2,843 matches
-
meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă mai mult în câteva note inedite, care îl detașează de poezia epocii. În lirica erotică, autorul, deloc sentimental sau tânguitor, trece repede peste clișeele elegiace și idilele lui de dragoste devin imnuri închinate căsniciei. Singular în poezia românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea este H.-R. prin simbolizarea pornirilor interioare contradictorii (Serafimul și heruvimul, Visul). Odată cu primele înrâuriri ale creației lui Victor Hugo, cu care avea puternice afinități, poetul român
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
nașterea academicianului Alexandru Zub, directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“. Din acest motiv, cei care au participat la manifestarea științifică invocată, ca și cei care ulterior și-au oferit colaborarea, au hotărât să-i dedice lucrarea de față, modest omagiu închinat unui om și unei opere de excepție. Dumitru Ivănescu LA O NOUĂ ANIVERSARE ALEXANDRU ZUB, UN ISTORIC DE ALEASĂ ȚINUTĂ* Avem privilegiul de a-l fi cunoscut pe Alexandru Zub din anii în care, ca student, își desăvârșise pregătirea de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
elenistă Cornelia Papacostea-Danielopolu), una pasivă, o mișcare fără putere, ce ține mai mult de inerții și chiar de tabieturi culturale, fiind tot mai clar și pronunțat izolată în comunitățile grecești din centrele comerciale ori în mediul ecleziastic, în numeroasele mănăstiri închinate. CE OCCIDENT ALEGEM? DE CE ORIENTALIZARE? DIN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ A DOMNILOR FANARIOȚI Andrei Pippidi Interpretarea regimului fanariot este demult nedespărțită de convingerea că el nu poate fi pe deplin înțeles fără a evoca rolul diplomatic al celor chemați în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
va convinge pe cancelarul rus că e bine să-și tempereze atât inițiativele cât și tonul, pentru a nu risca o izolare a Rusiei. Una din problemele care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asigure existența și bunăstarea acestora, să se ocupe de îndeplinirea legatelor sau clauzelor lăsate de ctitori; întrețineri de școli, spitale, aziluri etc. Pentru munca desfășurată, patriarhiile și mănăstirile din Răsăritul creștin urmau să primească o parte din venitul mănăstirilor românești închinate, acea parte care le prisosea celor din urmă, după ce se asigura întreținerea și îndeplinirea legatelor prevăzute de ctitori. Cu timpul, însă, are loc o răsturnare de situație în defavoarea mănăstirilor românești închinate, ele ajungând să fie considerate ca simple izvoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmau să primească o parte din venitul mănăstirilor românești închinate, acea parte care le prisosea celor din urmă, după ce se asigura întreținerea și îndeplinirea legatelor prevăzute de ctitori. Cu timpul, însă, are loc o răsturnare de situație în defavoarea mănăstirilor românești închinate, ele ajungând să fie considerate ca simple izvoare de venituri importante pentru mănăstirile mari din Balcani și Orientul creștin. Sunt neglijate lăcașurile de cult, care încep să se degradeze treptat, unele dintre ele ajungând adevărate ruine; este micșorat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
considerate ca simple izvoare de venituri importante pentru mănăstirile mari din Balcani și Orientul creștin. Sunt neglijate lăcașurile de cult, care încep să se degradeze treptat, unele dintre ele ajungând adevărate ruine; este micșorat foarte mult numărul călugărilor la mănăstirile închinate, iar legatele ctitorilor se îndeplinesc superficial sau deloc, singura intenție este ca mănăstirile românești închinate să producă cât mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sunt neglijate lăcașurile de cult, care încep să se degradeze treptat, unele dintre ele ajungând adevărate ruine; este micșorat foarte mult numărul călugărilor la mănăstirile închinate, iar legatele ctitorilor se îndeplinesc superficial sau deloc, singura intenție este ca mănăstirile românești închinate să producă cât mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul în care se aflau, căpătând, și în această ipostază, o situație privilegiată. După cum este știut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
