14,503 matches
-
adâncimi între 1 și 3 m. Cele mai multe lacuri se află în zonel mlăștinose. Mlaștinile acoperă suprafețe întinse (10-70 km², cele mai întinse ajungând la 100 km²) și de obicei îngheață în decembrie. În timpul primăverii sau toamnei ele devin imposibil de traversat datorită înundațiilor. Printre cele mai importante lacuri se numără: În republică nu există resurse naturale de importanță industrială. Se află mici depozite de turbă, calcar și un număr de izvoare de ape minerale. Clima este continental - moderată, cu ierni reci
Mari El () [Corola-website/Science/305931_a_307260]
-
Imperiului Rus, a devenit o provincie, denumită atunci Basarabia, a Imperiului țarist (succesiv krai în 1812, oblast în 1828 apoi gubernie în 1871). Războiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie, țarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române. Cei mai importanți factori de influențare a războiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franța și Imperiul Habsburgic. La începutul ostilităților, toți ambasadorii ruși din capitalele europene au fost instruiți să
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Octombrie, testând cu această ocazie fermitatea autorităților române, care interziceau în mod oficial traversarea forntierei cu URSS. Acțiunea, organizată cu atenție, prevedea crearea a două grupuri distincte, conduse de Constantinescu-Iași, respectiv de Sahia. În vreme ce primul grup ar fi încercat să traverseze Nistrul, Sahia urma să călătorească spre Moscova prin Polonia. Presiunile asupra grupului au crescut, când Tribunalul județului Ilfov a refuzat să înregistreze în mod oficial asociația, iar unii dintre universitarii membri ai organizației au fost criticați în mod semioficial pentru
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
gen. de corp de armată Petre Dumitrescu o manevră cu o parte din forțe în spatele trupelor sovietice care se luptau în zona Fantana Albă - Cerepcauti, fortandu-le să se retragă și astfel Divizia 7 Infanterie și Brigadă 8 Cavalerie au traversat și ele Șiretul. Brigadă 1 Munte a continuat înaintarea și a ajuns cu Grupul 1 Vanatori de Munte al col. Albert Ludwig în fața Cernautilor. Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru înaintarea rapidă
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
să fie treaptă următoare, cu toate avantajele menționate. Pe acest sistem s-au antrenat deja și alți chirurgi în afară de cei din clinică de la Fundeni. Cu ajutorul robotului s-a făcut în scop demonstrative faimoasa operație Lindbergh, după numele pilotului care a traversat pentru prima oara atlanticul. A fost extras un colecist de către un chirurg aflat la mii de km distanță de pacient. Chirurgul în speță, Jacques Marescaux, se află în clădirea telefoanelor de la New York, iar pacientul pe masa de operație în orașul
Irinel Popescu () [Corola-website/Science/305351_a_306680]
-
a plecat cu soții Andreas la Moscova, unde l-a întâlnit pe Lev Tolstoi. În lunile mai-august ale anului 1900 a plecat din nou în Rusia, de această dată numai cu Lou Andreas-Salomé, vizitând atât Moscova cât și Sankt Petersburg, traversând țara de-a lungul râului Volga. În toamna anului 1900, imediat după ce Lou Andreas-Salomé a luat hotărârea să se despartă de el, Rilke i-a făcut o vizită mai lungă lui Heinrich Vogeler în localitatea Worpswede. Aici, Vogeler avea în
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
jefuia teritoriile din patrimoniul Sfântului Petru, în 893 Formosus a trimis o delegație regelui Arnulf rugându-l să elibereze Statul Bisericii de apăsarea grupării din Spoleto și promițându-i încoronarea ca împărat german. În primăvara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii în fruntea unei armate și a cucerit fără efort Milanoul și Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii săi. Considerând această expediție drept un succes, Arnulf s-a întors în Germania de Paști. După moartea lui Guido în
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care îl descrie amonte de chei. Captarea cursului de apă s-a făcut prin intermediul Peșterii de la Toaia. După stabilirea drenajului subteran dintre Peștera de la Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
