13,283 matches
-
ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum ar fi niște numere. Începe să citească, și poșeta care-i atârnă în dreptul taliei începe să se înalțe lin. Poșeta se înalță mai sus, până ce rămâne priponită de baretă, plutind deasupra capului ei asemenea unui balon galben. Helen continuă să citească, și cravata îmi plutește dinainte. Asemenea unui șarpe albastru care se înalță dintr-un coș, îmi atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum ar fi niște numere. Începe să citească, și poșeta care-i atârnă în dreptul taliei începe să se înalțe lin. Poșeta se înalță mai sus, până ce rămâne priponită de baretă, plutind deasupra capului ei asemenea unui balon galben. Helen continuă să citească, și cravata îmi plutește dinainte. Asemenea unui șarpe albastru care se înalță dintr-un coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în dreptul taliei începe să se înalțe lin. Poșeta se înalță mai sus, până ce rămâne priponită de baretă, plutind deasupra capului ei asemenea unui balon galben. Helen continuă să citească, și cravata îmi plutește dinainte. Asemenea unui șarpe albastru care se înalță dintr-un coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui Helen începe să se ridice, și ea îl prinde și-l ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de zi cu zi, "căci, iată, a ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-au înălțat în zbor. Drumul lor e lung și țările unde se duc sînt calde, dar pînă la urmă tot aici se întorc la anul, odată cu primăvara, aici, la cuibul lor" a accentuat preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător, ca în timpul slujbelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra din fața sa, vede zăpada înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un salut și iese. Dinspre scenă se aud glasuri, focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus, într-un gest de cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune înălțăm; că ori mi-o scoți în cale pe femeia aceea ah, toate femeile sînt sfinte, inclusiv Eva, cu mărul cunoașterii -, ori, Doamne atotștiutorule, fă-mă, pre mine, robul tău, să o uit, Doamne, că am soție iubitoare, ce-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umană în ultimă instanță, pentru că, vorba lui Erasmus, fără "jocul ciudat și caraghios al reproducerii", poate chiar al dragostei în genere, joc prezidat de nebunie, nu s-ar fi născut toți cei ce contestă și acuză acest joc." Surprinsă, Cristina înălță încet-încet privirea spre el, fixîndu-l în lumina vie a ochilor, apoi se întoarce cu tot cu scaun, pentru ca în final să se ridice lent, ca o convalescentă. Bună ziua, Mihai! Tac amîndoi mult timp, privindu-se. Abia acum îmi dau seama rupe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl temperează Maria făcînd un semn categoric. Este ultima dată cînd mai stau de vorbă cu tine. Din două motive: unul este gelozia, invidia zi-i cum vrei. La nouăsprezece ani, tu ai avut parte de cineva care te-a înălțat. Doi, și cel mai grav: cîți ani au trecut de atunci? Nici măcar zece împliniți. Ai fost în stare să-mi spui că nu mai știi nimic de ea, că i-ai pierdut urma..., iar eu voiam s-o întîlnesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țăranii, mica burghezie și burghezia națională și simbolizează marea unitate a poporului condus de P.C.Chinez. Culoarea roșie a drapelului simbolizează revoluția. Culoarea galbenă a celor cinci stele simbolizează rasa galbenă din care face parte națiunea chineză. Drapelul a fost înălțat pe catarg, pentru prima oară, la 1 octombrie 1949 de către președintele Mao Zedong și a fost consființit de Constituția din 1954. Stema Stema R.P. Chineze este formată din steagul țării, Piața Tian'anmen, roata dințată, spicele de grâu și boabele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Hengduan. Munții Himalaya au formă de arc, situându-se în zona de graniță dintre China, India și Nepal. Se întind pe o lungime de peste 2.400 km și au o altitudine medie de peste 6.000 m. Vârful principal Qomolangma se înalță la 8.844,43 m deasupra nivelului mării, fiind cel mai înalt din lume. Munții Kunlun pornesc din vest, din Podișul Pamir și se termină la est, în nord-vestul provinciei