3,105 matches
-
fete de treisprezece ani hămesite de sex, a zis ea. — Oh, nu e nimic sexual, am zis. Uite, o să-ți arăt. I-am luat brațul drept și mi-am trecut buricele degetelor în sus și în jos, de la cot la încheietură. Era un lucru curajos. N-o mai atinsesem niciodată pe Sheba atât de intim înainte. La început, a chicotit. — Doar mă gâdil, a zis. Nu, nu, am zis. Închide ochii. Încearcă să simți. Și-a închis ochii, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe nerăsuflate. — Pentru Dumnezeu, taci din gură, Polly, a zis Sheba. Polly s-a aplecat în față și a încercat stângace să ajungă la fața Shebei. Dar Sheba a fost mai rapidă decât ea. A prins-o pe Polly de încheieturile ei subțiri și a ținut-o la distanță de un braț. Câteva clipe, s-au balansat amândouă înainte și înapoi pe pat, ca într-un joc de copii. — Opriți-vă imediat! Amândouă, am strigat eu, dar nici una nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vraja acelor momente. Nu se întâmpla des ca un puști din Idaho să se afle în centrul unor întâmplări extraordinare. Zach i-a aruncat o privire soției, care stătea în paralel cu râul și ținea vâsla așa de strâns încât încheieturile degetelor i se făcuseră de-un alb sclipitor. Se-aude Gunbarrel-ul, a spus ea. Zach s-a întors. În depărtare, apa se năpustea peste bolovani, se-auzeau bărci cu motoare de viteză, cirezi intrate în panică, avalanșe. Inima a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mary ar fi putut să-i aducă aminte că ea însăși folosise aceeași frază într-o conversație cu Alice, purtată în urmă cu doi ani, atunci când o vizitase în spital. Îi luase mâna lui Alice într-ale ei - mâna cu încheietura bandajată, și-i spusese „Nu sunt decât niște cuvinte, Alice. Doamne, Dumnezeule !”. Dar era dificil să legi femeia palidă și bântuită de dorințe suicidale și creatura asta care vorbea în ritm alert, la celălalt capăt al firului. Mary s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a reușit, iar râsetul ei a fost mult prea zgomotos și de-a dreptul înfricoșător. Și-a acoperit gura cu palma, iar Helena i-a atins umărul. Sub unghiile femeii întotdeauna era un firicel de mizerie, iar de-a lungul încheieturilor degetelor avea niște cicatrice albăstrui. Trebuie să pleci ? a întrebat-o Helena. Nu de ales ? Dar soția lui Ellis n-a mai așteptat să primească vreun răspuns și a clătinat din cap, ca și când dorințele și intuițiile unei femei sunt deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a zâmbit. Flăcările se îndreptau rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de bătături și o cicatrice de arsură chiar sub încheieturile degetelor. Focul s-a domolit când a ajuns la o movilă de pământ rece. Flăcările au mai licărit de câteva ori, apoi s-au stins cu totul. Cenușa e mai grozavă decât compostul, a spus el. Ai fi surprinsă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice și-a găsit o altă editură, dar de-acum ajunsese să viseze finaluri nefericite, specii care nu puteau să fie salvate, povești care nu aveau nici un scop. Prietenilor și membrilor familiei gestul ei de a-și tăia venele de la încheieturi li s-a părut neașteptat și de neînțeles. Alice li se păruse atât de plină de energie și de concentrată pe scris ! Mama ei a fost îngrozită, fetele din clubul sushi șocate, iar Alice le-a urât fiindcă nu sesizaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pat. I-au trimis o felicitare prin care au plantat semințele a ceea ce mai târziu aveau să regrete: Cine-o să mai scrie povestea noastră ? Alice era incurabilă: chiar și pe patul de spital, îmbuibată cu medicamente, cu carnea de pe încheieturi încă necicatrizată, ideile i se împleteau în creier. Maria Cea Fără de Prihană. Râul Fără Întoarcere. Sex, Minciuni și un Pistol Fumegând. Fiecare dintre titlurile astea era ca un șarpe, care stătea și se holba la ea, refuzând să se clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
