1,343 matches
-
apropie nimeni. Era acolo un mort acoperit cu o haină. Sta În mijlocul drumului cu picioarele și mâinile desfăcute În lături, Într-o poziție oarecum hazlie, parcă ar fi vrut să ridice brațele către aerul de deasupra sa și să-l Înșface, iar picioarele crăcănate Îi dădeau o anumită vigoare, o mare forță primitivă, ca la acel Christ din pinacoteca Brera al lui Mantegna. Mașinile Îl ocoleau ca pe o piatră, treceau chiar foarte aproape, la o palmă de corpul lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l văd pe Marius la o distanță enormă, Înoată liniștit cu mișcări egale; nu mă vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom un obiect, mă țin cu amândouă mâinile, respir cu jăratec, plămânii Îmi ard, Îmi iau foc; filmul de imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai coborâtă a profului. „Dar bine dragă“, mă apropii eu, „ai uitat că azi am camera liberă numai până la ora 6?“. „Bună ziua, dom’ profesor“, mă fac că Îl observ abia acum. El se face albastru, ea se face verde; o Înșfac de aripă și o trag după mine. (luni) Un profesor din facultate acuză de plagiat un alt profesor pe care eu Îl stimez; mă apuc să scriu un fel de răspuns foarte dur; Îl duc la revista Luceafărul; acolo stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
boierului. ― Așa? făcu Boiangiu, apropiindu-se de el. Ia vino încoace, măi Pantelimoane, că doar tu ești soldat!... Carevasăzică umblați și cu rebeliune?... Paștele, și arhanghelii, și anafura care te-a făcut pe tine, Pantelimoane! Cu o mișcare fulgerătoare îl înșfăcase de guler și începu să-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, că altfel pătimea și el poate mai rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la cârma mașinii? Neamțul, însă, nici una, nici alta, înșfacă de urechi pe copil, și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu pământul. Pe urmă, după ce l-a bătut cât a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi vrut să oprească o pornire ce nu se mai poate înăbuși, bâlbâind neputincios: ― Apoi... de ce... să nu... te... Nadina dădu să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania să se ivească în lungul străzii ca s-o roage să pună fructul la adăpost, o mână uriașă îl înșfăcă de guler, făcând rulmenții căruțului să salte odată cu zguduielile. Oamenii rămaseră fără capete, în fața lui vocea țâșni precum sângele dintr-un gâtlej retezat. — Tu ce cauți aici ? În jurul lui se făcu întuneric, vocea răsuna de pretutindeni, ca și cum cineva ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor, ei se mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă fata, înecându-se într-un nou val de tuse, care o clătină. Lucică o prinse de umeri, dar ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un pas îndărăt, speriat. — Mai bine cânt ceva... spuse, încurcat. Calu înșfăcă buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest enunț pe care îl socotea edificator nu avu efectul scontat. — Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica Populară era pe vremea când mai erai viu. Și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu cealaltă. Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele făcute pâlnie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Înroșit, pentru că mi-am dat seama că-i păream ridicolă Penelopei. Penelope, ea e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând mâna stângă a Penelopei În loc de dreapta și pipăindu-i Încet piatra uriașă. Strălucirea diamantului e, cum să zic, orbitoare! De fapt, Penelope afișase inelul „purtabil“ și m-am Întrebat ce părere ar fi avut Elisa despre celălalt. —Mulțumesc, spuse Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
te ajut pe cât posibil, dar trebuie să vii aici. O să trimit o mașină la Four Seasons În treizeci de minute. Să te urci În ea. Când apelul se Întrerupse, Penelope Îmi cuprinse gâtul cu brațele. Ador planul tău! spuse ea, Înșfăcându-mă de mână și conducându-mă spre masă. L-am auzit pe domnul Wainwright, care-i povestea cu voce tare despre un proces pe care-l superviza unei femei destul de supuse și cu o prezență demnă și m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar tot Îmi făcea plăcere. — Sigur. Întrebarea e: Îți place asta? Păi, place e un cuvânt puternic cam pentru orice, nu crezi? Râse și a trebuit să-mi Îndes efectiv mâinile În buzunarele hainei ca să mă abțin să nu-i Înșfac fața. E la mare depărtare de Peace Corps, asta e clar, dar deocamdată e bine. Fața i se Întunecă aproape imediat. „Mda“ a fost tot ce a reușit să Îngaime. Deci ce faci de Ziua Recunoștinței? mi-a scăpat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]