11,044 matches
-
Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate anterior, fără a surprinde prin inovații tehnice ori prin altceva, inedit. Pe unele dintre ele parcă le-am mai citit o dată, greu de spus însă unde anume. Pe câteva, dacă nu mă înșală memoria, autorul le-a publicat cândva în Suplimentul de cultură. Mici secvențe narative cu protagoniști din diverse categorii sociale, de la intelectualitatea rurală la lumea măruntă a mahalalei, de la boschetarii urduroși la pensionarii care se plictisesc de moarte. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
au existat dintotdeauna. Trepăduși de acest tip. Doar că aveau alte nume. Sângerică e inspirat tot dintr-un reprezentant al culturii de masă. Zici Sângerică și te gândești imediat la pișpirică ăla de la „Vacanța mare“ pe care, dacă nu mă înșel, îl cheamă Frankfurt. Așa i se zice lui în „film“. Cel mai bun exemplu de Sângerică, adică unul despre care ai impresia că va rupe norii, că e gata să moară cu ei de gât, dar nu e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de crestături dințate și roata aia ajuta să treacă de porțiunile grele. O roată suplimentară cu niște dinți ca de fierăstrău. La Innsbruck am văzut trambulinele unde a fost Olimpiada, prin anii ’60, cu Jean Claude Killy, dacă nu mă-nșel. Bariere și barierașe Pe urmă am mai făcut o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar în Austria. Am văzut și acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
e numa-n capot, mai are și niște oale pe foc și nu poate să se riște. Poate s-o descurca și soțu’. Deși e posibilități care se poate și posibilități care nu se poate. Vezi, mă, să nu te-nșele la cântar! Domnu’ Alecu a fost profesor de matematică, așa că nevastă-sa nu-i duce grija că nu știe să ia restul. Acolo se pricepe. Și s-au mai oprit vreo doi, soț și soție, pe care nu-i cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vestea cea mare pe care Ema, cu bună știință, o ținuse în suspens, pentru a o savura împreună. Timpul trecea anevoie. De câteva ori avu impresia că o femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră în casă și-și astupă urechile cu mâinile, așteptând ca soțul ei să termine nelegiuirea, că ce altceva putea fi această răzbunare pe un copac, ce vină putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind ca parteneră o femeie cu care nu și-ar fi irosit timpul nici cel din urmă bărbat, chiar de ar fi fost singuri pe o insulă. Nu cunoști împrejurările, poate... Ce poate!? El a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile, iar visătorilor, adică trântorilor, promenadele fără sfârșit. Aceasta este o situație generală, însă, și îmi cer iertare de la cititor dacă m-am înșelat cumva. Tot astfel, ei bine, mi s-a întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate că acum este înșelat în așteptările sale, văzând cum acest scriitor, în particular, a cutezat a încălca atare convenții sociale, care se referă la intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât de distins și de înălțător
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc. Iar, chiar dacă gloata s-ar putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De bună seamă, sunt pe deplin sigură că pe tine te preocupă 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. norocul și doar norocul și nu un posibil loc de cinste în mentalul colectiv. Așa că, să nu te gândești cumva să-mi înșeli așteptările, te rog! Fii băiat inteligent și ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și care nu te lasă să te miști în voie, ei bine, ce putea să facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scris în frunte ți-este pus! Tot ce îți este destinat trebuie să se împlinească fără greș, nu-i așa? Și, pe urmă, pot să știu eu dacă judec drept, sau dacă judec strâmb; dacă am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu îmi este clar deloc pe ce cărări să apuc, care o fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, însă; este doar un diagnostic pus de mine, atât; prin urmare, poate că mă înșel în privința corectitudinii lui (deși tare mă tem că nu!). N-am fost niciodată la un medic în privința asta. I-am spus, mai demult și în mai multe rânduri, numai mamei ce anume mă supără, dar îmi amintesc prea bine că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie. Discutam despre cele ce trebuiau făcute pentru Îngropăciune, tu fiind pierdut În aburii alcoolului și nelipsit de lângă sticlă. O să am grijă să-ți Îndepărtez această seninătate perversă de pe chipul tău drăgălaș... și o să văd
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sută de euro. Dacă ajungi În oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi trimite printr-un mesaj și datele necesare. Ce să spun!? Infinite mulțumiri! Nu știu de ce, am impresia că ești În țară. Oare mă Înșel? Ceva Îmi spune că e adevărat. Da! Sunt În țară. Vocea i-a devenit puțin mai tăioasă, determinându-mă să nu mai pun prea multe Întrebări. Nu-mi puteam stăpâni bătăile inimii. „Doamne”, Îmi repetam În gând, „ajută-mă să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se Întețise și lovea cu putere În ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am Înșelat. Nu puteau să urle lupii În plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn. Da. Era un mesaj. Devenisem nerăbdătoare, bucurie amestecată cu teamă. Mesajul: 1. „Mâine ajung
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru a nu fi înșelați de învățături străine Bisericii lui Hristos, să deprindem și copilașii noștri cu Biserica, cu credința și cu rugăciunea. Îmi amintesc cum o dată l-am întrebat: - Tată, sunt atâtea persoane care, deși nu merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu ești obligat să intri în mașina de tocat carne a obligațiilor zilnice. În România dacă nu ești securist, fost comunist, funcționar public sau lichea, trebuie să consumi energie până la paștele cailor ca să nu crăpi de foame. Cei care fură, înșeală sau profită, având puterea politică de partea lor, îi tratează pe cei care nu fac parte din această gașcă a lor ca pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incertitudine la vederea acelui băiat. Acesta avea o fizionomie aparte. Fața, părul blond, construcția trupului, nu erau ca ale celorlalți copii ai corturilor. Se prea putea ca el să fie cel căutat! Tot așa de bine se putea să se înșele! Ce dovezi avea în sprijinul acestei presupuneri? Se impunea, de la sine, o deosebită prudență. Rromii erau în stare să facă moarte de om, dacă cineva s-ar fi atins de o odraslă de-a lor, mai ales de un băiat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care viețuia. Scânteia acestei bănuieli începu să prindă contur. Era oare posibil ca acesta să fie copilul căutat de atâta timp de organele Ministerului de interne? Pe firul argumentelor pro și contra ale locotenentului Cazacu apărea totuși o incertitudine: dacă înșelat de aparențe, greșea? Nu-i rămânea decât să-i raporteze comandantului ceea ce credea în legătură cu descoperirea din șatra lui Iorgu Stănescu. Acesta va hotărî cum să se procedeze mai departe, ce curs trebuia să dobândească cercetările, în care înmuguriseră câteva semne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]