5,710 matches
-
Jean Dumbravă. Acțiunea romanului începe în iarna lui 1988 și se încheie în noiembrie 1989, dar suntem purtați și înapoi, în timp, în 1972, 1973, 1974, prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu și Matei, Platoniei. Intriga amoroasă se împletește cu elemente de suspans, pentru că Adrian Morariu și Matei sunt implicați în lupta anticomunistă. „În luna februarie a anului de grație 1989”, ei îl vor include și pe Marian în „celula de rezistență” din care fac parte, încredințându-i o
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
a deprins literele. Avea doar opt ani când a așternut primele rime pe hârtie, fără să știe că se apucase de ceva special, de o activitate complexă. Poeziile lui se remarcă printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împletește cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic creștin. “Le stil c’est l’homme”, de aceea poetul nu crede în conceptul de “artă pentru artă” și nici nu depinde de anumite condiții pentru a scrie. Ionatan Piroșca a debutat
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
căruia existența devine un simplu fragment, o ipostază. Cultivând o poezie a trăirilor profunde și zbuciumate, o poezie dinamică, în care imaginile sunt aranjate după un tipar dinainte stabilit, Victorița Duțu realizează în „Spații” splendide meditații, în care incertitudinile se împletesc cu motivul întoarcerii la viață, al renașterii, al descoperirii lui Dumnezeu. Scris pe un ton de confesiune, „Spații” are ca imagine nucleu nostalgia cerului și autocontemplarea spiritului. Versurile emoționează prin nevoia de așezare sub semnul veșniciei, prin dorința de a
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
mai fie./ Totul îmi cântă/ În privire și glas./ Eu plutesc în muzica din mine,/ Și privesc,/ Și privesc/ Și mă-nalț,/ Și mă-nalț/ Și nu mai știu ...” (“Ceva”) „Flacăra deveni rotundă” În poemele Victoriției Duțu, nostalgia pământului se împletește cu mesajele cerului. Versurile ei vorbesc despre împăcare, despre miracolul dragostei pure, despre armonie. Peisajul interior face posibil ca ideea și sentimentul să prindă forme. Poeta iubește tot ce a fost creat de mâna lui Dumnezeu și se ancorează permanent
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Și dulce susur de izvor Mi-aduc în suflet plin de dor În chip de înger, om iubit. E-atâta liniște în jur Și-atâta frumusețe-n cale Te-aștept aici, să vii agale Oblăduit de gându-mi pur. Să împletim cununi de flori În diminețile cu rouă Îmbrățișați sub lună nouă Să toarcem vise până-n zori. Nu știu ce crezi... eu sunt așa: Trăiesc prin ce-i frumos și bun Iar sufletul zălog mi-l pun, Pribeag sosit pe-un colț de
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Îmbrobonate, frunzele-mi șoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc Îmi dăruiesc credință, putere să mai sper. Pășesc printre petunii și salvii-mbujorate Begonii rozalii și dulci domnițe albe Ce-adună-n ele vise sublim înmănunchiate Corole împletite în minunate salbe. Pământul reavăn, cu mantii divine E sacră legătură și loc de-nchinăciune Trifoi cu patru foi zâmbește către mine Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune. Doamne, sfințește-mi viața și dăruie-o cu pace Dă-mi bunătate
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
vrea să fiu un firicel de floare Pe perna ta să-mi odihnesc petale Și răspândind miresme-mbătătoare Iubirea mea să-ți dărui din pocale. În nopțile în care nori ți-adună Pe frunte gânduri și în suflet frig Să împletesc cununi din flori de lună Ferestre să deschid și-apoi să strig Că port în suflet dragoste de tine Și că mi-ești dulcea lacrimă din zori Ești dorul meu din serile senine Focul aprins ce spulberă fiori Ce-atâția
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
trai mai bun, copii lăsați în izbeliște, care se închid în lumea lor până ce intervine ăla, micu” cu codița și pune gheara pe ei. Asta nu e atitudine, e fapt real, nu e joacă ci cutremurare, e realitatea ce se împletește printre noi. Lista cu lipsurile patriei poate continua! E trist, e foarte trist. În țara noastră dreptatea nu este acceasi pentru toți, la fel cum dacă ai buzunarele încărcate trăiești. Totuși ar putea exista o Românie cu șanse egale, o