Sichuan, având o lungime de peste 2.500 km, altitudinea medie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un mediu natural și ecologic optim, fiind una dintre zonele cele mai dorite pentru locuit. Cercetările geologice au stabilit că în urmă cu 300 milioane de ani, locul era acoperit de mare. În urma mișcărilor scoarței terestre, rocile calcaroase s-au înălțat deasupra apei, însă, supuse ulterior acțiunii vânturilor și apei, această masă muntoasă s-a transformat într-o zonă continentală cu piscuri, peșteri și râuri subterane misterioase și fascinante. Râul Lijiang și peisajele naturale alcătuiesc la Guilin un climat natural de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
societatea feudală a Chinei și au o importantă valoare istorică și artistică. La fel cum structura construcțiilor din China a fost mult influențată de principiile Yin și Yang și cele de simetrie, ordine și stabilitate, și templele budiste au fost înălțate în jurul unei axe nord-sud, pe un spațiu pătrat. În realizarea lor, meșterii chinezi s-au inspirat și din specificul amenajării grădinilor, combinând armonios cele două stiluri de construcții. Intrarea în templu se face, de obicei, pe axa principală a clădirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu capul și pământul cu picioarele. Pangu căpăta, parcă, o forță dumnezeiască și creștea în înălțime cu zece chi pe zi (chi, unitate de măsură a lungimii în China, trei chi echivalează cu un metru). În același timp, cerul se înălța și el cu zece chi, iar pământul se îngroșa cu zece chi. Astfel, după încă 18000 de ani, Pangu a devenit uriașul fantastic care susținea cerul și pământul. Încetul cu încetul, cerul și pământul se așezară la locurile lor fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ și din mare curgea, aici, dar nivelul se menținea la aceeași înălțime, nici nu creștea, nici nu scădea. Din groapa imensă s-au înălțat cinci munți sfinți cu înălțimea de 30.000 de li și la o distanță de 70.000 de li unul de altul (li este unitatea de măsură a lungimii în China, egală cu 500 m). Pe versanții munților au apărut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Houyi a simțit că îi este tare dator nevestei sale pentru traiul pe care îl duceau. Auzise odată că în munții Kunlun trăia o zeiță pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum în căutarea leacului magic. A trebuit să traverseze munți înalți și ape adânci, învingând tot felul de greutăți. Din păcate, a primit de la zeița Xi Wangmu doar o cantitate mică din acel leac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu ajunge doar cu îndiguirea". Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang după ea, ajutată de un dragon. Când ajungeau la terenuri mai joase, el îi poruncea lui Xirang să înalțe pământul. Iar când, în drumul lor au apărut munții, comoara a săpat tuneluri pentru a duce apa spre fluvii și mare. Astfel, Yu a despicat Muntele Longmen, pentru ca apa Fluviului Galben să curgă prin acest defileu, șerpuind spre mare. Sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fi împărat timp de 12 ani. Când s-a trezit a rămas pe gânduri și a ieșit să se plimbe în curte. Iar când a văzut un fum alb țâșnind dintr-o fântână sub forma unui dragon alb care se înălța spre cer, Gongsun Shu a considerat că acesta este o prevestire a faptului că va urca pe tron. Așa că organizează o ceremonie, se declară Împăratul Alb și numește orășelul ridicat la gura defileului Qutang "Orașul Împăratului Alb". Ma Yuan, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al doilea împărat din dinastia Tang, Li Shimin, a vizitat templul și a ordonat lărgirea acestuia. În secolul al XI-lea, un împărat din dinastia Song a ridicat o sală somptuoasă Sala Zânei. Apoi, în diferite perioade istorice au fost înălțate mai multe construcții scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii cu Zeița, Pavilionul cu Statui de Aur, Pavilionul de la izvorul Nanlao. Acestea sunt aranjate într-o manieră armonioasă, menținând o atmosferă religioasă, dar totodată și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei, iar acolo, deloc derutat, știind prea bine care-i sunt ținta și menirea, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]