1,625 matches
-
același timp circulația devine mai dificilă, dacă nu haotică. Un truism repetat de sute de ori este faptul că infrastructura română nu a urmat deloc același trend ascendent precum parcul auto. Infrastructura rămâne înțepenită în mlaștina românească și refuză cu încăpățânare să se extindă singură, să se îmbunătățească radical, să-și construiască autostrăzi și sute de tuneluri pentru a se pune la dispoziția noilor barbari români care parcă doar atât așteaptă: piste de avion pentru bolizii lor neîmblânziți. Sunt tare curios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
neimaginat în Valahia. De vreo 4-5 luni am revenit însă la statutul mizerabil de bugetar, care trebuie să întindă cât mai mult de niște bani întotdeauna insuficienți. Enervantă este capacitatea supranaturală a facturilor de a se umfla și enervantă este încăpățânarea salariului de a rămâne încremenit în... fluturaș. Codruț 14 mai 2006 Dragă Codruț, Așa-zisa creștere a nivelului de viață, combinată cu pura tendință a bucureștenilor de a arăta, de a se făli, a adus pe străzile acestui oraș un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
beau tărie și fumează, au acel comportament românesc definit prin formula în dorul lelii sau cea, mai „modernă“, merge și-așa. Singurul mai vioi, Marian (remarcabilul Andi Vasluianu), devine translatorul oficial, trăgând imediat profit de pe urma cunoștințelor lui de limbă engleză. Încăpățânarea lui Doiaru de a bloca trenul în gara lui până la furnizarea tuturor documentelor însoțitoare face ca aceste diferențe să poată fi adâncite și exploatate comic, într-o sarabandă de scene suculente. Masa festivă organizată de primar în onoarea „oaspeților veniți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
dulci, decât schemele cu care operează; și că această înapoiată Căpâlniță (imagine, în mic, a României Mari) are și ce oferi lumii civilizate, de la care vrea bani, resurse, onorabilitate. Americanii, până la urmă, se suie în tren și pleacă mai departe. Încăpățânarea lui Doiaru a fost înfrântă. Visul părinților și bunicilor lor fusese, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, să vină americanii generici, salvatori. Visul fetei lui și al colegelor ei de școală rurală este să se combine cu americanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și Iona ilustrează cele mai umane ipostaze dintre toate personajele biblice. Verosimilitatea portretelor lor le atribuie un plus de credibilitate și istoricitate. Iov semnifică vulnerabilitatea omului în fața sorții, acceptată cu umilință, în timp ce Iona este răzvrătitul care, spre deosebire de Avraam, refuză cu încăpățânare chemarea Domnului dintr-o înțelegere strictă, personală și egoistă a libertății de a alege. Libertatea lui Iona sfidează voința divină, necesitatea, prin absolutizarea ei înseși. Abia după efectuarea călătoriei inițiatice pe mare și după răgazul luminător din întunericul pântecelui balenei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
orgolioase -, au avut curajul, instinctul și inspirația de a lansa scriitori necunoscuți și chiar curente literare, cum a fost cel sud-american care, prin Paris, și-a făcut intrarea În Europa literelor. Evident, cum o spuneam, faptul se explică și prin „Încăpățânarea” și tenacitatea unor scriitori veniți din „zone modeste”, precum Marquez sau Cortázar, iar Înaintea lor un Henry Miller, de a suporta vicisitudinile complexe greu de imaginat pentru cineva din afara literaturii, pe care ți le oferă o capitală atât de orgolioasă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere visul realității și să facă aceasta cu atâta cerbicie și Încăpățânare Încât existența Însăși, Viața, În ochii săi cel puțin, să prindă un aer de... cum să-i zic, de... neverosimilitate, de ceva dacă nu de prost gust, oricum, făcut dintr-o materie cel puțin... suspectă! Și să-i prefere propriile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
