1,349 matches
-
aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am spus povestea așa. Moș, să mai vii și mâine ... Când se dădea vreun câine la Gheorghe a Dăniloaie începea să spună: Arone, Arone, mâncați-aș coada, negrule, că m-ai calicit pe o vară. De
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
i-am mai tras una în cap cu patul puștii lui, ca să mă țină minte. Vezi, părinte, și eu țin minte! Da, fiule, da, zi-i, spune, nu mă ține așa, am și eu treabă. Și după asta, părinte, am încălecat pe el și l-am întors cu fața în sus și i-am luat cuțitul lui de vânătoare de la brâu și i-am tăiat limba, să nu poată vorbi, părinte. Pușca, porthartul, cuțitul, pumnalul și baltagul, că avea și baltag
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar de-abia se așezară, cînd, din ascunzișuri, ieșiră soldații, care îl omorîră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încalecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încît de frică oamenii fură nevoiți să i se supună și să alcătuiască un guvern peste care el se făcu principe. După ce fură uciși de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în pământ pe sub gluga hainei din blană de lup. Valerius veni lângă el și, mai mult ca să-l încurajeze decât ca să scuture zăpada, începu să-l bată ușor pe spate. — Curaj. O să reușim. Îi aduse calul. — O să te ajutăm să încaleci. — Vreau să urc singur. Nu mă atingeți. Gladiatorul se prinse de coama calului și, cu greutate, reuși să se ridice în șa. Fratele său îi puse sacul pe cal, în spate: — Aici ai de mâncare. În fața șeii legă pătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe masă, mă rog, unde te prinde scena. Tipurile astea de finaluri au ceva enigmatic. Ipu moare. Ar mai trebui să amintesc secvențele erotice, cu Cecilia Bârbora care-l Încalecă pe Răzvan, Însă imaginea asta am mai văzut-o, sînt sîni de-atunci, te ia cu melancolie, cu o notă specială a juriului, care e obligat să sublinieze că aceeași actriță joacă extraordinar, indiferent de film. Totuși mă văd nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a speriat. Atunci s-a dus în balcon, unde stătuse Shankar cu puține minute în urmă și, de acolo, a început să contemple "calea" și să cânte, după obiceiul ei. Au observat-o două invitate, în clipa când voia să încalece balustrada, și au sărit s-o prindă. S-a zbătut mult, și toată lumea se înghesuise pe coridor (inginerul își pierduse iarăși cumpătul și-și certa brutal nevasta). A trebuit s-o iau în brațe și s-o duc ca pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dinamita pe care o aveau cu ei. Apoi am văzut motocicliștii. Coborâseră pe cărarea de lângă cimitir și umblau acum prin arătură împingîndu-și motocicletele. - Schnell! Schnell! ne-au strigat. Oamenii s-au apucat să sape. Soldații au ajuns în șosea, au încălecat motocicletele, ne-au mai strigat o dată "Schnell!, ne-au făcut cu mâna, apoi au pornit-o spre vale. - Nu mai înțeleg nimic, spusei urmărindu-i cu privirea. Ce vor să facă? Vor să iasă înaintea rușilor sau a romînilor? Lixandru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l ajuta în lupta împotriva invadatorilor englezi și a trădătorilor bourgogni. - Dacă ești o bună creștină, trebuie să-l ajuți pe rege! o îndemnau vocile. - Bine, dar eu nu sunt decât o țărăncuță nevoiașă; nu am nici o putere, nu am încălecat niciodată un cal, cum să conduc eu soldați în bătălii?!... în acel moment, fetei i se părea că stă de vorbă cu Cerul. Cu Divinitatea. După o vreme, vocile i s-au adresat din nou. Jeanne nu împlinise încă șaptesprezece
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
mea. Mintea mea nu e bolnavă, iar sufletul meu este curat. Inima îmi bate pentru Franța. Din acest motiv doresc să primiți ajutorul, ca o răsplată pe care cred că o merit. - Bine, dar singură ai recunoscut că nu ai încălecat măcar o singură dată un cal. Că nu ai ținut în mână niciodată o sabie. Cum te vei descurca... războiul nu e o joacă. El înseamnă victorie sau înfrângere, viață sau moarte. - Știu asta, majestate, încă de pe când eram doar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și ajutorul lui Dumnezeu. Dar și pentru regalitate, deoarece se folosea de ajutorul lui Dumnezeu dorind astfel să-l influențeze pe rege. Era categorisită eretică, vrăjitoare, imorală, supusă diavolului. Se ofereau și exemple: atunci când țăranca a devenit soldat, ea a încălecat pe un cal negru, foarte nărăvaș și era costumată în alb. Pe când toată lumea credea că va cădea de pe cal, Jeanne l-a orientat către crucea unei biserici din apropiere. Pe loc, animalul s-a potolit, devenind calm și ascultător
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
final urmând să găsească un loc bine camuflat, stabil și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se opriră la o popotă, apoi iar încălecară, continuând cercetările. Până pe înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca a doua zi, tot la ora 4 să-și reia căutările. Îl însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la locul cantonamentului. Când descălecă, din cauza poziției în care stătuse o zi întreagă, constată zâmbind amar, că picioarele-i ajunseseră ca niște paranteze, din cauza prelungitei șederi în șea. Firesc, fiindcă nu mai încălecase de multă vreme. Cu vreo oră mai înainte, dorea din tot sufletul să se termine calvarul călăritului, îi era foame și visa la cina de la popotă, numai că odată coborât de pe cal, din cauza durerilor din șolduri, cauzate de statul în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Asta era răzbunarea pe destinul care nu ținea cont de voința nimănui. Culmea, până și aliatul lui, soldatul din Bârlad dispăruse! Nu-l crezuse laș, dar i se confirmase convingerea de a se încrede deplin doar în el însuși. Necăjit încălecă, porni iar la drum, gândindu-se la zilele grele pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O Întinzi, o ridici...o...Încaleci... O... Ce mai turavura? ― Nu-i chiar așa. Există o deontologie profesională, care te obligă să-l asculți pe pacient până Îți explică motivele pentru care a venit la tine... medic. Apoi, trebuie să-l consulți după toate regulile profesiei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că domnișoara căpitan nu a greșit o iotă! ― Mă bucur mult, domnule profesor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, 19. și a zis slujitorilor săi: "Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20. Ea a încălecat pe un măgar, a coborît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întîlnit. 21. David zisese: "În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
celei mari pe care o luaseră din țara Filistenilor și din țara lui Iuda. 17. David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, și n-a scăpat nici unul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18. David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciții, și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune piciorul ăsta aici și celălalt în partea cealaltă, cum ar veni să mă încaleci... — Ba uite că încăpem, șopti ea, luându-l pe după umeri. Privi într-o parte, lipindu-și obrazul de al lui. Ce frumos e ! Câte lumini în oraș... Și ce de stele... Parcă am fi între ceruri... Ar putea să ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse peste șale. Privi îndelung, prin parbrizul macaralei, stelele și luminile orașului, cerurile amestecate, căută din pri viri castelul care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se cațăre...“ Priviră în sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă o încălecase ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dispăru din fereastră. Se auziră câteva uși de dulap trântite și un zgomot de tingiri răscolite în grabă. Ceea ce sugera că, măcar dinspre partea bătrânului, dialogul se încheiase, dar nu și argumentele. Maca salută spre fereastră un interlocutor nevăzut, își încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]