58,220 matches
-
înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră pluguri. Aici trebuie autofreze. Vor trimite autofreze. Cînd? Ieri, la garajul Întreprinderii de Drumuri și Poduri, autofrezele stăteau pe butuci, iar mașinile noastre de intervenție... Vor trimite mașini de la unitatea militară. Îi cunosc pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun să rămînem aici. Pe vîntul ăsta nu se mai poate înainta. Aici, măcar, sîntem la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o voce. Nu pot răspunde șoferul -, sînt niște borne de beton, care opresc accesul mașinilor, nu se văd, că-s sub zăpadă. Cine vrea, poate să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unul din filatori mă întreabă: "Unde ai mers, tovule, cu cucoana?!" La care eu, luîndu-1 în mașină, l-am dus în afara orașului, arătîndu-i: "Aici, numai că porumbul era înalt, verde, noaptea de august călduroasă..." Pe culoarul înțesat de lume, Aura înaintează cu greu, fără să găsească vreun loc liber. Durerea spatelui înfrigurat parcă a mai lăsat-o, dar au început picioarele s-o supere, nu atît de răceala ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pot să intru? aude venind din spate întrebarea unei femei, urmată de zgomotul surd al ferestrei închisă din cauza curentului. Se întoarce: în fața sa, în pragul ușii deschise larg, stă Maria Săteanu. Am bătut în ușă de două ori... spune ea înaintînd, atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma ta și nu vrei să-mi deschizi. Luat atît de repede, Mihai nu mai are timp să fie surprins; termină de șters mîna stîngă, apoi mototolește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că am gînduri războinice? Tonul, evident" ar vrea să răspundă Mihai, dar se intimidează ca un puști, roșindu-se tot. Vă rog, doamnă! face un gest de apropiere, să sugereze că o invită mai spre mijlocul camerei, dar cînd femeia înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung al cățelușei. Bateți de mult? întreabă Mihai, frecîndu-se la ochi. Acum. Urcam spre birou și mi-am zis că trebuie să fi adormit răspunde Ștefănescu înaintînd în birou. Am auzit c-ai avut inspecție ast' noapte, Săteanu, cum ai ieșit? Bine. Nici o obiecție. Oho, ce-am dormit! E-aproape opt se miră Mihai, uitîndu-se la ceas. Mai aveți ceva cu mine? La planul de filamente cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coloniștii olandezi care ocupau insula de peste 38 de ani, iar la începutul anului următor olandezii s-au predat, Taiwanul revenind din nou Chinei. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Rusia țaristă și-a început expansiunea spre est. În timp ce trupele Qing înaintau în interiorul teritoriului, Rusia a ocupat Yaksa, Nibuchu și alte zone. Guvernul Qing a cerut în repetate rânduri rușilor să se retragă de pe teritoriul Chinei. În anul 1685 și în 1686, împăratul Kangxi a ordonat în două rânduri ofensiva împotriva forțelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un perete, iar maestrul a rostit o parolă. Wang a repetat parola, maestrul a ridicat un deget și i-a spus să intre în perete. Cu picioarele tremurând, Wang nu îndrăznea să facă acest lucru. Maestrul a strigat: "Încearcă și înaintează cu ochii închiși!" Și-a făcut curaj, a intrat în perete și a ajuns în partea cealaltă a acestuia. Bucuros și mulțumit, Wang și-a luat rămas bun de la maestrul care l-a sfătuit: "După ce te întorci acasă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vârât acolo, plugarul a legat-o repede la gură cu o frânghie și a zis: Așa îți trebuie, lup înrăit și nerecunoscător! Acesta îți va fi sfârșitul! Și l-a snopit în bătaie cu sapa, până l-a omorât. A înainta în direcția opusă În Perioada Statelor Combatante, între secolele III-V î.e.n, în China existau numeroase principate, iar războaiele se țineau lanț. Mulți oameni înțelepți și inteligenți care veneau cu sugestii și propuneri la împărați s-au afirmat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
