3,379 matches
-
-i fie întru totul credincioși în schimbul câtorva complimente și al soldei militare. Nu avea nici un fel de simț anticipativ al vinovăției și, de fapt, nici nu considera că ceea ce intenționa el să facă îi dăunează, într-un fel sau altul, împărătesei. La Isher făcea ce era necesar și pentru el nu exista cale de întoarcere. Tiparul acțiunilor lui era deja fixat. Femeia cercetă din nou scena. Gaura din pământ unde se aflase clădirea era în dreapta ei. În stânga se afla magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
niște pași. Își făcu apariția, cu mers țanțoș, căpitanul Clark. Zâmbea și în palmă ținea un șobolan alb, pe care i-l întinse. - Maiestate, vă rog să-l priviți. Arată strașnic. Era atât de vesel când i-l întinse, încât Împărăteasa îl luă și-l privi gânditoare. Cu un imbold brusc, îl ridică și-i apăsă trupul cald de obrazul ei. - Ce ne-am face, murmură ea, fără niște șobolani drăgălași ca tine? Îi aruncă o privire căpitanului Clark. - Ei, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
această... călătorie... indiferent dacă eu merg sau nu. M-am hotărât clar să nu merg. Îți urez noroc și aș fi dorit din suflet să pot merge cu dumneata. Dar mă tem că nu e bine s-o fac. Ca Împărăteasă nu mă simt liberă să particip la aventuri curajoase. Du-te, însoțit de binecuvântarea mea, îi spuse ea întinzându-i mâna. La mai puțin de un ceas după aceea văzu cu ochii ei cum clădirea dispare în neant. Așteptă. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și să pregătească terenul pentru călătoria în trecut. Doi Cayle Clark - de fapt același, dar din două epoci diferite - , aceasta era esența prezentării pe care o făcu Robert Hedrock în fața Consiliului Arsenalelor. Acesta era incidentul fenomenal care o sili pe Împărăteasă să pună capăt războiului ei ca nu cumva alți ofițeri ori soldați să distrugă stabilitatea financiară a sistemului solar, încercând să repete performanța lui Cayle Clark. CAPITOLUL XXX AFARĂ era întuneric. Fara străbătea străzile liniștite din Glay și pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ori și se întrebă dacă nu cumva totul fusese doar un vis. Aerul era bun ca vinul. Dinaintea lui se întindea micuța lume a satului Glay, verde și grațioasă, un paradis tihnit în care timpul se oprise în loc. CAPITOLUL XXXI ÎMPĂRĂTEASA SPUSE: - Domnul De Lany. Hedrock se înclină. Se deghizase puțin și-și preluase unul dintre numele la care renunțase de mult, pentru ca ea să nu-l poată recunoaște cândva în viitor. - Mi-ați solicitat o întrevedere? - După cum vedeți. Împărăteasa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
XXXI ÎMPĂRĂTEASA SPUSE: - Domnul De Lany. Hedrock se înclină. Se deghizase puțin și-și preluase unul dintre numele la care renunțase de mult, pentru ca ea să nu-l poată recunoaște cândva în viitor. - Mi-ați solicitat o întrevedere? - După cum vedeți. Împărăteasa se juca și acum cu cartea lui de vizită. Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji. Aceasta îl privea pe Hedrock cu amărăciune sau chiar cu un resentiment. Avea dinaintea ei un bărbat cu o înfățișare impunătoare și cu un chip ferm. Dar cel mai tare o uluiră ochii lui. Erau blânzi, dar neclintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe lista audiențelor și am socotit că, probabil, întrevederea a fost aranjată de șambelanul meu, întrucât era vorba de ceva urgent. Hedrock nu răspunse nimic. Ca și atâția alți oameni ai Imperiului, șambelanul nu avea instrucția mintală defensivă. Și cu toate că Împărăteasa o avea, nu știa că Arsenalele au făurit metode energetice pentru a smulge imediat reacții favorabile de la cei neînzestrați cu acest sistem de protecție. Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ca și atâția alți oameni ai Imperiului, șambelanul nu avea instrucția mintală defensivă. Și cu toate că Împărăteasa o avea, nu știa că Arsenalele au făurit metode energetice pentru a smulge imediat reacții favorabile de la cei neînzestrați cu acest sistem de protecție. Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a construit-o într-unui dintre laboratoarele lui secrete, li lipsește doar harta în sine, care a fost prea complicată pentru a fi fabricată așa repede. - Înțeleg, zise ea automat, fără a avea vreo reacție. În timp ce el îi cerceta chipul, Împărăteasa îl întrebă apăsând fiecare cuvânt. - Și ce rol ai dumneata în toată povestea asta? Hedrock nu era însă pregătit să-i răspundă. Venise la Împărăteasa Isherului pentru că ea suferise o înfrângere și, în situația în care se afla, era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
repede. - Înțeleg, zise ea automat, fără a avea vreo reacție. În timp ce el îi cerceta chipul, Împărăteasa îl întrebă apăsând fiecare cuvânt. - Și ce rol ai dumneata în toată povestea asta? Hedrock nu era însă pregătit să-i răspundă. Venise la Împărăteasa Isherului pentru că ea suferise o înfrângere și, în situația în care se afla, era important să nu aibă prea multe resentimente. Nemuritorul, care se amesteca din nou în treburile muritorilor, trebuia să se gândească și la asemenea lucruri. - Maiestate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Cayle, dar ești sigur că ne dă mâna s-o ținem? Cayle Clark zâmbi: - Iubito, ți-am mai explicat de zece ori. N-o s-o mai fac încă o dată. Dar ea protestă: - Nu asta vreau să spun. Ești sigur că Împărăteasa n-o să ți-o scoată pe nas? Cayle Clark își privi soția cu un zâmbet firav și întunecat: - Domnul Hedrock mi-a dat un pistol de la Arsenale, zise el încet. Și pe urmă, i-am adus o mulțime de servicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte să iasă dintre cearșafuri. Era o brună frumoasă, cu gene lungi, dar cu buzele prea subțiri pentru gustul lui. În statura ei voluptuoasă, gura îi părea închiriată de la alt chip. Uneori, după împerechere, se gândea la gura cărnoasă a împărătesei lui, Farah, după care își proiectase, în cap, buzele femeilor. Ghazal avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru, poate chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trezea mormăind și înghițindu-și cuvintele, ca și cum i- ar fi ars cerul gurii. Fiică-sa conducea un Samand și avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se ascundea între cratițele în care pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
are rolul de a fi ispititor, călău, de a fi îngerul căzut, cel care divide, di - abole. A 15 lamelă de Tarot exprimă combinarea elementelor naturii (apă, aer, foc, pământ) în forma dorinței pasiunii supraexcitării omului. Lamela Diavolul reprezintă reversul Împărătesei, un regres spre dezordine, divizare, disoluție, în plan fizic și metafizic, cocoțat pe jumătate gol, pe o sferă de culoarea pielii, hermafrodit, cu mâna dreaptă ridicată, cu cea stângă lăsată în jos. LINIILE PALMEI DEPIND DE... Propriu-zis, mâna reprezintă, cu ajutorul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Știu că ai să fii catârul Peste nazuri, fasolire, Ba să poate să te-adoarne Cu frumos proțap de coarne Și să-ți puie și urechi. Cine poate s-o întoarne Când așa-i menit din vechi? Că, să vezi, și-mpărăteasa... De... atîta-ți spun acuma, Taci, da ochi-ți ai de pază, Că ce-i fata, ce-i și muma! E și-un alt metod, ți-l sfătui, Să taci molcom, să îngădui, Fă-te că nici știi... n-ai treabă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin și veselie, - vinul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când se împrăștiă faima venirei lui, ziua-și muiă aerul în lumină de sărbătoare și oamenii așteptau murmurând la faima venirei lui, cum vuiește un lan de grâu la suflarea unui vânt. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier și acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]