2,851 matches
-
funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul, instrumentarul de copist: ascuțitor, cretă, piatra ponce (pentru lustruirea pergamentelor), cerneală făcută din negru de fum. Pana
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
materială a facultăților conștiente, "ieșite" din corp și căpătînd viață autonomă într-o succesiune de instrumente și mașini, definește în aceeași măsură în care limbajul definește criteriul umanității. Creierul meu va muri, dar nu și aceste rînduri pe care le înșir în fața voastră, scrise pe o hîrtie care va exista mult timp după dispariția mea. Dacă nu am scoate la iveală nimic, dincolo de neuroni și sinapse, și ținînd cont de atrofia memoriei noastre orale, nu ar exista conservare, transfer, tradiție, deci
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Statului preferă opera teatrului, teatrul cinematografului, cinematograful televiziunii ("Atunci, domnule Președinte, facem o seară Averty, am caseta în sertar"; "Din păcate, Maiestate, protocolul ne trimite la Lacul lebedelor, sărim peste concert"). Ca și clădirile puterii (bănci și palate), care se înșiră de la cele din marmură la cele din piatră și apoi cărămidă refuzînd placajul, documentele noastre oficiale caută cele mai puțin perisabile suporturi, printr-un fel de instinct termodinamic, dacă putem spune așa: pasibil de o lectură în termeni de entropie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că Cetatea bună a existat cândva, în trecutul îndepărtat, înaintea timarhiei, care descinde din ea, și astfel să completeze secvența istorică pentru a o suprapune perfect peste ierarhia rațională. Căci - va raționa el implicit - dacă există firul pe care se înșiră în ordine constituțiile denaturate, trebuie să existe și capătul firului pe care se află constituția perfectă, chiar dacă acest capăt a devenit invizibil, din pricina timpului și a uitării aduse de acesta. Și iată cum astfel, în opoziție cu trecutul apropiat - care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trata despre morfologia politicului nu mai este, așa cum ar părea, doar un joc al unei sublime comparații literare. Oricât ar părea de straniu, sistemul morfologiei politice lasă să se întrevadă o formă a unei filosofii a istoriei. Formele politice se înșiră, după Platon, de-a lungul unei axe verticale. Pornind de la cetatea dreaptă (Kallipolis) „ca dintr-un turn de observație” politicul ca sistem de guvernare desfășoară în „cădere” încă patru forme. Morfologia sa politică ar prezenta atunci cinci forme: constituția dreaptă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Tensiunea dintre cunoaștere și creativitate În una dintre primele analize ale relației dintre cunoaștere și creativitate, James (1880) afirma că tiparele de gândire ale „minților de cel mai înalt rang” au următoarele caracteristici: În loc de gânduri despre lucruri concrete, care se înșiră răbdătoare pe făgașul sugestiei obișnuite, avem cele mai rarefiate abstracții și diferențieri, combinații de elemente despre care nici că s-a mai auzit vreodată, cele mai subtile asocieri de analogii; într-un cuvânt, ni se pare că am picat brusc
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numai plătind-o, ci și distribuind onoruri (Pareto, 1916, § 2057-2059). Pareto este însă sceptic în privința eficacității pe termen lung a acestei strategii: cei mari „păstrează puterea cu prețul concesiilor și își imaginează că pot s-o facă la nesfârșit”. El înșiră exemplele ce vizează să demonstreze că această speranță este iluzorie. Imperiul Roman în decadență „a cumpărat pacea” de la barbari până la prăbușirea finală. Ludovic al XVI-lea, mergând dintr-o concesie în alta, a sfârșit la eșafod. Aristocrația engleză din secolul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor care vorbesc doar de dragul de a vorbi, și preocuparea lui de „a găsi cuvîntul ce exprimă adevărul”: „E ușor a scrie versuri CÎnd nimic nu ai a spune, Înșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune”. * „Oamenii se disting prin ceea ce arată și se aseamănă prin ceea ce ascund.” (Paul Valéry) „Valoarea omului nu stă - spune Epictet - În ce pare, ci În ce este el În realitate”. Dar atitudinea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de forțele politice. Alții se mulțumesc să pândească schimbarea în comportamentul celorlalți, vinovați că nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare sau cutare mărturisesc o credință, dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică o configurație, care să se impună. Incredibilul nu e creație fantastică, în zadar se străduie unii autori nedotați să înșire istorii fără cap și coadă: creația fantastică are cap și coadă. Adică are o noimă (gr. noema, de la noeo = a gândi, a înțelege). Când spunem despre niște închipuiri că sunt „cai verzi pe pereți” le respingem ca aberante (dar în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
