14,689 matches
-
interpretare a unui rol (baterea vântului, învârtirea moriștei etc.); • gesturi de preluare a cuvântului, de semnalizare a unui avertisment (mărirea ușoară a ochilor, deschiderea gurii, ridicarea mâinii). Arta de a comunica eficient în relația educativă presupune cunoașterea regulilor comunicării și trăirea unei dispoziții emoționale tonice, capacitatea de a sesiza și descifra mesajele gestuale, adecvarea la tempoul mediu al elevilor. Competența nonverbală a cadrului didactic deține un rol important în comunicarea eficientă, indispensabilă pentru a fascina elevii. 1.11. Accepțiunea semiotică Rădăcinile
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la informații faptice (statistici, studii longitudinale, experimente, cercetări), elevii vor pune la îndoială informațiile transmise și credibilitatea profesorului. ▪ persuasiunea se referă la puterea de convingere a profesorului și arta de a crea emoții și sentimente, de a pătrunde în gândirea, trăirea, modul de acțiune al elevului prin intermediul unui fenomen de rezonanță, de comunicare afectivă și empatică. O bună modalitate de a-i atrage de partea sa și de a-i persuada pe elevi încă de la începutul lecției, este aceea de a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mișcare aprobatoare din cap). Alteori, ilustratorii pot denota altceva decât exprimă cuvintele, constituind gesturi contrare (profesorul surâde ușor în timp ce îl critică pe elev). După Elisha Babad ,,ilustratorii pot să cuprindă gesturi emblemă" (care înlocuiesc cuvintele) și ,,expresori" (care însoțesc o trăire organică sau cu halo afectiv: a roși, a te crispa de durere, a tresări etc.)114. Pe parcursul lecției, profesorul poate să descrie cu ajutorul mâinilor ritmul de acțiune (rapid, lent), persoana (eu, tu), conceptele spațiale (aproape-departe, în față-în spate, sus-jos), formele
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pentru acesta, și pot avea: a) caracter neintenționat, reflectând stări emoționale spontane, involuntare (de exemplu, gestul involuntar al profesorului de a-și șterge ochii de un fir de praf imaginar trădează tristețea acestuia); b) caracter intenționat, exprimând în mod voluntar trăirile emoționale (de exemplu, zâmbetul profesorului de apreciere la răspunsul unui elev poate exprima satisfacția profesională). Pe de altă parte, profesorul poate descifra gesturile expresive mascate ale elevilor care le trădează emoțiile: bucuria, surpriza, mirarea, oboseala, plictiseala, supărarea etc. De regulă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
adaptorii în comunicarea didactică sunt interpretați ca semnale ale tensiunii psihice, disconfortului și nervozității, având rolul de a detensiona și a echilibra psihic actorii educaționali. Dacă observăm reacțiile elevilor în timpul evaluării orale remarcăm creșterea numărului de autoatingeri ca urmare a trăirii unor situații anxiogene cu o conotație afectivă negativă (frământarea mâinilor, scărpinarea gâtului, încrucișarea picioarelor etc.). De asemenea, gesturile de atingere a propriului corp se întețesc și atunci când elevul minte. Prin urmare, adaptorii în comunicarea didactică pot reprezenta și un indiciu
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unui plus de inteligibilitate, rapiditate și atractivitate comunicării didactice. Asociați următoarele categorii gestuale întâlnite în comunicarea didactică cu funcția specifică lor: a) embleme; gesturi stereotipe în condiții de disconfort; b) ilustratorii; gesturi caracteristice profesorului; c) reglatorii; gesturi care însoțesc o trăire organică; d) expresii faciale; gesturi care substituie comunicarea didactică; e) adaptorii; gesturi de mânuire a obiectelor; f) expresorii; gesturi care mențin comunicarea didactică; g) gesturi instrumentale; gesturi care descriu un cuvânt sau un obiect; h) gesturi personale. gesturi care dau
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
decidă în legătură cu posibilități de dezvoltare ulterioară (apel la forme de educație continuă, programe educative, training). Consilierii sunt, de fapt, permanent orientați spre culegerea de date revelatorii despre starea clientului, despre problemele sale (așa cum sunt ele verbalizate de acesta), despre sentimentele, trăirile, reacțiile, planurile de acțiune imaginate etc. Sfera de interes în evaluare poate include abilități, achiziții, variabile personale, aptitudini, atitudini, preferințe, interese, valori, date demografice etc. Procedurile includ instrumente standardizate și nestandardizate, chestionare, grile de observație, portofolii, scale, interviuri etc. Exercițiu
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
nici Gabi, nici Kiki, ci Minunea Lumii ! Fiindcă este, într-adevăr, o minune a lumii! E un spirit surprinzător de juvenil: octogenara pare cu 25 de ani mai tânără. Vivacitate sănătoasă, voioșie inteligentă, curiozitate filozofică și - sub toate aspectele - frumusețe. Trăirea în spiritualitate și sensibilitatea la transcendent, care îi sunt proprii, le moștenește de la tatăl ei. Cum Tecuciul este înrudit cultural cu Bârladul, ba chiar au constituit, în răstimpuri, un continuum, fie prin activitatea Academiei Bârlădene, care număra în sânul ei
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
principala producție a societății actuale 201. Având ca simț privilegiat văzul, spectacolul apare ca tendință de a face vizibilă lumea, corelată cu specializarea puterii de a administra ordinea proclamată printr-un discurs fetișizat 202. Ca atare, raportul dintre contemplare și trăire este invers proporțional, pe măsură ce gesturile omului activ nu-i mai aparțin, ci sunt reprezentate în exterioritatea spectacolului 203. Ca soluție de ieșire din această criză spectaculistă, Debord propune politica dialogului, care își poate impune propriile condiții 204. Reflecțiile filosofului Michel