ținuți într-o grădină împrejmuită cu gard, unde pot fi admirați de vizitatori. Între Piața Charles De Gaulle și Piața Victoriei este situată statuia eroilor aerului. De-a lungul Bulevardului Aviatorilor se pot întâlni case și străzi. Parcul Kiseleff este traversat de șoseaua ce-i poartă numele. Parcul a fost cândva pădure, iar când Bucureștiul a început să se extindă, pădurea a fost înlocuită cu acest parc. În parc au fost construite câteva monumente, realizate cu sprijinul anumitor ambasade. În prezent
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
dezvoltare urbană în directă legătură cu stăpânirea austriacă și austro-ungară. Chiar în acela an a început redesenarea Timișoarei, care a devenit dintr-o cetate medievală înconjurată de mlaștini o fortăreață modernă cu străzi sistematizate. În 1716, teritoriul actualei piețe era traversat de la colțul nord-vestic la cel sud-estic de un val de pământ, care făcea parte din fortificațiile Timișoarei. La exteriorul său era șanțul cetății. Dacă la acel moment valul deteriorat în asediu a fost reparat, la 1740 a început demolarea lui
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
unească cu forțele lui Zhang Guotao din nord. În ciuda încercărilor lui Chiang de a bloca trecerea comuniștilor, printr-o serie de manevre tactice gândite și executate strălucit în provincia Guizhou, comuniștii au străpuns frontul inamic, pe 8 mai reușind să traverseze râul Iangtze. În acest moment, după șapte luni de la plecarea din Jiangxi, Mao mai avea sub comanda sa numai 25.000 de oameni. Comuniștii au hotărât să se îndrepte către provincia Shaanxi, deși decizia nu a fost unanimă. Lideri precum
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
zone populate de minorități etnice ostile chinezilor. Astfel, forțele comuniste erau hărțuite nu numai de Kuomintang, dar și de aliații acestora din rândul șefilor războinici locali, ca și de triburile ostile tuturor chinezilor. Terenul pe care au trebuit să-l traverseze chinezii era unul extrem de dificil, traversând munți, râuri și defilee, în tot acest timp comuniștii luptând neîntrerupt împotriva inamicilor. Luptele de la podul Luding sunt emblematice pentru duritatea "Marșului cel Lung". În iulie, trupele conduse de Mao s-au unit cu
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
chinezilor. Astfel, forțele comuniste erau hărțuite nu numai de Kuomintang, dar și de aliații acestora din rândul șefilor războinici locali, ca și de triburile ostile tuturor chinezilor. Terenul pe care au trebuit să-l traverseze chinezii era unul extrem de dificil, traversând munți, râuri și defilee, în tot acest timp comuniștii luptând neîntrerupt împotriva inamicilor. Luptele de la podul Luding sunt emblematice pentru duritatea "Marșului cel Lung". În iulie, trupele conduse de Mao s-au unit cu cele care soseau din provincia Henan
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
Freidorf este Calea ferată Timișoara-Cruceni (magistrala CFR 926) care leagă municipiul Timișoara de localitatea Cruceni. De-a lungul timpului, locul de oprire a trenurilor în Freidorf a purtat mai multe denumiri, în funcție de contextul politico-istoric. Astfel, în momentul inaugurării liniei care traversează fosta localitate, gara se numea Szabadfalu (aceasta fiind denumirea oficială a localității în acea perioadă). După Primul Război Mondial, deci în perioada interbelică, gara din Freidorf va poartă numele de Gara Sâmbăta, fapt atestat atât de "Harta Căile-Ferate Române" din
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
ce permitea accesul la stația "Whiteinch Victoria Park" a fost terminată în 1897, dar a fost închisă în 1951 și legătura a fost închisă în 1967. La data de 15 ianuarie 1898, J. Johnstone a fost omorât pe când încerca să traverseze linia în partea de vest a stației. Linia de marfă a înregistrat primul dezastru important la data de 28 decembrie 1932 când șaptesprezece vagoane încărcate cu cărbune s-au pus în mișcare singure pe o porțiune puțin înclinată aflată în
Gara Jordanhill () [Corola-website/Science/301460_a_302789]
-
în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii. Râul traversează 4 departamente (Mayenne, Ille-et-Vilaine, Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³/s. Este parte componentă a sistemului de canale din Bretania. Secțiunea dintre
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
între 2 și 1500 m³/s. Este parte componentă a sistemului de canale din Bretania. Secțiunea dintre Rennes și Oceanul Atlantic este navigabilă de către bărci de dimensiune mică. În Rennes râul este conectat de canalul "Ille et Rance", iar în Redon traversează canalul de la Nantes la Brest.