consider ca o impunătoare realizare în proza noastră actuală Dicționarul ideilor literare al lui Adrian Marino, iar pe autor drept un excepțional prozator. Stilul său în acest Dicționar e suplu, exact, riguros, nuanțat și precis. Toate aceste adjective le-am înșirat aici, în această ordine, cu deplină chibzuială. Lectura acestei mari opere e delectabilă și stimulatoare. Fiecare subiect e tratat cu un scrupul exhaustiv, fără a omite nici o latură, nici un aspect, nici o nuanță, nici o cută cât de infimă. Migala aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
estet era de a-i păcăli pe oameni născocind o poveste oarecare. Fără să dea impresia că Îi pasă cât negru sub unghie de efectul produs În sufletul stăpânului meu de povestea cu Andrea del Satro, continuă mândru: - Astfel, când Înșir bazaconii, oamenii le iau câteodată În serios și asta intensifică la culme sensul frumuseții comicului. Pasionant! Altădată, i-am zis unui student că Nicholas Nickleby l-a sfătuit pe Gibbon să renunțe să-și mai scrie În franceză marea operă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aparține unui gen pe care l-am putea numi roman bizantin. Începe În anul 956 după Hristos și se desfășoară până În 969, povestind contraatacul victorios dus Împotriva Islamului de către Împăratul Constantinopolului, Nichifor Focas. Ceea ce trebuie să deslușim este dacă estetul Înșiră sau nu povești atunci când comentează finalul dramatic al eroinei, ceea ce este, de altfel, un alt mod de a ne Întreba dacă Sôseki vorbește sau nu despre o carte pe care nu a citit-o. Putem să zicem că eroina moare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu le facă. La sfârșitul anilor ’30, orice guvern italian ar fi asanat mlaștinile din regiunea Pontina: regimul Fascist și-a înscris o astfel de asanare, prin administrare comună, între propriile sale Realizări. Despre toate Realizările pe care Andreotti le înșiră liturgic ca pe niște Realizări merituoase ale Regimului s-ar putea repeta același lucru: Regimul democrat-creștin nu putea să nu le facă. Și, repet, le-a făcut foarte prost. Dar eu nu mă ocup de proasta guvernare sau de instituțiile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
orice aluzie la spitale și la școli (se amintește de „populația școlară” făcându-se din ea o cerere de principiu, de parcă italienii ar evolua în bine în școlile italiene, și nu în rău). Iau două dintre cele mai relevante Realizări înșirate de Andreotti, respectiv construirea de case („italienii care locuiesc într-o casă ai cărei proprietari sunt au depășit procentul de cincizeci la sută”) și transferul unor mase mari de populație de la țară la oraș („milioane de țărani au trecut la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55 de volume ale Sacrae Romanae Rotae Decisiones, editate de Libreria Poliglotta Vaticana între 1912 și 1972. Desigur, nu era necesară lectura acestui florilegiu pentru a ști lucrurile pe care le-am înșirat sumar mai sus. Totuși, confirmările concrete - în acest caz, „vivacitatea” involuntară a documentelor - conferă din nou forță unor vechi convingeri care tind spre inerție. Pentru o lectură literară, aceste „sentințe” prezintă remarcabile obiective de interes (după cum observă prefațatorul volumului, Giorgio
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comercial etc. Este o carte ce se prezintă ca fiind onestă, clară, exhaustivă, democratică, moderată. Și, efectiv, așa și este. Contrar obiceiurilor mele de critic (însă aici este clar că nu mă prezint în calitate de critic literar), voi începe prin a înșira o serie de citate deosebit de eficiente pentru a introduce cititorul într-un subiect întotdeauna „tabu”, după cum susțin, pe bună dreptate, Daniel și Baudry, autorii „cărțuliei”. 1. „Trebuie așadar, cu orice preț, deblocat tabuul. Acestea nu mai sunt timpurile în care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
