1,681 matches
-
vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Phil o implorase să se ducă la terapeut - deși acum recunoștea că ajunsese să regrete asta amarnic. Pe vremea aia i se părea imposibil să ții pasul cu optimismul constant al lui Ronnie și felul ei entuziast de-a se Încăpățâna să creadă că „universul Îți va da orice vrei“. Spunea că era ca și când trăia În casă cu „blestematul de Dalai Lama“. Îi spusese lui Ruby că se simțea extrem de vinovat pentru că devenise frustrat de cineva care era mereu fericit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ci și de a-i analiza pe toți cei din jurul ei. — Deci, ești OK cu faptul că a trebuit să vii la noi la masă? spuse Ronnie, Încercând În același timp să-și scoată de pe degetul mijlociu o pată mai Încăpățânată de vopsea roșie. Sigur nu ții În tine o grămadă de sentimente negative? —Mamă, nu sunt supărată. Jur. Și, Înainte să zici tu asta, da, magazinului Îi merge extrem de bine și nu, nu mă simt vinovată pentru ce-am obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei pe contrasens. Ruby Îl auzi pe Sam bolborosind ceva În barbă și Încetini ca să lase mașina să-l depășească. Dar Porscheul Cayenne negru - pe care Ruby și-l imagina mașina de serviciu pentru un Gestapo al zilelor noastre - se Încăpățână să nu-i depășească. De fiecare dată când Sam ridica piciorul de pe accelerație, aceasta Încetinea până ajungea la aceeași viteză cu a lui Sam. Ce se Întâmplă? spuse Ruby uitându-se Înspre Porsche, mașină fioros de mare față de Audi-ului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că ne poate auzi cineva. Îi pare rău de cealaltă cameră care rămâne goală, a citit prețul afișat pe ușă și s-a înroșit. Nu ia nimic, nici măcar apă, din frigider, bea de la robinet, eu mă supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și prezență în act alături de turma sa, o mișcătoare narație hagiografică scrisă de o femeie știutoare a secretului Sfântului, a secretului lui Miguel de Unamuno, poate și al multora dintre noi, „evanghelia“ după Ángela Carballina, despre un preot care se încăpățânează să se comporte ca și cum revelația l-ar fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea apelor sale oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el, profund afectat; Eugenia nu știuse să-i interpreteze adevăratele intenții. El, în ce-l privea, anulase formal ipoteca pe casă și aceasta apărea legalmente liberă de orice sarcină și în deplina posesie a proprietarei ei. Și dacă ea se încăpățâna să nu accepte veniturile, cu atât mai puțin o putea face el; astfel încât totul s-ar pierde fără ca nimeni să profite sau, mai bine zis, ele ar fi depuse pe numele proprietarei de drept. În plus, el renunța să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Atunci, însăși gândirea asta exista și gândea? — Evident! Și, închipuiește-ți, asta e totuna cu a spune că a exista este a gândi și ceea ce nu gândește nu există. Sigur, evident! — Atunci nu gândi, Augusto, nu gândi. Și dacă tot te încăpățânezi să gândești... — Ce? Devorează-te! — Adică să mă sinucid?... Asta nu mă privește. La revedere! Și Víctor plecă, lăsându-l pe Augusto pierdut și descumpănit în reflecțiile sale. XXXI Furtuna din sufletul lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jumătate de oră din jurnal. În regulă? Fima consimți imediat: nici nu-i trecuse prin minte să-i acapareze toată seara. Dar În loc să-și ia cafeaua și să se Îndrepte spre living, uită ceașca pe blatul din bucătărie și se Încăpățână să-l urmeze pe Ted de-a lungul coridorului, până când acesta se scuză, intră la toaletă și Încuie ușa. Fima termină prin ușa Închisă propoziția pe care o Începuse: — Voi aveți cetățenie americană, puteți oricând pleca de-aici cu vehiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pus acolo În glumă un fluier de jucărie. —Bea-ți ceaiul, Baruch. Se răcește. Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-am rugat să-mi povestești despre copilul ăla nenorocit, despre care vă Încăpățânați să susțineți de față cu toată lumea că ar fi fiul nătăflețului ăluia de american. Și te-am rugat să-ți faci puțină ordine În viață. Să devii În sfârșit om. Să te Îngrijești puțin de viitorul tău, În loc să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până și Grass, absolventul Wehrmachtului, Îl stigmatizează și Îl consideră demagogie. Furia lui Fima se potoli. În locul ei veni tristețea. Și Îi vorbi pe tonul cu care te adresezi unui copil care s-a rănit cu șurubelnița pentru că s-a Încăpățânat să se joace cu ea, cu toate avertismentele adulților. —Țvika, vezi și tu cât de ușor e să cazi În capcană. Uite pe ce sârmă subțire suntem nevoiți să mergem. —Calmează-te, Fima, Îl rugă Țvi, cu toate că Fima se domolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