războaiele se țineau lanț. Mulți oameni înțelepți și inteligenți care veneau cu sugestii și propuneri la împărați s-au afirmat atunci. Ei foloseau adesea metafore, proverbe și vorbeau în pilde, pentru ca împărații să le accepte mai ușor ideile. Povestea "A înainta în direcția opusă" sau "A te duce spre nord, pentru a ajunge în sud" este semnificativă în acest sens. Aceasta a fost folosită de ministrul Ji Liang pentru a-l sfătui pe regele statului Wei. În acea perioadă, principatele puternice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a întrebat regele Chu. "Unul din protejații mei", a răspuns prințul Pingyuan. Nu e locul tău aici", i-a spus regele lui Mao Sui, " Discut cu stăpânul tău, nu cu tine!" Mao Sui, tot cu mâna pe sabie, a mai înaintat câțiva pași și a adăugat: "Maiestatea Voastră își permite să mă trateze cu dispreț, pentru că are în vedere forța regatului Chu. În momentul de față, însă, această putere nu vă este de nici un ajutor. Eu mă aflu la zece pași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
metodă să te înving. Dar nu o spun. Mo Zi i-a răspuns: Știu și eu metoda cu care vă voi învinge, însă nici eu nu o spun. Atunci, regele Chu a întrebat: Ce vreți să spuneți? Mo Zi a înaintat și a răspuns: Gongshu Ban vroia să spună că mă omoară. După părerea lui, dacă mă omoară, nimeni nu va reuși să apere statul Song. S-a înșelat însă total. Am peste 300 de discipoli care, însușindu-și metodele mele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și lingușirea 369 Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare 370 Nici pasăre, nici animal 370 Vulpea și tigrul 371 Yugong, bătrânul care a mutat munții 372 Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan 373 Dongguo, învățăcelul cel inimos 375 A înainta în direcția opusă 376 3. Legende legate de locuri pitorești 377 Legenda Muntelui Wutai 377 Legende despre Lacul de Vest 379 Templul lamaist Yonghe 383 Pagoda de lemn din ținutul Ying 385 Templul suspendat din Shanxi 386 Palatul Imperial din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Hrebenciuc că există vreun american suficient de imbecil ca să compare ziua înființării NATO cu Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii? Cum socotesc deputații PSD Cliveti și Timiș că trebuie sărbătorită intrarea în NATO? Prin instituirea „zilei NATO” - liberă și nelucrătoare”. Proiectul celor doi, înaintat în Parlament, exprimă perfect gândirea de profunzime a multora dintre cei care îngroașă procentele în sondajele pro-NATO - la câte zile de nemuncă sunt în România, mai punem una, că vine NATO să muncească în locul nostru. Noi, în schimb, vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit o bomboană cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal schițele finale ale planului de bătălie. Avocații celor cîteva familii condamnate, ce locuiau În partea de vest a pieței, continuau să le țină piept, Însă cauza lor era considerată pierdută. Iar În iunie consiliul și-a dat aprobarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd de mîncare la veverițe. Stătea pe o bancă de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
băgat capul pe ea și m-am uitat la ce mai rămăsese din strada noastră. Aproape toate clădirile de vizavi dispăruseră și, În locul lor, se ridicau acum munți de moloz. O mașină galbenă uriașă, murdară de noroi și mugind asurzitor, Înainta ca un dinozaur prin canioane. Numele ei era Caterpillar. Sub privirea mea, și-a căscat gura imensă și a Început să ronțăie un stîlp de beton care făcuse pînă de curînd parte din zidul din spate al cîrciumii Dawson’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască sufletul. — Ce-ai de gînd să faci? auzi el iarăși glasul lui Hilfe prin pîcla ce-i Învăluia creierul, chinuit de lunga-i călătorie. Avea senzația că Înaintează printr-un coridor nesfîrșit, spre un individ pe nume Digby, care-i semăna atît de mult, deși avea amintiri atît de diferite. Parcă auzea glasul lui Digby spunînd: „Închide ochii“ Se văzu Într-o Încăpere plină de flori, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pas de orgasm, mașinile lor accelerând într-o serie de traiectorii ademenitoare spre farurile puternice ale fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]