rapid. Ei și-au pierdut vechiul model de viață, cel pe care îl realizau trăind și de care într-un fel erau mulțumiți și chiar mândri, chiar dacă implica existența tuturor mizeriilor și laturilor negative ce erau - sunt de acord - cele înșirate de Napolitano; iar acum încearcă să imite modelul nou pus acolo pe ascuns de clasa dominantă. Firește, eu înșir o serie de modele de comportament, în număr de cincisprezece, care corespund la zece brâie și cinci bolgii. Voi aminti, ca să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un fel erau mulțumiți și chiar mândri, chiar dacă implica existența tuturor mizeriilor și laturilor negative ce erau - sunt de acord - cele înșirate de Napolitano; iar acum încearcă să imite modelul nou pus acolo pe ascuns de clasa dominantă. Firește, eu înșir o serie de modele de comportament, în număr de cincisprezece, care corespund la zece brâie și cinci bolgii. Voi aminti, ca să fiu scurt, doar trei; dar spun de la început că orașul acesta al meu este din centru-sud, iar discuția este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Manualul întâmplărilor nu mai există decât luxurianța posibilului. Dacă în romane modelul de construcție este suita variațiunilor imaginare pe o temă dată, în povestiri tema se pierde treptat; rămâne doar jocul derutant al variantelor. Dincolo de aspectul lor heteroclit, povestirile se înșiră ca mărgelele pe ață, urmărind peripețiile tandemului bizar alcătuit din Ioan Geograful și Zadic Armeanul, într-o Valahie apocrifă (cum o numește inspirat Petru Creția), plasată la începutul veacului al XIX-lea. Un fel de contra-lume, unde „a face” e
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
va relata mai târziu cu haz, la Paris. Emigrează în Argentina (1949), unde înființează și conduce ca redactor-șef, scurtă vreme, revista „România”. Colaborează la revista canadiană „Unirea”, la ziarul „Românul” din New York și la alte publicații românești din exil („Înșir’te mărgărite”, „Cuvântul în exil”, „Patria”). În 1951, la Buenos Aires, Editura Cartea Pribegiei, coordonată de Grigore Manoilescu, îi șapirografiază în o sută de exemplare volumul memorialistic Îți mai aduci aminte, Doamnă?, cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Deși cu
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
la Începutul lui 1975, când a vizitat satele noi din regiunea Shinyanga (În nord-vestul țării), a fost pur și simplu graba și insensibilitatea administrației. Unele sate arătau ca o „stradă lungă de câteva mile, de-a lungul căreia casele se Înșirau ca vagoanele după locomotivă”. Lui Nyerere i se părea că locuitorii erau, pur și simplu, „abandonați” acolo. Însă aceste sate lineare aveau o logică a lor. Cei din administrație preferau să situeze satele noi de-a lungul principalelor șosele, pentru că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tinde să aibă drept rezultat așezări și mahalale pline de săraci care, adesea, șterg podelele, gătesc mesele și Îngrijesc copiii elitelor care lucrează În centrul decorativ planificat. CAPITOLUL 8 ÎMBLÂNZIREA NATURII: O AGRICULTURĂ A LIZIBILITĂȚII șI SIMPLICITĂȚII „Da, poți să Înșiri părțile unei căruțe - Dar asta nu face o căruță”. „Când Începi să iei hotărâri și să le aplici apar reguli și nume. Iar dacă apar nume, ar trebui să știi când să te oprești”. Tao-te-ching Abstracțiunile neapărat simple ale marilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
italiana contemporanea, Madrid, 1959 (în colaborare cu J. Lopez Pacheco). Antologii: Antologia poeților români în exil, Buenos Aires, 1950; Poezia românească nouă, Salamanca, 1956. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Acolo și stelele ard...”, RFR, 1943, 1; Ștefan Baciu, „A murit un sfânt”, „Înșir’te mărgărite”, 1951, 4; Vasile Posteucă, „A murit un sfânt”, „Vers”, 1952, 1; Virgil Ierunca, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „România”, 1960, 49; G. Mărgărit, De la Ovidiu... la V. Caftangioglu-milionarul... și la... Virgil Untaru-cronicarul, „Glasul patriei”, 1960, 23; Dragoș
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
ÎNȘIR’TE MĂRGĂRITE, periodic apărut la Rio de Janeiro, în Brazilia, din ianuarie-martie 1951 până în 1960, imprimat prin mimeografiere și având subtitlul „Literatură. Folclor. Artă. Știință. Critică”. Buletin trimestrial al Cercului cultural „Andrei Mureșanu”, revista are ca redactor pe I.G. Dimitriu
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]