N-are importanță. Scuză-mă, dar acum chiar trebuie să Închid și să fug. Apropo, am auzit că Uri se Întoarce la sfârșitul săptămânii. Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem un popor, se Încăpățână Fima, surd și Înflăcărat de siguranța dreptății sale. Suntem un trib primitiv. Gunoi, asta suntem. Dar nemții ăștia, ba chiar și francezii și britanicii, n-au nici un drept să ne facă nouă morală. Față de ei suntem niște sfinți. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmă trase din nou de mâner, dar bazinul nu avusese timp să se umple și, În locul unei cascade zgomotoase, horcăi disprețuitor a gol, de parcă se bucura de ghinionul lui Fima. De parcă solidariza cu telefonul În gestul său de sfidare. Se Încăpățână totuși. Nu se mișcă de lângă vasul toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să vedem cine cedează primul. Accesoriul de carne moale, neputincioasă, care Îi atârna Între degete Îi aminti brusc de șopârlă, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-un restaurant vegetarian mic, cu perdele roșii, pe strada Regele George, care Îl făcea să se gândească la străinătate, așa cum o știa de la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la clinica ginecologică, nici la prieteni, nici În orașul său, În țara sa, În timpul său. Poate pentru că de la bun Început fusese o dorință exagerată. Inaccesibilă lui. Inaccesibilă nouă tuturor. Chiar și În această noapte, Între atâtea obiecte tentante, care se Încăpățânau să ascundă ochilor săi esențialul, această dorință i se mai părea Încă inaccesibilă. Și Își zise: — Bine. Exil. Apoi adăugă: — Ei, și ce? Regele Richard, al lui Shakespeare, Își oferea În van regatul În schimbul unui cal. Pe când Efraim Nisan, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păsările cu binoclul fără să fii sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trimis prin poștă sau dacă pot cumpăra ce vreau eu. În plus, se vor vinde toți curcanii buni dacă nu fac comandă din timp. Și atunci, cum să știu eu cât de mare trebuie să fie curcanul dacă oamenii se încăpățânează să nu-și facă programul și să mă anunțe dacă vin sau nu în ziua cu pricina? —E de-abia luna august, am subliniat eu, încercând să fiu rezonabilă, deși sunt perfect conștientă că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Tu auzi ce zici? Se vede treaba că ai o cădere nervoasă. Va trebui să mă obișnuiesc cu acest diagnostic, se pare. Bineînțeles că vor apărea mizerii. Personal, cred că totul are legătură cu faptul că voi doi v-ați încăpățânat să vă păstrați fiecare apartamentul lui toți anii ăștia. Am făcut ochii mari de uimire. —Cum ai ajuns la concluzia asta? Un cuplu normal s-ar fi mutat în același apartament după câțiva ani, odată ce și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ne îndreptam, aveam noi un viitor, astfel de lucruri, dar întotdeauna erau filme care trebuiau văzute, viețile altora care să ne preocupe umplând astfel golurile. — După cum spuneam, ați fost amândoi încăpățânați, mormăi Lynn. Și acum, din cauză că ați fost amândoi prea încăpățânați să ajungeți la un compromis sau să renunțați, te desparți din cauza unei chestii minore de un om care te-a iubit o viață întreagă. — Dar nu e ceva minor, e cel mai important lucru pentru mine. Lynn aproape plângea. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
față de dificultățile prin care treceau două fete care făceau tranziția dificilă de la sala de clasă la căsătorie În acest mediu. Era o idee pe care Începuse să o dezvolte sub formă de povestire și o lăsase deoparte când demonstrase dorința Încăpățânată de a deveni roman. Acum o scria ca serial pentru Harper’s Weekly, cu atâta ușurință și Încredere În sine, Încât acceptase ca publicarea să Înceapă În octombrie, deși era Încă departe de a ajunge la sfârșit. În achiziționarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe toată suprafața ei, să o trăiești pentru a-i prinde Înțelesul. Dacă te dai câțiva pași Înapoi, abia dacă Îi mai zărești structura, atât de fine sunt firele; dacă Încerci să o condensezi, riști să o distrugi. Dar ne Încăpățânăm să Încercăm. El spune că există două efecte posibile ale contemplării chestiunii: „efectul de a ne face să dorim moartea... absolut ca binevenită dispariție și Încheiere; sau efectul de a ne face să ne-o dorim ca pe o reînnoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bat la ușă, cu faptele lor și au decurs mai rău decât ar fi dorit-o; ele vor să fie istorisite când așa, când altfel și te ispitesc cu povești mincinoase. Când, pe o vreme de vară târzie ce se încăpățâna să rămână frumoasă, la Danzig și în împrejurimi a izbucnit războiul - apărătorii polonezi de pe Westerplatte tocmai capitulaseră după șapte zile de rezistență -, eu am adunat, în suburbia Neufahrwasser de lângă port, în care se putea ajunge destul de repede prin Saspe, Brösen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
liber de constrângeri didactice, să-mi caut propriul drum sau ocol. Pankok nu era sculptor, lucra aproape numai în alb-negru, se spunea chiar că ar fi daltonist, dar atrăgea elevi care căutau expresivitatea și care, ca mine mai nou, erau încăpățânați. Cu colegii mei am rămas în continuare prieten, cu Beate Finster, fata nebăgată în seamă care înflorea constant, îndeosebi însă cu Trude Essner și frumosul ei Manfred, cu capul buclat de viking din Nordfriesland, care mai târziu - asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Argentiniene de Literatură a interzis folosirea abuzivă, În perimetrul orașului Buenos Aires, a celei mai mari lucrări de exegeză din lumea noastră. Dar răul era deja comis; confuzia crește neîncetat, ca bulgărele de zăpadă, și există autori de tratate care se Încăpățânează să asimileze produse atât de diferențiate cum sunt analizele lui Lambkin și eshatologiile creștine ale florentinului. Nu lipsesc nici cei care, orbiți de simpla Fata Morgana a unor sisteme de calcuri analoage, Înfrățesc opera lambkiană cu nuanțata poligrafie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]