micșorat foarte mult numărul călugărilor la mănăstirile închinate, iar legatele ctitorilor se îndeplinesc superficial sau deloc, singura intenție este ca mănăstirile românești închinate să producă cât mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul în care se aflau, căpătând, și în această ipostază, o situație privilegiată. După cum este știut, suprafața moșiilor mănăstirilor închinate și neînchinate era considerabilă; în Muntenia ea reprezenta 27,69% din suprafața rurală, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul în care se aflau, căpătând, și în această ipostază, o situație privilegiată. După cum este știut, suprafața moșiilor mănăstirilor închinate și neînchinate era considerabilă; în Muntenia ea reprezenta 27,69% din suprafața rurală, iar în Moldova 22,33%. Primul pas pe calea secularizării este făcut la 13/25 noiembrie 1862, când se pune în aplicare propunerea lui Costache Negri de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar în Moldova 22,33%. Primul pas pe calea secularizării este făcut la 13/25 noiembrie 1862, când se pune în aplicare propunerea lui Costache Negri de a se strânge în casa statului român sumele obținute din arendarea moșiilor mănăstirilor închinate 17. Un al doilea pas, la fel de important, se realizează la 22 decembrie/3 ianuarie, ziua în care Camera votează, cu o majoritate semnificativă, o propunere făcută de 32 de deputați ca sumele amintite mai sus, în valoare de 20 de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Imperiului otoman au diminuat șansele românilor de a obține acceptul Puterilor. Lucrurile s-au agravat când, la începutul anului 1863, a izbucnit revoluția polonă. Inițiativa lui Al. I. Cuza de a înscrie în bugetul statului, pe anul 1863, veniturile mănăstirilor închinate va hotărî Poarta să solicite, prin nota lui Aali Pașa, din 2 aprilie 1863, convocarea la Constantinopol a unei conferințe la care să participe Puterile semnatare ale Protocolului XIII. Între timp, guvernul român înaintase conferinței un memoriu întocmit de C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conferințe la care să participe Puterile semnatare ale Protocolului XIII. Între timp, guvernul român înaintase conferinței un memoriu întocmit de C. Negri - Mémoire avec pièce justificatives présenté a la Commission internationale pour les couvents dediérs - și socotea că problema mănăstirilor închinate era o problemă de interes public intern. Din acest motiv, la 13/25 decembrie 1863, guvernul a prezentat Camerei proiectul de lege privind secularizarea averilor mănăstirești, proiect care a fost votat cu 93 voturi pentru și 3 contra. Avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
faptul împlinit, în fața căruia toată lumea se închină“21. Proiectul de lege pentru secularizarea averilor mănăstirești prevedea, la art. 1: „Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului“. Dacă, la început, măsura avusese în vedere doar bunurile mănăstirilor închinate, legea generaliza acțiunea ei asupra bunurilor tuturor mănăstirilor. Caracterul general al legii fusese impus de situația internațională creată; o secularizare doar a bunurilor mănăstirilor închinate ar fi fost privită ca având un caracter discriminator și ar fi creat noi piedici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și rămân averi ale statului“. Dacă, la început, măsura avusese în vedere doar bunurile mănăstirilor închinate, legea generaliza acțiunea ei asupra bunurilor tuturor mănăstirilor. Caracterul general al legii fusese impus de situația internațională creată; o secularizare doar a bunurilor mănăstirilor închinate ar fi fost privită ca având un caracter discriminator și ar fi creat noi piedici în soluționarea problemei. Acum rămânea un singur lucru să fie clarificat, acela al cuantumului sumei oferite locurilor sfinte ca despăgubire. Chiar dacă conferința de la Constantinopol, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în soluționarea problemei. Acum rămânea un singur lucru să fie clarificat, acela al cuantumului sumei oferite locurilor sfinte ca despăgubire. Chiar dacă conferința de la Constantinopol, în această chestiune, și-a prelungit nepermis de mult lucrările, pentru români problema secularizării averilor mănăstirești închinate era o problemă încheiată. Românii reușiseră să mai câștige o bătălie pe drumul către independența completă. Avea multă dreptate T. W. Riker, strălucit cunoscător al chestiunii românești, când afirma că „o revoluție e mai tare decât litera tratatelor, și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a guverna, și un demers colectiv părea iminent. Din corespondența lui Talleyrand cu Drouyn de Lhuys ne putem da seama că nimic din ceea ce se întâmpla în România nu scapă cabinetului de la Petersburg; despăgubirile oferite de Cuza pentru mănăstirile închinate, în valoare de 150 milioane piaștri 54, ca și tulburările de la începutul lui august din • Ibidem. 50 C. P. Russie, vol. 234-235, f. 34-35. • Ibidem, f. 58-60 v. • Ibidem, f. 162-162 v. 53 Ibidem, f. 221v-222. 54 Ibidem, f. 234
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
postfață Mihai Vasiliu, București, 1967. Repere bibliografice: C. Rădulescu-Motru, „Treizeci de ani de teatru”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLVII, 1926-1927; Ioan Massoff, Ioan Livescu în intimitate, RP, 1932, 4390; 40 de ani de activitate artistică-culturală (1892-1933). Volum omagial închinat maestrului Ioan I. Livescu, București, 1933; 50 de ani de activitate artistică-culturală (1892-1942). Volum omagial închinat maestrului Ioan I. Livescu, București, 1942; Eftimiu, Portrete, 226-229; Ist. teatr. Rom., II, 343-345, 524; Dicț. lit. 1900, 514-515; Brădățeanu, Istoria, II, 164-167. G.D.
