2,389 matches
-
unui trunchi de copac... M-am zgâit la mărunțeii aceia, din ce În ce mai uluit, dar pe ei Îi apucă un râs Într-atât de zgomotos, Încât se cutremurară frunzele din jur. Apoi, celălalt om veni la groapă Împreună cu femeia cu care se Împreunase și-l scoaseră dinăuntru pe cel ce fusese legat de mâini și de picioare. Am dat să le zic ceva, pricepând de acum, fără nici o Îndoială, că se jucau de-a călătoria noastră, dar pe ei Îi apucă râsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe ei Îi apucă râsul și mai abitir. Ce să fac? Zâmbii spre cel mai Înzorzonat dintre ei, iar el izbucni Într-un hohot năprasnic și Îl puse din nou pe cel ce se juca de-a Enkim să se Împreuneze cu cea care se juca de-a Runa. Chestia asta Îi făcu pe toți, femei și oameni deopotrivă, să râdă de se clătinau copacii. S-au jucat și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lecturile chiar la el în biserică. Zi de zi, nu la două săptămâni odată. Și-l pun să plătească și lumânări pentru toată lumea care umple biserica. Lecturi la lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu care orice băiețel se delectează pe ascuns în dormitor; trecu peste micile neajunsuri provocate de pixelarea încheieturilor sau de mirosul sintetic de cauciuc al firelor de păr; femei frumoase și modificabile îl mângâiară, îi vorbiră, îl ațâțară și se împreunară cu el într-un chip așa firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă și el se trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era cazul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cristina târându-și șoldurile dolofane printre bănci, cu caietul la piept, oprindu-se în fața tablei și oftând din greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mama Mare a ieșit prin anexă și acum e în fața porții. Clanța tremura în timp ce razele soarelui nu mai ieșeau prin broască, semn că fusese introdusă cheia, apoi urmau niște clic-clac-uri - și poarta se deschidea. Mama Mare mă întâmpina cu mâinile împreunate în poală, lăsându-se pe spate, mijind ochii pentru a mă vedea mai bine. Aștepta să-i spun „sărut mâna”, apoi mă săruta pe amândoi obrajii și mă primea înăuntru. Eram condus pe o alee care făcea un unghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum se înțeleg oamenii între ei? Au existat conflicte, procese, întâmplări deosebite? De ce nu aveți ziar sau post TV? - N-am avut niciodată nevoie de justiție sau televiziune, continuă Frank din ce în ce mai vesel, lăsându-se mult pe spătarul scaunului cu mâinile împreunate la ceafă; contaminați de entuziasmul patronului, soldații se relaxaseră și ei; era limpede că soarta reporterului fusese pecetluită. Aici totul e rutină și mulțumire. Și dacă există conflicte, oamenii și le rezolvă singuri, ca peste tot în lume unde comunitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai părea că are o oarecare reținere. —Sam? se auzi Sophie în spatele meu. Am tresărit și m-am întors. —Soph! Am crezut că te-ai dus la stația de autobuz. —M-am întors. Voiam numai să-ți mulțumesc. Și-a împreunat mâinile pe piept, protector, jenată și ușor roșie în obraz de rușine. Știu că știi că eu i-am stricat cablul Tabithei. Mi-am dat seama din modul în care m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și celorlalți, care acceptară tăcuți. Gubern, avocatul, se grăbi să caute o brichetă și să-i ofere foc șefului său. — Înțeleg problema dumneavoastră, spuse Stevens, după ce scoase o gură de fum. O înțeleg și aș vrea să o rezolv. Își împreună mâinile într-o atitudine de implorare. Dar, înțelegeți poziția noastră. Industria mondială are nevoie de cupru. Cuprul nu abundă și, mai curând sau mai târziu, azi sau mâine, Masivul Papagalilor trebuie să fie exploatat. Ăsta este un lucru ireversibil! Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Patta era un om cu dispoziții sufletești limitate, fiecare ușor de identificat, iar aceasta era una pe care Brunetti trebuia s-o interpreteze cu grijă. Când intră În biroul lui Patta, Își găsi superiorul stând În spatele mesei goale, cu mâinile Împreunate În fața sa. De obicei, Patta făcea Încercarea de-a crea aparența sârguinței, chiar dacă era vorba doar de un dosar gol În fața sa. Astăzi nu era nimic, doar o față serioasă, unii ar fi putut spune chiar solemnă, și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu tastatura calculatorului și cu monitorul în capul femeii din fața ei. În schimb, și-a împreunat mâinile într-o atitudine controlată. Apoi a spus calmă: Acestea sunt niște acuze grave, iar omul o să ne dea în judecată. Eu nu încerc decât să stabilesc ce dovezi ai tu. Iar până acum, sinceră să fiu, nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Hugo, atunci când se repezise după urs, îi restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai chiar