1,662 matches
-
cuțit, o băiță din plastic, s-a apucat și a dezmembrat cadavrul, după care a decolat țesuturile moi de pe oase, mai puțin de pe față și de pe labele picioarelor. Organele interne și țesuturile moi ce au rezultat de pe oase le-a împachetat în sacoșe și le-a transportat până la Milcov, aruncându-le în apă, iar oasele le-a lăsat în baiță, apoi după ce a înlăturat urmele de suprafață vizibile a plecat la petrecere. Luni pe 30 aprilie s-a hotărât să înlăture
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a lăsat în baiță, apoi după ce a înlăturat urmele de suprafață vizibile a plecat la petrecere. Luni pe 30 aprilie s-a hotărât să înlăture ce a mai rămas din cadavru, partea scheletului dezmembrat. Capul și labele picioarelor le-a împachetat într-un sac , iar restul de oase în pungi și toate acestea în valiză. Acestea trebuiau duse cât mai departe, la loc mai sigur de a nu fi găsite și eventual identificate. Și unde putea decât acolo, unde cunoștea terenul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nici o problemă. În definitiv, câți dintre noi n-ar vrea să scape de corvezile supărătoare? Însă, aruncat într-o zonă lipsită de aceste facilități sociale, niponul obișnuit nu ar ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la casă la casă pentru a livra corespondența
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de antropologie Cultura ambalajului: politețe, prezentare și putere în Japonia și în alte societăți. Axată pe studiul strategiilor simbolice construite cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte cuvinte, un ceremonial artistic, cu deschideri spre religiosul contemplativ. Ori de câte ori cumpăr un suvenir dintr-un magazin de obiecte tradiționale, rămân minute în șir
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în iarnă, cu două luni înainte, veniserăm să cumpărăm dulciuri pentru o rudă a lui Reiko, bolnavă în spital, fusese comisă fărădelegea. Lui Reiko îi trebuiseră aproape trei sferturi de oră pentru a se hotărî, timp în care mâinile cuminți împachetaseră zeci de combinații de felurite comori, în felurite cutii asortate, pentru a le scoate din nou și a le repune într-o nouă, instabilă încercare de a cuceri armonia supremă, pe care o simplă strângere de buze a lui Reiko
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși, lucrurile sărăcăcioase erau împachetate cu grijă. A cuprins-o rușinea de iscodelile ei, în clipa aceea l-a urât pentru că o făcuse să simtă asta. În nici una din zilele următoare ușa cămăruței nu era încuiată. Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lăfăie într-o atmosferă dintr-odată languroasă, lascivă, perversă, ajungându-și lor însele. Era inutil să mai rămână și probabil aveau să-și sară în ajutor și n-a mai întrebat nimic nici mai târziu. Ioana Sandi l-a găsit împachetându-și cărțile. „Foarte bine faci“, i-a zis. „N-o să mai dureze mult și nici nu cred că n-au să-ți dea o casă foarte bună. Mama s-a întâlnit cu inspectorul ăla, Filip, pe care ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază plecară de la Idzumo, fiecare purtînd cîte cincizeci de marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat. O joncă motorizată trecu repede pe lîngă ele, avînd pe punte cuști de bambus pline de cîini care lătrau, În drum spre piața de carne din Hongkew. La cîrmă stătea un muncitor gol, care sorbea bere dintr-o sticlă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted nu fuseseră În stare să se hotărască ce anume să Împacheteze În cinci minute. — Patrick... Jim ezită să intre În camera lui Patrick fără să bată la ușă. Salteaua fusese răsturnată pe podea, iar perdelele fluturau la ferestrele deschise. Dar aeromodelul lui Patrick, construit cu mai multă grijă decît al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din cabina camionului, lui Jim Îi era milă de oamenii aceștia nenorociți, deși, doar cu cîteva zile mai Înainte, situația lui fusese Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar mutat, nu Închis. — Haide, domnule Maxted, ne Întoarcem la Shanghai! Îl ajută pe bărbatul slăbit să se ridice În picioare și Îl conduse printre sutele de prizonieri care alergau. CÎnd ajunse În camera lui, Jim constată că doamna Vincent Împachetase deja. Cum fiul ei dormea În patul lui Jim, ea stătea la fereastră, urmărindu-l pe soțul ei care se Întorcea de pe terenul de adunare. Jim Își dădea seama că Începuse dea uitării toate amintirile despre lagăr. — Plecăm, doamnă Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc vîrful cilindrului greu și Îl tîrÎră de-a lungul taluzului. Jim Îi urmări croindu-și drum printre movilele funerare, spre lagărul Lunghua. Fu