3,912 matches
-
-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era formată în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a se tortura cu amintirea copilăriei sale, a mamei sale, pe care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înțeleg același lucru la care se referă americanii când spun că știu să joace tenis. Americanii vor să spună că ei știu să joace tenis. Nici în epoca mea de glorie nu am depășit stadiul de amator. O anumită nesiguranță înșelătoare a picioarelor mele m-a ajutat uneori să-mi croiesc drumul spre victorie asupra unor adversari cu mult mai talentați. Dar, în general, pe teren sunt un zero barat. Fielding a fost bun. A fost bun în adevăratul sens al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit - cel puțin deocamdată - deși pare să fie altul, cu totul alta. Îmi va trebui o vreme să scap de durerea provocată de această rană. Dar și de cealaltă rană, cuibărită în suflet. — Înțeleg, spuse el, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șapte pe al lui... Pionii noștri s-au întâlnit față-n față, escortați de regi. Tura lui alerga pe spații largi, se apropia și fugea din nou. Calul meu și-a păstrat poziția. Era blocaj, diversiune, barieră: toate aceste mutări înșelătoare se pare că i-au deschis un câmp rege-tură. Ceasul ticăia. M-am aventurat chiar cu calul meu, producând o breșă inofensivă între tura și pionul lui. — Splendid, spuse el, și făcu o mutare de expectativă cu regele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o pe mare, singur pentru prima dată într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru minunat, a spus Vultur-în-Zbor, simțindu-se ca o javră gargantuescă. Elfrida Gribb părăsi încăperea. — Dintr-o privire am și înțeles, spuse Irina. Are o influență proastă asupra sărmanei și nevinovatei de Elfrida. Uită-te numai la el. — Aparențele sunt înșelătoare. Aleksandr Cerkasov evită un răspuns direct. — Sunt sigură că între ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un moment ce a ținut o veșnicie, nu l-am mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obraznic. Și exact cum mă gândisem, acest vas nu era tocmai locul potrivit de făcut prea mulți dușmani. Tamisa părea liniștită, de parcă a înota spre țărm ar fi la fel de ușor precum câteva lungimi de bazin olimpic, dar știam cât de înșelătoare puteau fi aparențele. Poate eram paranoică, dar asta nu însemna că nu erau oameni care căutau să mă prindă. Până acum, se pare că nimeni nu-și dăduse seama că aveam ceva de-a face cu articolul din ziar, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei ani că viața are altfel de durată, că există și alte dimensiuni ale ei decât triada știută, habar n-aveam de înșelătoarele profunzimi temporale ale spațiului și multe altele. Nici acum nu am habar de ele. Doar că le simt. Știu acum că temporalitatea este însăși esența vieții. Că sunt făcut nu din această carne bolnavă, amăgitoare, plină de ciudățenii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise: - Am să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul! - Am să fiu cuminte, zise iepurașul ghemuindu-i-se în brațe! - Să fie gata castelul! a cuvântat vrăjitorul, și a fost
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
țărani, ghicitori sau în piese de teatru moralizatoare. Consacrat ca cel mai popular poem satiric al epocii, cartea este însoțită de gravuri sugestive realizate în cea mai mare parte de Dürer. În Criticón, Baltazar Gracian descrie lumea ca o fațadă înșelătoare unde nu găsești decât minciună: “Toate merg pe dos (...), virtutea este prigonită, viciul, ridicat în slăvi, adevărul mut, minciuna cu trei limbi (...). Animalele se poartă ca oamenii, iar oamenii ca animalele, tinerii plâng iar babele râd; leii boncăluiesc, iar cerbii
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
