mic care studiază silitor despre acest animal atât de profitabil: capra e adaptabilă, inventivă, plină de resurse, cu
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
micile răbufniri de protest o aduc în situații și mai dificile, încercarea de a se întoarce acasă pentru a opri deriva propriei familii sfârșește prin cedarea în fața șantajului emoțional al familiei la care locuiește. Obiectiv, femeia e prinsă în capcana sărăciei, e lipsită de resurse materiale; suplimentar, pare că îi lipsesc și resursele psihologice, e slabă, ușor de șantajat, prea emoțională. Și totuși, într-un moment care pare deja departe în trecut, aceeași femeie a făcut pasul curajos de a migra
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
zică? „</em><em>Sunt actorul secui și nu joc deât secui și nu mă interesează decât problema secuilor din secuimea aia?</em><em>”</em><em> Poate nu-i numai despre asta. </em> Eu eram interesat de zona asta: educație, romi, sărăcie. Și a apărut povestea asta în ziare (<em>n.r a lui Dinte, parcagiul omorât în bătaie de un polițist</em></a><em>). Am fost șocat. Am documentat jumate de an, am urmărit procesul până la final și a ieșit piesa
Alexandru Fifea: „Nu mi-am asumat și nu vreau să-mi asum declarat chestia asta: actorul rom” () [Corola-website/Science/296160_a_297489]
-
entru construirea identității sociale a comunității din Pată Rât, membrii acesteia participa în diferite activități culturale stabilite prin curatoriat participativ</i></spân><spân style="font-size: medium;">” (pagina web Pată Cluj).</spân></p> Deja există nuanțe ale ideii de cultură a sărăciei prin prisma soluțiilor adoptate - lucrăm cu EI pentru îmbunătățirea LOR pentru că EI să ÎȘI poată depăși condiția în care i-a dus vârtejul vieții - accentul cade pe responsabilizarea celor care au ajuns în situația asta. Conceptul de „cultură a sărăciei
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
sărăciei prin prisma soluțiilor adoptate - lucrăm cu EI pentru îmbunătățirea LOR pentru că EI să ÎȘI poată depăși condiția în care i-a dus vârtejul vieții - accentul cade pe responsabilizarea celor care au ajuns în situația asta. Conceptul de „cultură a sărăciei”, apărut în anii 1960 și amplu combătut ulterior, în principal pentru reducționismul psihologic și explicațiile esențialiste (http://bit.ly/2dGVCXK</i></spân><spân style="font-size: medium;">), este menționat efectiv chiar în „Cluj Metropolitan - Strategia Integrată 2014-2020” (p. 127), disponibilă la
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
între Soy Cuba și Toni Erdmann</strong>, acesta din urmă pare a fi „găsit rezolvări artistice mai juste”. Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care turistul nord-american, în
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care turistul nord-american, în căutare de plăceri sexuale, se rătăcește prin cartierele sărace ale Havanei și este urmărit de o mulțime de copii și oameni în vârstă, care trăiesc în sărăcie lucie, și care îi reclamă faptul că „și ei sunt Cuba”. Scena e construită și filmată super-elaborat, pentru a enunța un fel de hiperbolă a sărăciei care îl trage la răspundere pe colonist. Departe de a estetiza, scena are forța
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
este urmărit de o mulțime de copii și oameni în vârstă, care trăiesc în sărăcie lucie, și care îi reclamă faptul că „și ei sunt Cuba”. Scena e construită și filmată super-elaborat, pentru a enunța un fel de hiperbolă a sărăciei care îl trage la răspundere pe colonist. Departe de a estetiza, scena are forța alegorică a unui strigăt de trezire a conștiinței dinspre țările subalterne spre „lumea întâi”. Iar inventivitatea cinematografică dă forță acestui strigăt. Cel puțin la fel de lipsită de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
lumea întâi”. Iar inventivitatea cinematografică dă forță acestui strigăt. Cel puțin la fel de lipsită de temei mi se pare afirmația că, prin prezentarea excesivă a luxului, filmul lui Kalatozov l-ar face apetisant. Dimpotrivă, luxul este prezentat în raport imediat cu sărăcia și exploatarea, făcând vizibil faptul că distracțiile și huzurul unora înseamnă mizeria și umilirea celorlalți. Filmul arată în mod explicit că acest lux era accesibil exclusiv elitelor coloniale și colaboratorilor lor celor mai apropiați. De-asta, afirmația lui Gorzo și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
filmul operează cu o banalizare a luxului - nu e nimic excesiv, după cum observă corect Gorzo și Lazăr, până și mall</em>-ul e prezentat fragmentat și lasă o impresie dezolantă, dar și, în contra-pondere, cu un tip de banalizare a sărăciei și, uneori, cu o investire a acesteia cu virtuți închipuite - sigur, se vede fugar o casă sărăcăcioasă, plină de gunoaie. Sigur, la țară se trăiește modest. Dar... așa stau lucrurile. Iar experiența de zi cu zi a țăranului sărac este
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
sabotajul prin clovnerie nu sînt arme eficiente împotriva forțelor dezumanizante pe care le descrie filmul”. Or, în aceste condiții, Gorzo și Lazăr încearcă să ne convingă că rezolvările găsite de Ade, într-un film care normalizează, prin edulcorare și banalizare, sărăcia și bogăția, și susține destul de explicit că singurele schimbări pe care le pot face agenții exploatatori sunt la nivelul îmbunătățirii relațiilor de familie, ei bine, că aceste rezolvări sunt cele „juste” artistic și politic. În schimb, rezolvările artistice care potențează
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]