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
ce-o dorim//”. Acest suflet evlavios, intelect riguros, această ființă meticuloasă în gând și faptă, omul aplecat necontenit spre cuvântul care iluminează - dăscălește vorbind! - Vasilica Grigoraș ridică, realmente, o ODĂ celor mai înălțătoare sentimente umane, iubirea de Dumnezeu, precum și prietenia împletită cu iubire necondiționată pentru Valentina, sentimente împărtășite, desigur de aceasta din urmă. ODA își are izvorul pur, nesecat în simțămintele ei de recunoștință, exprimate necontenit, atât de fierbinte, încât uneori devin palpabile! Anual ori bianual mă transpun în situația de
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
marama aurie se-mpleteste o zi nouă Și-am plecat hai-hui pe câmpul de la margine de sat, Să culeg văpăi din macii care iarbă au brodat. Florile zâmbeau șăgalnic,macii mă priveau timid, Cu sulfina si-albastrele un buchet am împletit... Când eram o copilita,câmpului îi furăm flori, Uneori făceam cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă,sărutând și maci și fluturi. O bătrână stă în poarta,unde paste
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
las / singur cu umbra mea! / Cu toate că moartea / e doar un drum... De-aceea, / eu n-am să mor niciodată / cu adevărat. / Totul e un simulacru / de moarte. E doar o șaradă”. (Iubitule, voi fi umbra ta) Pe firul timpului, se-mpletesc căderi și înălțări, scăpătări și reveniri: „Născându-mă din nou, / Iată-mă! / Am trecut prin furcile unui vis urât. / Neștiută de nimeni, / m-am împresurat în suferința-mi mută. / Dar acum, Doamne, mă desfăt / cu darul tău de viață nouă
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
abate necazuri și nenorociri. Cei mai aplecați spre religie vor dărui mielul sau mieii promiși la diferite mănăstiri și se consideră că și-au făcut datoria față de Dumnezeu. În seara ce precede Hâderlezul toate femeile ce urmează a jertfi miei împletesc coronițe din salcie, în care se prind câteodată și flori. Se face bradul mieilor (i kïna o bakrenqi), care constă în așezarea pe capetele acestora a coronițelor, aprinderea a câte două lumânări care vor fi ținute de copii. Într-o
HÂDERLEZUL LA CĂLĂRAŞI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368655_a_369984]
-
din tot ce s-a întâmplat(conform jurământului). Viața reintră în făgașul ei normal, până la următoarele Rusalii, când ciclul este reluat identic.”(sursă:Wikipedia) Mutul avea un „falus” din lemn (simbol al fertilității) cu care amenința pe toată lumea, un bici împletit din fâșii de piele și cordele colorate și era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenței. El alerga după femei și după copiii care trăgeau de hainele lui...Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului. Era îmbrăcat
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
Divulgarea secretului de către un călușar l-ar fi făcut nedemn de a mai face parte din ceată. Doamne, ce vremuri frumoase! Când începeau a dansa călușarii, se lăsa o liniște evlavioasă peste toți cei prezenți. Culorile, dansul și magia se împleteau, lăsându-te adânc pătruns de mesajul simbolic al dansului. Prin colbul stârnit de dansatori vorbeau strămoșii, mândri de urmașii lor. Era momentul întâlnirii, în același spațiu-Poiana din Purani, a două lumi din dimensiuni diferite, unde se manifesta ființa spirituală a
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
ge geparte, pa-ci nu-i mai cărărușa! Cucu” cântă la fețâie pa crenguța ge alun Faină-i viața pa la sace, n-am cuvince să vă spun! Fețâie - în fața soarelui; doșcină - loc la miazănoapte; greșuri - brazda neîntoarsa; tășcuța - coș mic împletit din pănușe de porumb; adălmașu” în uiaga - recompensă, răchie în sticlă; leci - pământ lutos; ieruga nu afunda - sântuleț. Referință Bibliografica: Cântă cucu” la fețâie / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280, Anul VII, 29 martie 2017. Drepturi de
CÂNTĂ CUCU” LA FEȚÂIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368787_a_370116]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > UN LICĂR DE SPERANȚĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am împletit cuvinte cu gându-mi visător... Era trist săracul și plângea-n tăcere. Litere-adunate în palma fanteziei Am așezat în vers, din colț de încăpere. Cuvintele îmi strigă de pe o foaie albă Neliniștea-mi surprinde clipa în zăbavă. Caut disperată ascunsul