hrănesc pe târziu. Nu le foarte foame. Patru picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene s-a ridicat de parc-ar fi avut o voință proprie. L-a prins de încheietură și, cu degetul mare, i-a mângâiat pistruii care-i bordau vena cea lată și albastră. Irene nu și-a desprins mâna nici atunci când Mary a atras aer în piept, iar Jina și Alice au revenit în tabără cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a auzit cântecul lui Andy venind de undeva din sus, dinspre creastă. Danny, a intervenit ea. Abia am aflat și eu. Nu știu ce să ... Dar Jina și-a înghițit cuvintele când Danny a făcut un pas înainte și-a atins oasele încheieturii lui Zach ca să-i testeze duritatea pielii. Știam, a zis el. Zach nu s-a mișcat din loc, de parcă pe mână i s-ar fi așezat un colibri. Eu îmi doresc să fi știut, a spus bărbatul. Danny a clipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai poți să citești ura. Și nici dragostea. Hai să mergem la bărci. Bergowitz s-a pus în mișcare, dar Mike a rămas în urmă. A continuat s-o țină pe Jina de mână. Cu un deget i-a mângâiat încheietura falangelor. O să fie bine, i-a spus el, iar Jina a înțeles că nu se referea numai la partea cu recuperarea cadavrului lui Ahmad. Se referea și la relația lor, la Zach, la siguranța familiei lor, la Naji care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ultimei perioade. </biography> Reptila Am făcut leagăn coada cometei ca să-mi balansez iubirea între tine și Dumnezeu, luptând să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poate un duh curat de Dumnezeu își va ninge cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea cu aer teatral, strangându-și buzele în gură de parcă n-ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta cu ochii boldiți pe pereți privind la cum trece vremea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
coapse părea foarte osoasă și se potrivea cît se poate de prost cu restul; Îți venea să crezi că-i a altcuiva, poate mînă de bărbat. Se Îngusta Însă și dispărea În neant pe măsură ce-ți mutai privirea de la Încheietură spre cot. Era cu siguranță efectul creat de un obiectiv cu unghi larg de deschidere. O dată ce ți-ai stabilit scopul urmărit, fixîndu-ți-l din punct de vedere tehnic În minte, nici nu-i greu să obții un asemenea efect. Aici scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-am proptit de marginea mesei, Încercînd să mă stăpînesc, se zgîlția precum Încheietura mîinii unui toboșar care Încerca să-și diminueze bătăile pentru a obține un pseudoefect melancolic. De necrezut! Forța de explozie este direct proporțională cu aceea de compresie. Ei bine, chiar o să Încerc să o cuceresc. Și dacă voi părăsi localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
le învățam atât de contemporan. În toamnă, la examen țineam ochii în pământ, tot de rușine. Nu eram așa de bună cum credea ea. M-am apropiat de catedră și am tras un bilet. Ea m-a prins ușor de încheietură: - Vă rog să-mi aduceți carnetul. Nu am de ce să vă examinez, m-am lămurit de mult. Trecea pe culoare în anii III-IV. Mă intersectam cu ea, îi priveam fustele lungi de stambă sau de stofă subțire, prinse în talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la pătrunderea uleiului în fibrele lemnului vechi ce va trebui în curând înlocuit, își spunea, dar mai încolo, nu mai avea bani acum. Mâine sau poimâine după-amiază, până joi oricum, va vopsi în negru lucios șareta după ce-i va repara încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pământul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - își vorbea - spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî sprinten cuconu Jorj, cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți albe și sprâncene negre. Și sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
codru parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți până ce băgară de samă că lumina leșietică le punea pe obrazuri ca niște măști palide. Bătrânul se opri. Măi Dăvidel, zise el râzând, să mai stăm o leacă. E greu cu încheieturi ruginite. Și nu știu ce am, ori mi se pare mie, da’ n-am apucat așa codrul niciodată în zilele mele. Parcă-i pustiu și prohodit! Părere, uncheșule, răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stropit partea din față a rochiei. M-am dat înapoi, am numărat până la douăzeci și trei, apoi cu grijă am dat să închid apa, dar l-am auzit pe Leon spunând „...și durerea mea“ și, cu o răsucire fulgerătoare din încheietură, am lăsat iar apa să se reverse în cascadă, am numărat până la șapte și jumătate, am redus-o iar, am auzit, „...ne putem ajuta unul pe celălalt...“ și pe loc am dat drumul potopului la capacitate maximă. Pe undeva, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit să înveți dansul din buric? Abia atunci am observat că și celelalte femei din încăpere purtau fuste lungi încărcate de clopoței, bluzițe cu buricul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]