15,319 matches
-
să fie o piesă despre diferite niveluri de umanitate, diferite aspecte ale sufletului. Dacă actorii finlandezi credeau În Shakespeare, contemporanul nostru de Jan Kott, eu mă distanțasem de teoriile lui și eram bucuros să găsesc În Shakespeare În lumina artei sacre a lui Martin Lings inspirația care avea să mă ghideze În multe din spectacolele viitoare. Două cărți, două lumi... Ucenicia pe lângă Peter Brook Început de septembrie 1970. Frunzele sunt Încă verzi În Jardin du Luxembourg, unde, așezat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
confere realității o realitate și o semnificație mai mari, un adevăr universal valabil: cu alte cuvinte, depășind o anumită politizare infantilă, depășind evenimentele istorice sau dramele dintre indivizi, el ajunge să Înalțe toate acestea la altitudinea mitului, transformându-le În sacru și legendă. De la o vreme aflăm din dicționare că a demitiza Înseamnă a aduce un mit la realitate. Chestiunea este de a ști despre ce realitate este vorba. Conferind unui eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Văzute din interior, casele aveau ceva imaterial, parcă deveneau transparente - era probabil impresia creată de hârtia de orez care uneori ținea loc de pereți. Dacă În Bali mă deplasam cu motocicleta, sărind peste gropi și hârtoape În căutarea unui loc sacru În munți, În Japonia zburam full speed din metroul computerizat, curat și impersonal, În shinkansen, primul tren-fulger din lume, ca să ajung la Kyoto, să mă pierd În labirinturile misterioase ale vechilor temple ori să rămân Înmărmurit de Încântare În fața grădinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se orienta o Eleonora Duse plasându-se Într-un unghi precis pentru a face un gest anume cu o intenție ascunsă, aceste legi vechi ale meseriei, de care ea și actorii vechi ai teatrului se serveau ca să transmită acel fior sacru, au fost uitate În timp... Dacă În operă ritmul, tempoul vin din muzică, În teatru ele sunt mult mai dificil de perceput și deseori nu știm cum să le folosim. Într-o piesă de Shakespeare, ritmurile sunt Înscrise În cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aș simți bine să o las singură nici aici. Nu găsesc nici o motivație plauzibilă pentru a o părăsi“. „Îți dau eu motivația: dintr-odată, Maurizio Își dă seama că Adriana moartă este mult mai mult decât iubita lui, e monstrul sacru al scenei, și că suferința lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noastre, am asistat la ceremonii tribale unde tot satul dansa În cerc, o acțiune percepută ca necesară pentru sănătatea comunității. Cu mii de ani În urmă, În India, preoții, neștiind cum să transmită credincioșilor de rând Înțelegerea abstractă a cărților sacre, au inventat dansul și cântecul pentru a face mesajul divin accesibil. De aici originea teatrului. În Grecia antică, În imensele amfiteatre, oamenii se adresau zeilor și intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și activității mintale. Percepția vibrațiilor nu este un act voluntar, ci un act de supremă libertate - libertatea de a fi traversat de vibrațiile permanent și pretutindeni prezente. Singurul act voluntar este cel al preparării corpului, afectului și minții pentru această sacră Întâlnire Între vibrațiile materiale și spirituale și propria noastră ființă. Un sacrificiu este necesar - al abandonării obișnuințelor motrice, afective și mintale, În așteptarea Întâlnirii cu miraculosul și necunoscutul. Astfel putem Înțelege deconcertantele și Îndelungile exerciții pe care Andrei Șerban le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
modest și cald toată recunoștința față de cel pe care Îl consideră principala referință a propriului său univers. Înrudirea spirituală Între universul lui Peter Brook și universul lui Andrei Șerban este profundă și ea evocă o sursă comună, imemorială, ancorată În sacru. Dar, dincolo de raportul maestru-discipol, diferențele Între formele estetice adoptate de Peter Brook și Andrei Șerban sunt importante și chiar esențiale. Orice spectator recunoaște aproape instantaneu că se află În fața unui spectacol montat de Peter Brook. Un ax traversează universul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Andrei Șerban reușește miracolul renașterii spiritualității, dincolo de orice religie sau doctrină spirituală. Andrei Șerban transportă În mod neobservat spectatorul dintr-o lume Într-alta, de la un nivel de Realitate la alt nivel de Realitate. Spectacolele sale ne restituie originea sacră a teatrului, muzicii și dansului. Spiritualitatea prezentă În creația lui Andrei Șerban este o spiritualitate vie, fără frontiere, singur liant al unei umanități dezorientate. Fundamentul său este esența Însăși a mișcării, a perpetuei transformări a realității vizibile și invizibile. Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