așa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gândit la suferințele lui Iov și a plâns amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se liniști. Parcă plânsul i-ar fi spălat sufletul. Culcat pe spate, cu mâinile împreunate sub cap, se uita fix în tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mi-a poruncit sora mea. Nu vezi că Începe să-l doară În piept ? — Se preface ! am strigat eu. Cum să-l doară ? Doar e mort ! — Nici măcar În mormânt n-am hodină, oftă tata așezându-se pe marginea patului și Împreunându-și mâinile pe genunchi, cum făcea adesea când se gândea la ceva. Vrei și tu un nes ? mă Întrebă sora mea băgând ibricul roșu În găleată și așezându-l pe foc. Adina Dabija 204 Am făcut semn din cap că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi-a poruncit sora mea. Nu vezi că începe să-l doară în piept ? — Se preface ! am strigat eu. Cum să-l doară ? Doar e mort ! — Nici măcar în mormânt n-am hodină, oftă tata așezându-se pe marginea patului și împreunându-și mâinile pe genunchi, cum făcea adesea când se gândea la ceva. Vrei și tu un nes ? mă întrebă sora mea băgând ibricul roșu în găleată și așezându-l pe foc. Am făcut semn din cap că da și m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se vedea cu adevărat care era tăria celui ce făcuse lumea. Undeva exista o Putere. De acolo veneau toate, Într-acolo plecau: nimic nu era În puterea omului, doar mici scamatorii prin care acesta credea că Își păcălește soarta. Se Împreuna cu femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-un pîntec doritor! Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta, mai mult prostii, bărbații se Împreunau tot mai des cu bărbații, femeile, și ele, cu femeile, căsătoriile homo deveniseră, În destule țări, prin lege, rînduieli domestice obișnuite. Biserica o lăsase mai moale cu protestul; nu se agitase prea tare; ba, destui clerici se arătau tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i se Întîmplaseră destule, ar fi avut ceva de spus. Hamlet renunțase la Ofelia, o Îndemnase să meargă la mănăstire pentru a nu o mai zări; mintea lui avea nevoie de liniște, femeile nu o aduceau. Cei trei nu se Împreunaseră niciodată cu o femeie, trei danezi numai spirit, Thomas nu avea cum să le semene; Hamlet era, de fapt, o fantasmă a lui Shakespeare, prințul, real sau născocit, era În dublu patrimoniu. În unul singur, al Întregii planete, de vreme ce, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
obligatoriu, cîte un nou născut. În felul acesta era rezolvată și problema demografică. Cu vremea, mamele purtătoare ar fi fost Înlocuite cu instalații, gîndirea omului era nemărginită. PÎnă atunci, copiii erau născuți mai ales din plăcere. CÎte perechi, cînd se Împreunau, Își ziceau: „Hai să facem un copil!“? Parcă nimic nu era mai presus decît actul sexual; dacă nu ar fi existat mijloace care să evite sarcinile nedorite și s-ar fi interzis avorturile, planeta ar fi fost ocupată numai de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de alienare - dar de unde? apropierea prin sex contrazicea mai toate teoriile despre Însingurare. Un fel de furie, oamenii, miliarde de adulți, se Împerecheau, se desperecheau, iar se Împreunau, În diverse formule: bărbat cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, menaje În trei, În patru, sex În grup, de parcă se apropia sfîrșitul lumii, feromonii cei blestemați doborau totul. Thomas și Helga nu au scăpat nici ei și nici măcar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste, de aici pornea tot răul. Nu tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar și prea marea pudoare a nelipsiților justițiari, cum se socoteau atîția; puteau să ajungă la crimă; mulțimile ascundeau, comprimată, multă violență; genocidul nu era niciodată isprava unui om, ci a unor grupuri mari
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
arde, poate striga Înspăimîntată cerînd iertare, ajutor, și ea făcuse păcate și venise timpul să plătească; ori, de ce nu, avea un vis erotic, exista o probabilitate, și scîncea de plăcere. Și Thomas, sub duș, scîncise, uitînd, cînd juisase, că se Împreunează cu chiar fiica lui. Dumnezeul Antoniei, dacă privea de undeva, de ce Îi lăsase? Sau, poate, nu putea să se uite la așa ceva, pudoarea sa fiind mult prea mare. Dar și pedeapsa lui, dacă mai venea. Nu crezuse vreodată Thomas că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe măsura locului. O cas ă blestemată, ar fi zis Rusoaica, dacă ar fi știut de cele petrecute. Pulbere fă-o, Doamne, cu stricați cu tot! Cu Thomas primul, nu l-ar fi iertat. Sub aproape fiecare acoperiș, oamenii se Împreunau căutînd plăcerea, nu trebuia, pentru asta, distrus orașul, țara, lumea. Multe nu-i conveneau bunicii. Programele TV, de la zi la zi tot mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]