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar era prea târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de covorul lung ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
mișcare, până când nu se mai putu desluși. Georgescu și cei de la parter se cruciră, apoi rămaseră nemișcați, gândindu-se În felul lor la cele Întâmplate. Dimineața Îi găsi obosiți. Fără voia lor se reîntâlniră În fața blocului. Domnul Georgescu Îi salută, traversă strada și se pierdu pe terenul din fața blocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, de adevărul celor Întămplate. Găsi cu ușurință pivnița unde Întraseră mai Întâi străinii și apoi vecinii de la parter, dar nu văzu nici o urmă, nici de
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
începe de la " Cuibul vulturilor" (2500m), cum este numit punctul terminus al trenulețului cu cremaliera: "Tramway du Mont-Blanc". Ascensiunea până la refugiul "Tête Rousse" (3167m) durează cca. 2-3 ore și nu prezintă dificultăți tehnice. De la "Tête Rousse" până la refugiul "Goûter"(3817m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca. 3-4 ore. Mai sus
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
Începând cu 370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerut împăratului roman Valens, în 376, permisiunea de a se așeza pe malul sudic al Dunării. Valens le-a permis să traverseze fluviul, probabil pe la fortăreața Durostorum , dar, ca urmare a unei foamete, a izbucnit un război ce s-a terminat cu moartea împăratului în Bătălia de la Adrianopol. Vizigoții sub Alaric I au jefuit Roma în 410. Honorius le-a oferit vizigoților
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
a propus să descrie ultimul secol de istorie braziliană, într-o trilogie care începe cu "". Această primă parte acoperă peste trei decenii, aproape patruzeci de ani de istorie trăită la intensitate maximă de imigranții italieni, care s-au aventurat să traverseze Atlanticul în căutarea unui pământ nou și a unei vieți mai bune. Minuțioasa documentare istorică i-a fost asigurată scriitorului de către fiicele sale, Edmara și Edilene Barbosa. De fapt, în "Terra Nostra" se prelucrează povestea autentică a familiei regizorului Jayme
Terra Nostra () [Corola-website/Science/313010_a_314339]
-
alți exploratori interesați și capabili. Pe 11 decembrie 1911, o expediție germană condusă de Wilhelm Filchner a plecat din Georgia de Sud, cu scopul de a pătrunde adânc în Marea Weddell, stabilind o bază sudică, din care să încerce să traverseze continentul înspre Marea Ross. Spre sfârșitul lui 1912, Filchner s-a retras în Georgia de Sud, nereușind să înființeze baza. Totuși, descoperirea de către acesta a unor posibile locuri de acostare în Golful Vahsel, la aproximativ 78° latitudine sudică, a fost
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
spre Insula Paulet, unde Shackleton știa că există un post cu provizii substanțiale, a cărui înființare el însuși o ordonase cu 12 ani în urmă, când organiza ajutoare pentru expediția lui Nordenskiöld. sau Insula Robertson. Shackleton credea că vor putea traversa Țara Graham de pe oricare dintre aceste insule pentru a ajunge la avanposturile vânătorilor de balene din golful Wilhelmina. Distanța până la Insula Snow Hill de la poziția inițială era, după calculele lui Worsley, de 500 km, iar până la Golful Wilhelmina, încă 190
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
martie, pentru ca apoi să se răzgândească și să decidă că Insula Decepției ar putea fi o destinație mai bună. Aceasta era departe spre vest, spre capătul unui lanț care forma Insulele Shetland de Sud, dar Shackleton credea că pot fi traversate mai ușor. Avantajul era că ele erau uneori vizitate de baleniere și se puteau găsi provizii acolo. Toate aceste destinații necesitau o călătorie periculoasă în bărcile de salvare, odată ce banchiza pe care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]