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
Conf. Dr. Aurel Bodiu „«doina» stărilor noastre sufletești cu dor și singurătate, cu jale și înstrăinare, cu exaltare și pesimism, cu iubiri și speranțe”, a prezentat spectacolul într-o manieră deosebită, în care i s-a simțit din plin emoția împletită cu bucuria de a fi în mijlocul micuților artiști aparținând locurilor în care a văzut lumina zilei, acolo unde a învățat să-și iubească rădăcinile, tradițiile, obiceiurile și mai ales, horile... Din vorbele pline de drag de loc și grai ale
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
mărțișor să îți leg La mână sau să-l pun în piept. Era în mintea mea naivă Ceva nedefinit, nu știu. Un sentiment mă încerca; În gură îmi curgea salivă Și-o mestecam ca apa-n pivă. Două fire-am împletit. Pentru dragostea ce-ți port; Ți-am legat și un bănuț - Simbol vechi al sănătății, Norocului, frumuseții... Ce-o fi fost în mintea ta, Când în piept mi-ardea un dor, De-ai putut cu nonșalanță Să refuzi un mărțișor
MĂRȚIȘOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363623_a_364952]
-
în sensul începutului de drum la o vârstă mai înaintată. Autoarea acestui florilegiu, își ia în serios și întreprinderea de istoric literar, identificând sigiliul stilistic, prin însăși selectarea lucrărilor, a modernității poeților care se mențin în sfera curentului postmodernist actual, împletit cu cel tradițional. Astfel înscriindu-se în noul curent proglomodern, teoretizat de subsemnatul, curent ce vine după mâzga posmodernistă. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul, chiar dacă este diversificat și
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
vie, de satisfacție sufletească. Așadar, aceste două stări ar putea fi chiar confundate. Un mare gânditor spunea că fericirea este starea aceea de pace, de liniște interioară a unui om care și-a atins aspirația. Așadar, fericirea și bucuria se împletesc oarecum, însă, totuși, fericirea este ceva ce nu depinde de împrejurări, ci de răbdarea noastră a fiecăruia de a-și pregăti inima pentru ea. Scriitorul Alexandru Vlahuță spunea că atunci când oamenii își pierd răbdarea pierd tot ceea ce au construit până
DESPRE FERICIRE ŞI BUCURIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363702_a_365031]
-
nume de dator. Căci n-ai știut cât dor am luat cu mine Și câte lacrimi, ochi-mi, au ascuns, Cuvinte nerostite, pentru tine, Din taine... și acum de nepătruns. Cât mi-am dorit ca firul vieții tale Să-l împletesc cu-al vieții mele fir. Iubirea să ne-o strângem în pocale Făcând al veșniciei elixir. Și ca-n povești cu feți frumoși și zâne, Încătușați de-a brațelor strânsori, Să ne uităm, din noapte, cum rămâne Doar strălucirea razelor
MĂ REÎNTORC LA TINE, GÂND DE SEARĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363718_a_365047]
-
de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste zi, apăsa cu genunchiul peste grămăjoara de grâu și strângea snopul cu legătoarea din cicoare, lăsându-l în urma sa. Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GEORGE NICOLAE STROIA - O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) Autor: George Nicolae Stroia Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Au înmugurit salcâmii, îmbăiați în aerul cald al revenirii, împletit cu parfum de veste. A zămislit cuvintele, îndulcind limba noastră - amară povară - transformând-o în dar oferit în schimbul nemuririi. A șoptit povești în codru, căci numai el îl asculta, până când, spre finaluri, a visat iubirea sa. A-nțeles durerea mării
O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363772_a_365101]
-
o poțiune de sacrificiu și senzualitate. Tentația fructului interzis. Femeia ridică mâna și îl invită în lumea ei. Magnetismul bărbatului venit din altă dimensiune, o făcea să vibreze ca o melodie de dor. El o urmă în dorința ei. Își împleti degetele cu ale femeii și rupse lanțul îngrădirii ce-i ținea departe unul de celălalt. Se uniră în ritualul de putere și îngemănare a sufletului cu trupul, dornici de pătrunderea supremului mister. Dulce cântec al inimilor. Voi, spirite ale simțurilor
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]