1,310 matches
-
și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld nu este lipsită de oarecare temei. Bun cunoscător al obiceiurilor țărănești din nordul Moldovei, Mihail Sadoveanu a inclus un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu ei, cazaci dumneavoastră ! Să-i Înecăm pe toți spurcații ăștia ! [...] Cazacii Îi Înșfăcară și-i aruncară În valuri. Strigăte jalnice umpleau văzduhul, dar neînduplecați, zaporojenii râdeau...” (660, p. 74). Prin 1900, prim-ministrul României, Petre P. Carp, declara următoarele În Camera Deputaților : „Nu mai trăim Într-o epocă În care să-i putem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
părere: „Este o fire libertină, neserios, palavragiu”. Și atunci, se pune Întrebarea: de ce mai consuma Securitatea timpul propriu și banii contribuabililor dacă urmăritul lor nu spunea aproape nimic serios la adresa politicii acelor ani și nici nu avea de gând să Înșface un par din gardul bisericii satului Burghelești cu care să-și altoiască urmăritorii?! Obsesia legionară revenise și În acest document cu toate că se știa FOARTE PRECIS și la cea mai Înaltă treaptă a conducerii comuniste că ideile vechii „Gărzi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a-i molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care-o sapă Ion Barzu, ca să scăpăm odată de el să nu-l mai văd! Ochii lui Marița, plini de ură și îndemnul hotărât al mamei lor îi făcură pe cei doi feciori să acționze imediat. Lăsară sapele la pământ, înșfăcară cele două vițe groase ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială-și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul , a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat , scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu atenție, reacțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
copilăria (ceea ce este lucrul cel mai bun de făcut după ce scormonești eternitatea cuiva) Întrevăd trezirea conștiinței ca pe o serie de străfulgerări distanțate, iar intervalele dintre ele se micșorează treptat, până ce se formează blocuri strălucitoare de percepție, Îngăduind memoriei să Înșface câte ceva. Am Învățat să număr și să vorbesc mai mult sau mai puțin simultan, la o vârstă destul de fragedă, dar Înțelegerea lăuntrică a faptului că eu sunt eu și că părinții mei sunt părinții mei a apărut abia mai târziu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i dea coșul cu pâine; și la fel, parcă Îl aud și-l văd pe Lenski, continuând să-și soarbă supa neabătut și nefranțuzește; În cele din urmă, cu un biciuitor „Pardon, monsieur“, Mademoiselle se repezea pe deasupra farfuriei lui, să Înșface iute coșul cu pâine și se retrăgea cu un „Merci!“ atât de ironic, Încât urechile pleoștite ale lui Lenski se făceau roșii ca mușcatele. „Bruta! Jigodia! Nihilistul!“ izbucnea ea mai târziu În camera ei - care nu mai era alături de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru sau cinci ani), când a năvălit În camera mea, mi-a Înșfăcat plasa, a coborât În fugă treptele de la verandă - și s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă, îl ridică, îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un film de război, cu gestapoviști, coboară câțiva bărbați hotărâți, care se reped - fără să se sinchisească de trecători - la un cerșetor bătrân așezat pe jos, în stradă, în colțul format de chiar turnul Bărăției și de un zid, îl înșfacă, îl iau literalmente pe sus - victima nu se împotrivește, mai scâncește încetișor, jalnic, cumva poate prefăcut -, îl duc la mașină și îl înghesuie înăuntru, apoi se urcă și ei și vehicolul demarează, dispare. Totul se petrece în mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar pentru ăia de după stâlp cum ați avut? Dar e primărița, trebuia să o servesc! Da? Ai să vezi tu acum ce-i fac eu primăriței! În următoarea clipă s-a ridicat de pe scaun. A intrat în separeu și a înșfăcat farfuria din fața mea cu friptura din care abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la ușă. M-am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus. Ne-ai pus preș la ușă să ne ștergem pe picioare când intrăm? Iacă, ce fac eu pe covorul matale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul, a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat, scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu atenție, reacțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă las uimit de câini; nu m-a supărat niciodată un câine, nici când m-a înșfăcat, cu sau fără motiv înțeles. Simt că amândoi, câinele și eu, împărțim un bun comun; greu de definit în ce constă acest "bun comun"; poate constă într-un "rău comun". Sunt însă convins că nu-i nevoie de nici o explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte curățică, distinsă chiar; dar era atât de sărăcuță, încât, într-un gest seniorial, i-am întins o bancnotă din acelea nou-nouțe, create pentru a ne ameliora viața. Și știți ce s-a întâmplat? Persoana aceea a întins mâna, a înșfăcat banii și, cu un surâs angelic, sau mefistofelic, sau și una și alta, mi-a spus, foarte calm, că nu este cerșetoare, că-i doar obosită și, fără nici o altă explicație, m-a întrebat dacă mă cheamă Ion. "Constantin mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grijuliu cu mine în această privință; dar cu mine Samson se purta prietenește, povestindu-mi, cu ochii lui frumoși (singura parte a trupului încă neafectată de inaniție), despre necazurile sale. într-o vreme, Samson manifesta chiar o semnificativă mutație biologică, înșfăcând, de foame, tot felul de vegetale; spărgea nucile cu dinții, mânca resturi de cartofi fierți și tot felul de rădăcini suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puternică și o țintui locului. La câțiva pași de ea nu era nimeni altul decât tigrul de cu o noapte în urmă! Minli îi putea vedea vârful verde al cozii, în spatele unuia dintre bolovanii colțuroși. În cea mai mare liniște, înșfăcă prima piatră mai tăioasă peste care dădu și se furișă mai aproape de fiară. Și iată-l! Tigrul hidos se plimba dintr-o parte în alta, pe un bolovan golaș, de parcă ar fi așteptat ceva. Minli strânse și mai tare piatra
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
începu. Din ceata lui Isvoranu făceau parte, între alții, un fiu al generalului Christian Tell, cât și tenorul Theodor Popescu, un om de o statură herculeană, foarte puternic și foarte frumos bărbat. Fiindcă purta plete lungi, doi jandarmi l-au înșfăcat de păr și numai așa l-au putut domoli. Isvoranu, biruit și văzându-se amenințat, sări din stal în benoara fostei sale soții și se refugie acolo. Acest scandal fu cauza unei agresiuni în contra prefectului Hiotu.* Una din plăcerile favorite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]