20,977 matches
-
de a se afla în afara zidurilor Edenului. Dacă scopul este murdar, mijloacele de a-l atinge sunt pestilențiale. Câte un nas uscat și subțire se ridică deasupra mirosurilor. Aerul pe care-l emană din gură, nări și alte orificii este încărcat de microbii disperării. Totul spre a-l duce pe alegător concomitent la urne și la balamuc. Distinșilor locatari ai casei cu ferestrele vraiște este momentul să li se spună că, pe afară, bate un vânt de o asemenea viteză, încât
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
altfel de cum sînt ele percepute în limba zilnică. El trece dincolo de pojghița comună a sensului lor uzual și le scoate în față etimologia punînd-o în slujba unei idei. Iar Heidegger chiar așa procedează cu termenii pe care vrea să-i încarce cu virtuți speculative, toate îmbinările și dezbinările lexicale la care recurge sprijinindu-se pe o semnificație inițială a particulelor folosite. În germană și da-ul și sein-ul din cuvîntul Dasein au sens de sine stătător, iar modul în care
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
basmului. Într-un interesant eseu, Stephen King, unul din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni, iar scena amintește de
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri și profunzimi care ne scapă. Acolo unde se află din 1992, într-o clinică de lîngă Cluj, unde este bine tratat și respectat, Aureliu Manea este la zi cu cititul care l-a salvat întotdeauna. Face referiri fără
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
literară veche de două decenii, cum este cea dintre Bogdan Ghiu și subsemnatul, o adversitate de care, eu personal, nu am deloc nevoie. Poate că are el, de vreme ce, odată devenit rubricard la Cultura, e musai ca agenda să i se încarce de șarje anticonservatoare." Să nu trecem neatenți peste încă una dintre intuițiile spectaculoase ale criticului: "Cu ani în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
nu mai vorbi de riscurile traducerii făcute de necunoscătorii culturii italiene? Parcă anume (în subiacentă polemică?), în plină ficțiune, tăiosul Marco Santaga alege limpezimea, delimitează planurile prin citarea clasică, în care ghilimele sînt obligatorii. În plus, evită epicul stufos, urzeala încărcată cu firele narative anume distorsionate. Poate tocmai de aceea el garantează un acces real, nu doar licențiaților în filologie italiană sau cu temeinice lecturi diversificate, ci și masei de "cititori empirici", inclusiv străini.
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
filmele istorice, într-un fel de concert de tobe. Regizorul nu caută climaxul specific unui film de acțiune - ni-l oferă la început că pentru a se debarasa de el - ci notă realistă, în felul în care orizontul acțiunii se încarcă de absurd și de tragicomic. Inspirat mi se pare însă finalul mascat, cel musical, ŤLibertéť din "Nabucco".
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
treptat m-am obișnuit cu gândul că sunt o pasăre rară. În ajunul nașterii mele se prăvălise peste munții din Sintra furtuna cea mai teribilă de care-și mai amintea cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât de încărcați de cumuluși în formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți acei ani de când lucra pe coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
pp. 210-211). Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate și aluzii culturale din cu totul alte epoci decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
cea din lumea actorilor. Acolo nu poți emoționa decît dacă tu însuți ești emoționat. E vorba de acea emoție pe care o capeți prin autosugestie și pe care apoi o transmiți direct, prin joc actoricesc, spectatorilor. Cu alte cuvinte, te încarci cu o emoție pe care după aceea o descarci asupra spectatorilor. Totul se petrece din aproape în aproape, prin propagare afectivă. În scris, procedeul acesta dă greș, și asta pentru că naște un ton radical al cărui efect e pe cît
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
se petrece din aproape în aproape, prin propagare afectivă. În scris, procedeul acesta dă greș, și asta pentru că naște un ton radical al cărui efect e pe cît de previzibil, pe atît de diferit: nu numai că cititorul nu se încarcă cu emoția ta, dar ajunge să simtă o respingere reactivă care sfîrșește într-o eschivă precaută. Se simte agresat printr-o insistență retorică lipsită de tact și, în consecință, întoarce pagina. Dar de ce scena actorului nu seamănă cu hîrtia scriitorului
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
sa tot ce este esențial în personaj. Stranietatea, neliniștea, raportul diferit cu Soția, cu Corul, de pildă, sînt accente majore care îi definesc personajul, interpretarea. B.mi se pare rolul care îi precizează, artistic, stilistic, identitatea, maturizarea. Personajul său este încărcat de dedesubturi, de paranteze nerostite, de priviri care te duc departe, departe. Noaptea este lungă. Dar cu lumină. Rugăciunea salvează.
