1,414 matches
-
pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e! insistă Navigatorul-Căpitan. Frigul provoacă reacții foarte ciudate: ne paraliza mâinile și picioarele și ne obligă să tremuram și să clănțănim din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică, încât păream mai degrabă cadavre ambulanțe. Lui Tamasese Tefaatáu îi înțepeniseră și mâinile și picioarele, iar fratele lui, care era foarte rezistent, înnebunise. M-a ajutat să arunc morții în apă, însă după ce a văzut că lui Tamasese i se înnegreau tot mai mult mâinile și picioarele, a rămas cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
multe detalii ale iubirii pe care e mai bine să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe parchet; duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni, ca năucit de o lovitură. Bruno Își puse bluzonul și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom Pérignon pe care o bău cu o blondă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
verde-aurie în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. Nu mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau o grămadă. Toți îmi făceau semne să mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
seduși mai degrabă de latura filozofică a religiei Marelui G., denumită „imobilism rațional“ -, și radicalii care considerau că, pentru a-și transmite mesajul Întreg, nealterat și fără compromisuri, așa cum Îi Învățase prin propriul exemplu Însuși The G., era necesar să Înțepenească total și fără Întârziere, Înregistrându-se astfel și unele cazuri de Împietrire cronică sau chiar câteva ușoare morți clinice. La un moment dat, țin minte că Gustav a fost și subiectul unui reality-show. Producția, intitulată cu multă imaginație „The Gustav
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e capabil să te poarte peste mări și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca, În recluziunea salonului de spital, Înțepenit În interiorul instrumentelor medicale de tortură, cu piciorul ținut În aer de contragreutăți sau cu perfuzii Înfipte În vasele comunicante, să-i dai drumul să-ți zboare de pe umăr. Astfel, boala franceză mi-a permis să văd Turnul Eiffel și castelele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește. Andreea a Înțepenit cu lumânările În mână, poate vrea s-o ajut. Fac doi pași, Andreea Începe și ea să se miște În direcția senatorului, se răzgândește apoi, se Întoarce spre mine: Ține astea, Îmi spune, eu rămân cu lumânările În mână, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului, rămânând în sus goală, albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuplul Manole... Perechea se întâlnise la teatru, absolut întâmplător, cu o fostă colegă de liceu a Verei, care o îmbrățișă furtunos. Formidabil, nu ne-am văzut de un veac ! La care Manole, livid, se răsucise pe câlcâie : „De când anume ?“. Colega înțepeni, pierzându-și graiul, dar îl regăsi : „Noi chiar o zi dacă nu ne vedem, ni se pare un veac !“. Vera adăugă : „Îți dai seama în ce situație am fost pusă !“. Desigur : a doua zi dimineața, Manole cerceta, minuțios, condica de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar și Într-un mort sunt lucruri care se mișcă. Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]