angulația”, felul meu de „a trata” datele „obiective” ale realității, este fals! Da, fals, de-o mie de ori fals! Numai că În jurul acestui „ax fals” eu aglomerez tone și tone de realitate... de realitate indubitabilă, cu un fel de Încăpățânare febrilă și prodigioasă, și totul Începe să „semene” cu realitatea, chiar mai mult decât atât: să-i facă un fel de concurență, ba chiar să Încerce „s-o excludă”, da-da, din „realitate”, pentru a se instala, ca un vajnic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile” unor acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și, mai ales, propria noastră „istorie”; propriul nostru caracter, doritor adesea să se elibereze din chingile fortuitului sau ale tiparelor rigide exterioare, ale clișeelor masei, ale „falsului de existență”, ale incapacității de a-și găsi propriu-i drum - libertatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Caragiale însuși se declara un "tragic"). Sunt dezvoltate și implicațiile existențialiste în opera lui Caragiale, și violența, ipocrizia și mizeria morală a modelelor, anatemizarea societății se face prin deconspirări totale în pofida nenumăratelor ascunderi în care anti eroii se retranșează cu încăpățânare. El spunea: "nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Pe această cale spinoasă a formei fără fond și a unui balamuc născut din trăncăneală, cu care Caragiale nu încheie pacte, ci dimpotrivă îl hărțuiește cu arma ridicolului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum zicea nu știu cine, referindu-se la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea să le spună, atâta vreme cât nu-l citesc și deci nu-l cunosc (refuzând cu încăpățânare a-l cunoaște)?! De mirare este însă, cum unii dintre cei care au o cultură (națională) bine sedimentată (învățată), care știu (sunt convins ca știu) ce înseamnă a avea o tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Timișoara, avea o atitudine ostilă regimului (se exprimase că guvernul român exportă grâne în Palestina, iar în Moldova se moare de foame), plutonierul-major jandarm Gh. Nistor „răspândește zvonuri contra regimului”, iar la Batalionul 23 Vânători de Munte recruții maghiari „arată încăpățânare și rea-voință” în instrucția teoretică și practică. Starea materială a militarilor se prezenta nesatisfăcătoare, conform aceluiași Buletin informativ. Regimentul 1 Artilerie Grănicerească prezenta un deficit de furaje în valoare de 50 milioane lei, o lipsă totală de cămăși, pantaloni, cizme
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de masacrele și de proasta administrare a statului a dus la crearea unor condiții extrem de nefavorabile pentru puterile ocupante. Liderii Axei ar fi preferat desigur un guvern aflat sub o conducere tradițională și responsabilă. În ciuda repetatelor abordări, Maček refuza cu încăpățînare să joace un rol activ în viața politică. O diferență de opinii exista și printre oficialii germani. Comandantul forțelor de ocupație, generalul Edmund von Glaise-Horstenau, voia să pună capăt terorismului și violențelor regimului Ustašei, care aduceau după părerea lui prejudicii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Canalul Dunăre-Marea Neagră ș.a. S. B.: Și canalul București-Giurgiu, și canalul Siret-Dunăre. D. T.: Pe de o parte, nu a vrut să renunțe, ceea ce ar fi însemnat că împrumuturile mergeau mai departe, dar, pe de altă parte, a vrut, în încăpățânarea lui, pornind mai ales după 1983, să lichideze datoria externă. De aceea, după 1983 criza s-a simțit acut în rândul populației. S. B.: A început nebunia, tot întunericul anilor '80. Comentariile în rândul liderilor care erau, de bine sau
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nu poate fi transmis decât lui Abba Even în persoană. Toate încercările mele de a-i propune un alt interlocutor sau măcar de a-l determina să-mi dezvăluie care este obiectul "mesajului important" nu au reușit să-i spulbere încăpățânarea. Neavând încotro și luând în seamă sensibilitatea română dupa ce legația lor a rămas unica misiune diplomatică dintr-o țară comunistă în Israel, am recomandat să i se acorde audiența solicitată. Audiența a avut loc în ziua de 31 iulie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Ușa de la baie se deschide și apoi este închisă cu o trîntitură de pomină. Pașii se aud tîrșîind prin casă. Se caută unicul