morți ar parcurge drumul de la Albany la New York, prin Vancouver, Eurasia și insulele Azore. Experiența plăcută furnizată de această rută ocolitoare (peisaje ciudate, gonguri, tigri, obiceiuri exotice, ocolirea de trei ori a unui vas din lemn, În care arde focul sacru, de câte o pereche de proaspăt căsătoriți) Îl vor recompensa din belșug pentru neplăcerea de a fi fost Înșelat și după aceea, când va descoperi cheia atât de simplă, va fi cuprins de o sinteză de profundă bucurie artistică. Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uita, mormăie Țamblac și, așezându-se pe patul din fundul odăii, acoperit cu o cergă mitoasă, se miră tare pe ce pat scândură goală poate dormi un rege. Vor veni! Nu pentru că am pecetluit niște tractate. Și nici pentru niște "sacre jurăminte", care, de multe ori, sunt făcute ca să fie călcate. Vor veni pentru că-și tem pielea. Suntem îmbarcați pe aceeași corabie" prea bine o știu... Turcii le dau și lor târcoale la hotare. De cade Moldova, la rând urmează Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie de spaima otomanilor, ca și noi. Prea bine știu: de cade Moldova, Doamne ferește -, urmează la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea" toată. Și-atunci, vor fi singuri... "De ce ți-i frică nu scapi!" Ne unește frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului, N. Steinhardt scrie (în Monahul de la Rohia..., p. 9): „Iisus a jucat cinstit, într-atât s-a întrupat de serios, de sincer, de total, încât nimeni nu a putut da crezare învierii Sale. Învierea a fost surpriză și pentru ucenici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Prunc, dreptul Iosif și mulțimea de îngeri care au venit deasupra lor. Apoi magii, pastorii, oi, capre, catari, câini și multe păsări -stoluri. Au și o icoana frumoasă care înfățișează Nașterea Domnului, cu o stea care luminează acel loc sfânt, sacru si atat de plăcut tuturor. Altarul și cele patru coloane de piloni groși și înalți care susțin biserică sunt din piatră și foarte puternici. Sunt patru rânduri cu câte unsprezece în rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din sfințenia Sfanțului Mormânt. Acolo Cerul și Pământul se unesc, se îmbrățișează și ne transformă și pe noi. E atat de sacru, de sfințitor și tainic. Ai dori să stai cu Domnul, parcă-ar fi în mod real acolo și-L vezi. Dar timpul nu ne lasă lângă Domnul, are el meșteșugul lui viclean. Este un grec ce îți dă voie să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai buni, mai milostivi și mai înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu leați uita niciodată. Ce se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori în Domnul! Acolo toți își spun sora și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserică de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât îmi va fi îngăduit și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se trăiește nu se uită, dragii mei frați și surori în Domnul! Acolo toți își spun sora și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserică de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât îmi va fi îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri în ea îți atrage privirea cupola care este foarte mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
anume ca să te bucure, să te facă fericit. Aici e lucrarea lui Dumnezeu. El vrea să ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosferă sacra și sfințitoare ne-a transformat pe toți. Parcă ne-am născut din nou. Nu ne doare nimic trupește sau sufletește. Avem ceva bun, ceva sfânt în noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent în noi, în inimile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a ascuns și Sfântă Fecioara cu Pruncul când au fugit în Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești în ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm în măreață și frumoasă biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i în vârful muntelui cu o înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am dormit pentru că la ora 3 dimineața a fost scularea și am participat la slujbă. Apoi am vizitat multe și locuri foarte interesante, cum ar fi: Cameră cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Bibliotecă cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și vesminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din sticlă. Îl vezi că într-o vitrină. Și eu, nevrednica, și ceilalți am făcut fotografii cu el și cu ceilalți sfinți, adică cu osemintele lor. Ne-am închinat pe la toți sfinții dând Slavă lui Dumnezeu. Am vizitat multe locuri sacre. Multă sfințenie am văzut și am simțit, am trăit. Am adus și câteva pietre cu Rugul Aprins. După ce am vizitat peste tot, ne-am luat rămas bun de la părintele Samuil de la mănăstire care ne-a condus peste tot, ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și o icoană cu Cină. Ne-am închinat în taină și am privit trupește și sufletește Locul. Cu sufletul am văzut pe Domnul stând între ucenici la masă, binecuvântând pâinea și servindu-i pe toți. Este sfânt acel loc, e sacru. În acel Loc, când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată nu e un simplu colaj, limitat la concupiscență și sentimentalism, și nici o împătimire închisă și înverșunată. De vreme ce implică de la sine virtualitatea sacrificiului, are implicația sacră pe care acesta o presupune. Principiul dragostei e unul singur și este divin - indiferent dacă „filozofia” celor în cauză este sau nu una „agnostică”. Eugen Ionescu a pus în fruntea primului său volum de teatru următoarea dedicație : „À ma femme
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Vieux coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că Ion Ghica este un scriitor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
există în faptul comic, în arta comică, un element neliniștitor, un unheimlich, oarecum chiar cum ar spune Rudolf Otto, un Ganz Anderes, ceva numinos, ceva das Ungeheure, în sensul lui Otto, cum s-ar spune, un fenomen oarecum înrudit cu sacrul, ceva așa, uimitor, ceva teribil, ceva insutenabil. Și acest lucru cred că se remarcă esențial la marea artă comică. Oamenii n-o remarcă pentru că se amuză, se amuză grozav. Dar este o esență teribilă, de spaimă, în creația mare comică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]