6,091 matches
-
de-aici, vorbele și împroșcarea lor în toate vânturile. Triate și curățite de încărcături emoționale, împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranța, avântul (mai ales) electoral. Că nu se știe. Vin alte timpuri! Când „scuipatul” împăna în draci și era împrăștiat cu dărnicie și direcție (din guri frumos ... clătite, clevetitoare, plăcut mirositoare, prevăzute cu fălci scrâșnitoare!) trecătorilor, socotiți obedienți foștilor „ciocoi” comuniști. Unii aplaudau, iar alții se încruntau. Alții se supărau și luau ... foc, un fel de auto-combustie pentru a simula
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
împreună cu profesorii lor ortodocși să le pună la suflet dorințele morale creștinești și naționale, dorințe care riguros împlinite pregătesc generația de azi la îndatoririle de mâine. De atunci și până azi în școală și în biserică preoții-profesori de religie au împrăștiat necontenit sămânța învățăturilor creștine între elevii școlilor religioase de toate categoriile. Preasfinția Sa dorind să se convingă, întrucât sămânța aruncată de profesorii școlilor a ajuns să prindă rădăcini, să crească și să aducă roade, a vizitat la finele anului, la
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest hectar, cam un ar era ocupat cu un soi de viță de vie aromat. Strugurele avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
săptămână, camera pentru care avea el repartiție. Marin Preda a încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile și a început să-și adune lucrurile împrăștiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul ușii, stânjenindu-i mișcările, îndrăgostindu-se de ele. A doua zi, ieșind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
simt că mă topesc! Când ai avut timp să faci toate acestea? - Ehei, înainte de a veni să te iau la restaurant. Petalele le-am avut la rece, în frigider, să nu se ofilească. Acum, când am venit doar le-am împrăștiat iar aranjamentul de pe masă, l-am comandat o dată cu masa pe care am rezervat-o la restaurant. - O, Doamne, ce gusturi frumoase ai! Îmi place că ești meticulos, ordonat. Și se gândi imediat la ce-i spusese Gicu:” Cum vă știu
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
și munți-s în ceață și picuri albaștri pe brazi cad mereu și-n stropii aceștia ce-mi cad lin pe față iubito, iubito, eu văd chipul tău. E verde pădurea și-abia câte-o frunză pe-aleile mele se-mprăștie lin, cu gândul pictez chipul tău pe o pânză din ruguri aprinse de dor și suspin. Mi-e toamnă de tine, iubito, și-n brațe aș vrea să te am să te strâng, de-ai fi lângă mine culcuș eu
CÂNTEC TOMNIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363151_a_364480]
-
este un bărbat sensibil și iubitor de frumos, în ciuda robusteții sale fizice. Parcă era atlet, nu profesor de matematică. Condurache veni cu o altă tavă, argintie, pe care trona ibricul de aramă plin cu cafeaua ai cărei aburi, ce se împrăștiau în toată casa, îți încântau simțul olfactiv. Turnă cafeaua în ceștile din cobalt, după ce puse în fiecare, mai întâi, câteva lingurițe de caimac. - Te rog, colega, să servești această cafea pe care nu o găsești decât în Turcia, la adevărații
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
dorind parcă să ne luăm rămas bun de la lună. Dar ni se dezvăluise o lună plină, apărută în toată splendoarea ei. Un glob de aur, iar în jurul ei, pe o distanță nedefinită, vedeam cercul lunii făcut de razele tremurânde ce împrăștiau lumină de jur împrejur peste sat, pădure, lac și peste locuitorii adormiți. Din sate sau orașe nu ai cum să vezi cercul lunii, însă dintr-un loc deschis vezi cum razele lui aruncă văpăi de aur, tremurând pe cer. Intrăm
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
poate împotrivi la nesfârșit harului dat și nici să îngroape talantul în pământ nu se cade. Triada „iubire, năzuinți, destin” - apare în diferite forme, în multe poezii, ea fiind paradigma stigmei poetului. Poetul este un solar, un om luminos care împrăștie, la rândul lui, lumină. El iubește soarele și îi dedică versuri. Autorul mărturisește că poezia lui e ruptă din sine, iar versul, fie că e scris cu miere sau cu otravă, „De-a fost blestem, ori imn de slavă”, a
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
secundă de la revoluție până acum. Să dea Dumnezeu și să nu fie prea târziu, deși coloana scepticilor este enormă, a celor care ne văd pe marginea prăpastiei, fără vreo putere de a scăpa! Dar nu dispare neamul românesc, doar se împrăștie. La omul dracului, nici bolile nu trag. Ce soluții se văd la orizont, pe sistemul luminiței de la capătul tunelului? Ce trebuie efectiv făcut? Mai întâi, o reinventare a politicii, a sistemului, ceva bazat pe pragmatism militar, cu scopuri deratizatoare în
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
În apa vieții-s val, un oarecare... Mă duc spre mal, dar mă trag înapoi, Viața crudă e neîndurătoare M-azvârle dur de malul cu nevoi. Și colții de necazuri mă sfâșie Mă sparg în lovitura de amar Și mă împrăștii-n stropi de apă vie Ca să mă adun în valuri iar și iar... Mai prind o rază-n coama-mi înspumată Și c-o fi vremea bună m-amăgesc Că pe o plajă de bine presărată Cu fericire-am să