tentat să alerge și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie. Stătu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o cutiuță dichisit împachetată cu hârtie aurie. Apoi, cu o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți dumneavostră, Excelență!... Calfa... ― Da?... Ăăă... Bine! se grăbi contele să-l întrerupă, dintr-odată potolit. Te aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ NOUĂ 28 Ivan strângea și împacheta lucruri, lega cufere și ducea totul jos, la rădvane și căruțe, ajutat de servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceea ce văd! Câtă cultură! Ce gust! Sfinte Dumnezeule. — Dă-mi aia-napoi, se ruga George. — Asta-i a mea, exclamă bucuros Ignatius, băgând în buzunar ilustrata de deasupra. Înapoie pachetul desfăcut lui George și privi la bucățica de hârtie de împachetat care îi rămăsese între degete. Scria o adresă pe ea. O băgă și pe ea în buzunar. Spune-mi de unde ai luat astea. Cine-i această femeie minunată? — Nu-i treaba ta! — Înțeleg. O operațiune secretă. Ignatius se gândi la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreo profesoară de istorie romană sărăcită? O medievalistă ruinată? Ce păcat că nu-și arăta și fața! Dădea impresia de singurătate, de detașare, îi sugera plăceri solitare și senzual scolastice care îl atrăgeau teribil. Privi la bucățica de hârtie de împachetat, la adresa scrisă cu litere mici și stângace: Bourbon Street. Căzuse probabil în mâinile exploatatorilor comerciali. Ce personaj incitant pentru Jurnal, care, gândea Ignatius, avea lipsuri la capitolul senzualitate. Nu i-ar fi stricat o doză bună de aluzii picante. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pus kilogramele stând mereu în pat, căutând uitare și consolare în mâncare. Acum trebuie să plecăm de aici. Vreau să părăsesc casa asta. Îmi produce niște asociații teribile. — Ți-am spus mereu să pleci din locul acesta. Vino, hai să împachetăm. Vocea monotonă a Myrnei începuse să devină entuziastă. E fantastic! Știam că mai devreme sau mai târziu va trebui să pleci ca să-ți păstrezi sănătatea mintală. — Ce bine ar fi fost dacă te ascultam mai de mult! N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă un loc în rai, fetița mea. Acum trebuie să o luăm din loc. Încercă să o târască pe ușa din față, dar ea îl întrebă: — Nu vrei să împachetăm nimic? — Ba da. Toate notele și însemnările mele. Nu trebuie, ferească Dumnezeu, să cadă în mâna mamei. Ar putea să se îmbogățească datorită lor. Ar fi o ironie a destinului. Intrară în cameră. Apropo, trebuie să-ți spun că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adevăr din ocna aceasta, din gaura aceasta. — E de necrezut, nu-i așa? Și când mă gândesc că ani de zile m-am împotrivit sfatului tău înțelept. — Ne vom simți absolut fantastic la New York, crede-mă. Abia aștept, spuse Ignatius, împachetându-și fularul și sabia de abordaj. Statuia Libertății, Empire State Building, emoția premierelor pe Broadway, cu actrițele mele favorite în comedii muzicale. Conversațiile în Village, bând cafea cu persoane stimulante și contemporane. — În sfârșit, ai început să înțelegi de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un echipaj special pentru transport. Nu se cădea să cari un copil mort În portbagajul unei dube jegoase. — Crezi că au legătură crimele? Era o urmă de speranță În vocea lui Insch. — Nu neapărat. Logan privi cum micul cadavru era Împachetat Într-un sac special, Însă mult prea mare pentru el. — Victima e de sex feminin, nu masculin. Dispunerea e diferită: copila a fost Înfășurată Într-un kilometru și jumătate de bandă adezivă. Nici un semn de strangulare. E posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni. Isobel lăsă foarfecele pe tăviță și asistentul Începu să Împacheteze banda adezivă În pungi pentru probe etichetate. Corpul era Încă ghemuit În poziție fetală. Isobel se ocupă cu blândețe de Înțepeneala Încheieturilor, flexându-le Înainte și Înapoi până când putu să o așeze pe fetiță Întinsă pe spate. Ca și cum ar fi dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și Împacheteze În pungi maldărul de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din interiorul locomotivei ieși o fetiță cu un aer trist. O luă pe bunicuță de mână și pășiră Încet afară, privind mereu cu regret În urmă, la fața zâmbitoare a locomotivei. — ... la Împachetat? — Hmm? Logan se Întoarse spre bătrânul de la casă. — Am zis dacă vreți să v-ajut la-mpachetat? Ridică una din pungile cu cartofi prăjiți a lui Logan. — Cumpărăturile dumneavoastră, vreți să v-ajut la-mpachetat? — Oh, nu. Nu, mulțumesc. Logan vârî vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]