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
administrativă și dezbaterile, t. XLVII, 1926-1927; Ioan Massoff, Ioan Livescu în intimitate, RP, 1932, 4390; 40 de ani de activitate artistică-culturală (1892-1933). Volum omagial închinat maestrului Ioan I. Livescu, București, 1933; 50 de ani de activitate artistică-culturală (1892-1942). Volum omagial închinat maestrului Ioan I. Livescu, București, 1942; Eftimiu, Portrete, 226-229; Ist. teatr. Rom., II, 343-345, 524; Dicț. lit. 1900, 514-515; Brădățeanu, Istoria, II, 164-167. G.D.
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
e ministru al Domeniilor. A fost deputat în toate legislaturile sub guvernările liberale. În timpul guvernării junimiste, la 1898, va fi ales președinte al Senatului. Membru corespondent, din 1882, al Academiei Române, devine membru plin în 1908, cu un discurs de recepție închinat lui B.P. Hasdeu. În 1912 era președinte al secției literare a Academiei, iar în 1912-1913, vicepreședinte al înaltului for. A debutat în 1867, sub auspiciile Junimii, la revista „Convorbiri literare”, unde până la 1886 publică versuri, schițe și nuvele. Își reia
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
pot ajuta efectiv la prospectarea raționalistă a „misterelor” creației. Contribuțiile teoretice, critice și istorico-literare, indiscutabile, ale autorului vor fi reluate concluziv, în Valori hispanice în perspectivă românească (1986). Portretul hispanistului comparatist își va spori complexitatea prin monografia în limba spaniolă, închinată lui Rómulo Gallegos, apărută la Caracas în 1984, și prin traduceri, cele din urmă din aria literaturii, eseului și criticii latino-americane. Volumul Casa Weber sau Ieșirea din noapte (1982) conține o proză intertextuală, modernă, epurată de poticnirile începutului, în care
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Număr închinat poetului Alexandru Gherghel, „Marea noastră”, 1933, 1; Enache Puiu, Un simbolist dobrogean: Al. Gherghel, LL, 1970; Ciopraga, Lit. rom., 424-426; Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1972, 247-259; Ovidiu Dunăreanu, Victor Corcheș, Corabia de fildeș, Constanța, 2000, 11-15. C.
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
a găsi cuvinte colorate, și mai puțin capacitatea de a construi un univers liric unitar și coerent. Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc) (1972) surprinde prin maniera total diferită de aceea a cărților anterioare. Este o culegere de versuri închinate patriei, frumuseților pământului natal, în care entuziasmul zgomotos este exprimat direct, nu metaforic sau perifrastic. Ca și Imnuri (1974) - 38 de poezii dedicate țării și eroilor neamului -, volumul ar fi fost mai potrivit începuturilor lirice ale lui D. În schimb
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
se va înțelege că între versurile tânărului și cele din 1963 nu există o ruptură nici sub acest aspect. Acum el exaltă energiile telurice, declară că scrie cu pământ, e sedus de tumultul cosmic și de frenezia constructorilor (amplele imnuri închinate „macaralelor”, hidrocentralei de la Bicaz etc.), se proclamă inamic al „stagnării”. La vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de pildă, Problema spinoasă a nopților e o pledoarie implicită pentru statutul inalienabil al poetului și poeziei, iar Ieremia, din
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în limba polonă, de Miron Costin, afirmând originea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]