pahar al casei. Unde ai pus paharul? Adu-mi sticla, dacă nu-l găsești. Marilu caută cu încăpățînare. Aprinde lumina și-l zărește pe o etajeră. L-ai pus aici aseară, tontule. Se duce la frigider și din sticlă toarnă în pahar apă. Cu tact, duce paharul la gură și-l bea tot. Apoi cu pașii, tot tîrșîiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că din acest zapis am aflat lucruri noi. Mai mult chiar. Mie mi se pare că mi s-a confirmat bănuiala că biserica era ridicată. Mai trebuia doar ca cineva „să facă această mănăstire să o săvârșască deplin.” - Imi place încăpățânarea ta în a crede că la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod (1629) biserica Bârnova era în picioare, cum se spune,și că trebuia doar desăvârșită... - Să vorbim mai departe despre danii, mărite Spirit. - Am să-ți citesc scrisoarea din 24
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la alegeri procentaje stingheritoare, degeaba nu-și găsește locul în nici o gașcă, degeaba îi întorc spatele și foști aliați, și foști adversari. Omul va gravita impenitent în jurul puterii, cu singura energie și justificare pe care o mai pot da inerția, încăpățânarea și o falsă imagine despre sine. Când nu știi să faci nimic, nu-ți rămâne decât să-ți confecționezi un destin politic. Cu atât mai rău pentru alegători. Lehamitea și entuziasmul Am întâlnit, de curând, o tânără juristă, proaspăt întoarsă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
români autentici“, depozitari ai unei „tradiții“ autohtone, pe care și dânsa se simte chemată să o întruchipeze și să o „propage“. Această tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine e neînțeleasă și judecată aspru (și nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpățânare“. Apreciez sincer preocuparea cititoarei mele pentru definirea identității proprii și sunt sensibil la efortul ei de a fi, clipă de clipă, conformă cu sine și de a-și comunica experiențele. Dar, tocmai din simpatie pentru „autenticitatea“ căutărilor sale, simt nevoia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai curând, de opusul acestor „calități“. E nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină modelele ade vărate ale generației lor. Aș adăuga
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
O voce mai scăzută, o umoare mai răbdătoare, o minimală preocupare pentru flirt și seducție. Am avea multe de învățat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeș încăpățânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbește în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din prin cipiu, refuzată fără drept de apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea regulii fără de reguli a iubirii. Care „toate le suferă“, „nu se aprinde de mânie“, „nu gândește răul“. Care „toate le rabdă“, sperând, cu încăpățânare, într-un deznodământ nesperat. De aici încolo însă, spiritul sistematic nu mai ajută. Intră în joc un teritoriu fără hotare limpezi, fără rețete, fără cuvinte. Războiul nevăzut Sunt de acord - fără entuziasm - cu Slavoj Žižek, care, într-un articol tradus
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fapt nimicirea ființei, și că sufletul celui ce ne părăsește trece undeva, într-o altă dimensiune pe care, uite că de mii de ani, nu reușim so înțelegem, iar cei ce trec dincolo, uită imediat de noi și refuză cu încăpățânare, să ne dea un semn de acolo de unde s au dus. Și ca tot omul prevăzător, pentru orice eventualitate cei ce rămân încă pentru scurtă vreme pe aici, încearcă să facă tot ce cred ei că e mai bine ca să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
știu toți cei care au luptat împotriva monarhiei. Ei stăteau ca un ghimpe în inima poporului, ghimpe pe care poporul trebuia să-l înlăture, pentru a-și deschide drum nou spre viață, și poporul a făcut-o !” A mistifica cu încăpățânare adevărul, și a face rău, este rațiunea comuniștlor de a trăi. ... Poporul știa din tată în fiu, de... „Memorialul”, unul dintre cele 96 de Memorii, în care se menționau cele trei principii fundamentale ale luptei pentru Crearea Statului Român: „Al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]