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
erau prea haotice, eram prea nesigur, prea nesigur pe mine, prea speriat de realitate și de misterul acestei lumi. Mai interesant decît prima iubire este că eram un individ neadult, avînd o imensă capacitate a misterului. Totul în jurul meu se încărca de mister. Și, în primul rînd, femeile. De aici, o anumită precocitate sexuală imaginativă. Aveam vise erotizate la extrem, cu tot felul de persoane adulte sau mai puțin adulte. Dar eu însumi eram incapabil să trec la act. Eram extrem de
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de neoprit din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
de neoprit din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
duc către lărgirea și ambiguizarea sensului său. Pe de o parte, în limbajul tinerilor, termenul circulă destul de mult pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci și o manieră vestimentară. Din cauza antipatiilor violente dintre diversele grupuri juvenile, cuvîntul se încarcă de conotații peiorative, justificate în mod confuz și contradictorii. Din mulțimea de citate de pe internet, se poate deduce că vestimentația minimalistă e în primul rînd una simplă, individualizată doar prin detalii "acum toată lumea e pe trendu minimal. M-am săturat
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
vede. Să clevetească. Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează." În vara aceasta am poposit iarăși în tihna poveștii. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Alt loc încărcat de farmecul pălăvrăgelii. Ca și Vîlcea. Istorii cîte și mai cîte nu s-au perindat pe acolo, care au făcut de mii de ori înconjurul lumii teatrale. Cred că și din atmosfera aceasta sare ispita cea grea pe regizorul Dabija
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
de istorie subiectivă și sociologie afectivă, există, după cum afirmă Petru Poantă, inspirat de Gaston Bachelard, și "casa mea onirică, locul unde au fost posibile câteva reverii culturale originare". Casa de Cultură a Studenților devine în acest mod un personaj fabulos, încărcat de istorie, politică, viață cotidiană și cultură - cultura în cele mai diverse manifestări ale ei, de la Festivalul "Primăvara studențească" din 1966 până la "Cântarea României" din anii '80, de la trupe de teatru la ansambluri folclorice etc. Scriitorul, un prozator ingenios dublat
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
gândim mai întâi la un ins ale cărui calități întrec posibilitățile obișnuite. Mai poate fi și un alt înțeles... Din chinul, literar, al unei limbi încă neformate, ca scris, se nasc astfel de expresii concise, derutante, stângace în aparență, însă încărcate de o surprinzătoare putere de sugestie... Așadar, dacă turcii și muscalii, războindu-se, ar fi pierit cu toții (et la bataille cessa faute de combatants) nu ar mai fi rămas nici un supraviețuitor care să nareze cele petrecute, nu ar mai fi
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care i-am văzut-o la București, Comedia Tempio cu Filozofii , coșmarului uneori grotesc al celei dintâi i-a luat locul, de astă dată, o atmosferă mai puțin apăsătoare, mai încărcată de poezie, în film și de dramatism, în spectacolul pe viu, dar și o mai accentuată pedalare pe latura umorului. În film, filozofii peripateticieni păreau să caute, cu seninătate, dezlegarea problemelor în natură, într-o pădure plină de lumina miezului
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
mamei sale, s-a stins din această viață, în floarea cea mai fragedă a vârstei și a puterii de a cerceta și de a crea, Irina, Irinuca, Uca, Uculeț, copil multiubit și fără de noroc sau poate - și cuvintele acestea sunt încărcate cu înțelesul lor deplin - dăruit cu acel noroc mai adevărat, cu acel destin mai înalt, pe care i l-a hărăzit Domnul, în planurile sale divine. De mică fetiță încă ea s-a străduit, și s-a istovit mereu, din
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]