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
principal, aflat într-o conversație permanentă atât cu autorii analizați, cât și cu cititorii săi potențiali. Cartea este scrisă de un personaj care dialoghează continuu cu cititorii, vorbește mereu la persoana I singular, își comunică și transmite continuu propriile-i trăiri în procesul de metabolizare a ideilor importante formulate de diverși autori în domeniul criticismului retoric și al științelor comunicării, își expune și intercalează propria-i înțelegere și propriile-i opinii în legătură cu cele discutate. De asemenea, cere permanent opinia cititorului pentru
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
destin, fie și provizoriu, din cauza deturnării atenției dinspre ceea ce este vital națiunii americane din perspectiva înaintării istoriei sale pe calea prescrisa de mit. Astfel, Reagan definește valorile absolut necesare menținerii pe cale unitatea, libertatea, puterea și invită publicul să "se dedice trăirii acestei povești"551, și nu a oricărei alteia. În continuarea raționamentului său, William Lewis se întoarce înspre primul discurs inaugural al lui Ronald Reagan, pentru a identifica acolo locul privilegiat al articulării, de către președinte, a definiției "americanului" pe care povestea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
atât de memorabil de Erik Erikson XE "Erikson, Erik" : momentul în care Luther XE "Luther, Martin" strigă „Circumvallatus sum!”, urmat de căutarea unei ieșiri pe verticală, spre un Dumnezeu aproape privat, extra ecclesiam. Dar de ce ai avut tu o atare trăire? Te simțeai amenințat de ceva? Începeai să înțelegi ceva înfricoșător, camuflat până atunci de copilăria ta idilică într-un târg devenit nu doar prea mic, dar și altfel? M.I.: Nu știu de ce am avut acea experiență. Oricum, cred că până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cei care scriu despre el. Eliade XE "Eliade, Mircea" scria atunci că ideile evreilor există peste tot, dar ei sunt singurii care le-au trăit. Asta înseamnă pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ceva foarte, foarte pozitiv... S.A.: ...fiindcă el susținea trăirea ideilor, autenticitatea. Acesta era nucleul existențialismului românesc din epocă. Însuși termenul de „trăirism” e limpede. M.I.: Sigur. Asta până la începutul lui ’37. Cu timpul, în ’37, și nu numai după cum scrie Sebastian XE "Sebastian, Mihail" în Jurnal, să spunem că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eu am vorbit cu rabini și cabaliști, nu era prima oară când vorbeam cu mistici. Dar, cum să spun, latura aceea a lui Cleopa XE "Cleopa, părintele" , care nu e sofisticată, m-a interesat mult mai mult. S.A.: Adică experiența, trăirea autentică. M.I.: Sigur. Nu îmi spui mie ceva ce e scris într-o carte și știi pe de rost. Nu mă impresionezi: ai citit, ai memorie, asta e tot. Pentru părintele Cleopa XE "Cleopa, părintele" asta era important, trăirea. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
experiența, trăirea autentică. M.I.: Sigur. Nu îmi spui mie ceva ce e scris într-o carte și știi pe de rost. Nu mă impresionezi: ai citit, ai memorie, asta e tot. Pentru părintele Cleopa XE "Cleopa, părintele" asta era important, trăirea. El a citit, dar cred că atunci când a fost la Athos a învățat direct de la un călugăr, iar ce a făcut după asta a făcut după o paradigmă. Bineînțeles, nu cred că era cineva de anvergura lui Paisie XE "Paisie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm că poetul a cunoscut o, este doar condiționarea fizică ce întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este aici doar o trăire contradictorie proprie romanticilor? „Odi et amo” (urăsc și iubesc) se tânguia poetul latin Catullus, iar Baudelaire pare să-l urmeze: „Je te hais que je t'aime” (te urăsc pe cât te iubesc). Cineva ar putea spune că asocierea paradoxală ură-iubire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
posibilitatea de a ieși din „cercul strâmt” al existenței, vizând 50 „întoarcerea la fire și dreptate”, ceea ce presupune satisfacerea Arheului, a necesității absolute. De la cântarea iubirii, în armonie cu o anume sfințenie a creației, poetul accede pe noi trepte ale trăirii întru spirit, una dintre ele fiind, după cum am spus ceva mai devreme, rugăciunea. Dar astfel intrăm într-o altă zonă de interes, aceea a raporturilor lui Eminescu cu religia creștină. Vă mulțumesc! (conferință rostită la Tg. Neamț, sala Primăriei, în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru o posibilă metafizică a iubirii, definită nu doar de Eros, ci, mai curând, de înțelegerea existenței ca identificare cu tot ceea ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fericirea dragostei trăită în cuplu, pe care știm că poetul a cunoscut o, este doar condiționarea fizică ce întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este aici doar o trăire contradictorie proprie romanticilor? „Odi et amo” (urăsc și iubesc) se tânguia poetul latin Catullus, iar Baudelaire pare să-l urmeze: „Je te hais que je t'aime” (te urăsc pe cât te iubesc). Cineva ar putea spune că asocierea paradoxală ură-iubire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
posibilitatea de a ieși din „cercul strâmt” al existenței, vizând 50 „întoarcerea la fire și dreptate”, ceea ce presupune satisfacerea Arheului, a necesității absolute. De la cântarea iubirii, în armonie cu o anume sfințenie a creației, poetul accede pe noi trepte ale trăirii întru spirit, una dintre ele fiind, după cum am spus ceva mai devreme, rugăciunea. Dar astfel intrăm într-o altă zonă de interes, aceea a raporturilor lui Eminescu cu religia creștină. Vă mulțumesc! (conferință rostită la Tg. Neamț, sala Primăriei, în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]