predat acestei lumi.” Absurdul devine simptomatic pentru sentimentul mal du siècle, simptom evident al unei crize. Acestă criză se manifestă ca o dezordine sau ca o spargere a ordinii existente. Noua artă urmărește să distrugă raționalitatea lumii, ca și conexiunile înșelătoare făcute de simțurile noastre. Scriitorii sondează “teritoriile” interioare, dorind să exploreze o lume nouă pe care o găsesc mai degrabă misterioasă decât terifiantă și amenințătoare. Artiștii suprarealiști nu pot fi aduși la un numitor comun, fiecare având propriile forme de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Spinoza privind adevărul ultim și adevărul pur. Aici Însă era vorba despre un alt fel de adevăr, pe care Oliver Îl mirosise și acum voia să se convingă pe propria piele sale despre adevărul posedat de Satanovski. Mirosul, desigur, era Înșelător. Gustul, la fel. Umplându-și farfurioara cu țepușe bine rumenite, masterandul Lawrence Își făcu loc la masă, așezându-se pe un scaun liber În apropiere de Bikinski. Conform preceptelor lui Benedict, adevărul ultim avea să i se releve printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sfârșire Am băut o cană cu vin te-am regăsit înșelător în apropiere conversația noastră părea compromisă nu îmi doreai inspirațiile nu îmi mai hrăneai iluziile și tot nu aveam curajul să-ți spun adevărul. Doar o discuție începe: Ați fost informat din timp... sau Nu se explică tot ce vedem
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
era frumoasă, frumoasă! Departe de vârsta marilor pasiuni, nu era perfectă, însă constituiam cuplul ideal, ea divorțată, eu însurat sau invers... nu mai țin minte. Avea o literă-n plus, un cerc, un însemn care mă cuprindea și mă învăluia înșelător spre ea! După despărțire câteva legături o aruncaseră în alta dar când ne-am văzut... am știut! Ne întâlneam, ne ascundeam, mă proteja, cunoștea pe pielea ei ce-ar fi-nsemnat o despărțire. Mergeam adesea pe la ea, mă chema și-
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
dorința de a mă vedea te-a adus încoace, aș vrea să-ți arăt până și sufletul meu. Îmi voi ridica viziera ca să-ți satisfac curiozitatea; dar după aceea nădăjduiesc că vei încerca să vezi dacă aparențele sunt sau nu înșelătoare.’’ Haide, arată-te, zise sarazinul,dorința mea este să te văd și să te cunosc mai întâi. Uitându-se la Mandricardo, Roland a observat cu mirare că nu avea sabie la brâu. Și ce armă îți convine, zise el, dacă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
De-ar fi acum să mă desprind Să pot pluti ca-ntr-o furtună, În calea mea, rostogolind, Te-aș lua cu visele-mpreună; Acolo unde zări nu sunt Și nici miraje-nșelătoare, Acolo unde nici un cânt Nu te aduc tulburătoare; Acolo unde toate-s reci, Statui de beznă și tăcere, Cu buze albe și ochi seci, Lipsiți de dor și de durere; Cu mâinile eu te-aș cuprinde, Cu vorbe dulci te-
DE-AR FI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83780_a_85105]
-
ca să-și păstreze scaunul tip sac când ne combinaserăm lucrurile) și m-am Întrebat dacă nu cumva, poate, cățelușul ăsta mutant va fi răspunsul la toate problemele noastre. M-am Înșelat. M-am Înșelat atât de amarnic. Ei bine, e Înșelător. Câinele n-a rezolvat, desigur, nici o problemă (ce surpriză!), dar Cameron a avut dreptate Într-o anumită privință: Millington chiar s-a dovedit a fi hipoalergică. Puteam s-o țin În brațe, s-o alint, s-o las să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prima oară. Era puțin mai scund, foarte suplu, cu ochii extrem de vioi și cu un zâmbet perpetuu. Părea că nimic nu-l poate Întrista și că tot ceea ce vede este, pentru el, un spectacol, pe cât de amuzant, pe atât de Înșelător. Realitatea este aparență, Își spuse Ștefănel, citind gândul de adâncime al călugărului. Dar din jocul aparențelor țâșnesc adeseori sensuri neașteptate. - Ești, Într-adevăr, deosebit, spuse călugărul, parcă zâmbind și mai larg. Mi-ai citit gândurile. Cele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]