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
fi vremea bună m-amăgesc Că pe o plajă de bine presărată Cu fericire-am să mă-ntâlnesc! Dar nu zic of de două ori la rând Când supărată viața mă răsfață Lovindu-mă doar c-un singur cuvânt Mă împrăștie în picături ce-ngheață. În apa vieții nu sunt decât un val Cu inima din lacrimi adunată Lovită crunt de al durerii mal Ș-atât de rar de-un zâmbet mângâiată. Dar drumul vieții este sinuos O luptă duc cu
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
forfota trecătorilor grăbiți, Zamfirescu observase trei bărbați cu mâinile în buzunare, care stăteau la taifas, nepăsători la agitația celor din jur. Erau foști colegi de liceu pe care nu-i mai văzuse de peste zece ani. Desigur că vântul vieții îi împrăștiase pe cărările Destinului așa cum le fusese scris fiecăruia. De fapt, el nu se mai văzuse cu nici un fost coleg, din anumite motive care l-au determinat să vină tot mai rar în orășelul natal. După scurte vizite la părinți, pleca
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
trist ca toamna, când și când ploios. E timpul dat de Zeu, ce ne-nfioară Și sufletul ni-l face mai duios. COCORI Noi suntem peregrini precum cocorii, Prin toamna-aceasta blândă, liniștită, Care ne cheamă-n taină, ne invită Să-mprăștiem și ploile și norii. Îi vom cădea degrabă în ispită, Când vom simți, ai dragostei, fiorii Și-o mângâiem cu luna și cu zorii, Că-i toamna noastră tandră, ațipită. Vom pune iar pe fruntea dimineții Lumină și mai multă
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
Iubirea vine și durerea cade. FALEZE Din zi în zi mai triste-avem amieze, Că toamna iar culorile își pierde, Din frunze irosește prea mult verde, Luminile pălesc, nu mai sunt treze. Vin vijelii și ploi, vin să ne certe, Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
zbor! E vară-n părul tău... Licori de aur Și soarele în noi s-a cuibărit, Când văi își împletesc cununi de laur, E timpul să plecăm spre infinit... E toamnă-n ochii tăi și cade bruma, Parfumul tău se-mprăștie-n gutâi, În pașii tăi a scris vecie huma, Iar frunzele ți-adorm la căpătâi. E iarnă lângă tâmpla ta și tremur. Fiorul depărtării m-a cuprins; În zarea albă a-nghețat un murmur, O, Doamne, câte frumuseți ai nins! FĂRĂ
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
împărtăși ca o descătușare, atingând afundul sufletului. Evocând mari personalități ale neamului nostru : Emil Racoviță, Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, Ion Creangă... poeta nu-i uită nici pe contemporanii săi cu grelele probleme de dus în cârcă și nici pe românii împrăștiați în lumea largă purtând dorul țării și al celor dragi. Întorcându-se adesea cu fața spre origini, creația sa de suflet e o împărtășire a dragostei pentru stămoși și pentru părinți. Sunt poezii cu care întoarce din lumea celor morți
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
pe foaie și-nțelesuri, Iar gândurile mele-n val se înnegresc Când viața scrisă, eu, o las în versuri. Îmi ofilește doru-n drumul către tine Atunci când pribegește singur pe cărări, Iar chipu-ți șters, fără de gând când vine, Îl văd împrăștiat în cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și văd și cerul roșu curs printre cuvinte, Pădurile cum gem prin frunze doruri, Iar eu când scriu, nimic nu am în minte. Pe pajiști verzi, văd pete mari de soare
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
numai cu ajutorul cuvintelor poate să-și descătușeze eul, să-și comunice bucuriile și zbuciumul. Astfel, se așează în fața hârtiei albe și scrie... „scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cercului lăuntric.” „ scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.” „scriu pentru că avem nevoie de noi și, doar, prin energia cuvântului, oamenii se pot întâlni, în această realitate.”( Și dincolo de neființă). Cuvintele
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepție de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Cine e cine. Și-atunci, dacă nu contează Însemnătatea fiecăruia dintre noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar tu, prin urmare, este Posibil să ne aflăm În epicentrul exploziei? (8) O seară-cenzor Din nou a împrăștiat șpalturile Frazelor, unite de muzica coroanelor Foșnitoare ale arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Chipul lui se reflectă în mare asemenea unei fâșii strălucitoare. Devine cerc luminos, auriu-argintiu înconjurat de o aură galbenă. Fâșia de pe mare este din ce în ce mai strălucitoare. În jurul lui cerul devine auriu cu reflexe liliachii până la mari depărtări. O lumină aurie se împrăștie deasupra golfului. Se anunță o zi senină, caldă. Soarele devine o vâlvătaie aurie ce se înalță pe cer. Cerul este senin cu mici pete de nori albi. Marea are străluciri de diamant ce se sparg în mii de cioburi de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]