2,188 matches
-
bucată de argint viu culcată pe pământ, care într-o parte se făcea una cu cerul. Ea scurmă zarea cu privirile dar nu spunea nimic. ― Ce înseamnă asta, Aimée? Nu-ți place? ― Nu prea, Dorule... Era mult mai frumoasă în închipuirea mea... ― Și atunci ce-i de făcut? ― Hai să ne întoarcem! ― Ești nebună? Judeci marea după o bucățică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ți degetul cel mic ar spune că ești urîtă? Stai, ia uită-te acum... De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vom muri? ― De ce? am bâiguit prostește. ― Pentru că sîntem osândiți... știi bine!... a ripostat nervos și ochii ei incandescenți s-au aprins mai tare. Înțelegeam... Mihaela fugise în trecut și trăia un episod tragic din vremea terorii, pe care puternică ei închipuire izbutise să-l preschimbe în ralitate. (Fortis imaginatio generat casum...) I-am răspuns jocului (nici nu puteam să fac altfel), de fapt nu era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se păru că tăcerea mea e poate mai... elocventă decât vorbirea însăși. Ce aș fi putut să-i spun mai mult decât îi spusesem de rândul trecut? M-aș fi repetat, repetând și rezultatul până la urmă. Tăcând însă, îi stimulam închipuirea, lăsîndu-i câmp liber să se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a venit? Și dacă a venit de ce tace? E supărat pe mine?" Atâtea întrebări stârnite de-o simplă atitudine. Și poate și altele. Încă. (într-un rând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spaimă. Poate îi era frică să nu mă sinucid ajungând acasă. A nutrit cert această teamă, deoarece, după ce am renunțat de a pleca, a închis numaidecât fereastra. Ceva mai liniștit, dar neeliberat încă de impresia zguduitoare a celor trăite în închipuire, mi-am șters fața udă cu batista. La drept vorbind, mă simțeam foarte nenorocit. Mihaela și-a reluat locul în fața ușii ca o strajă. Se temea încă să nu mă răzgândesc și să fug? De acolo mă întrebă cu grijă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă simțeam mai bine. ― Cîrnățăreasă! Cîrnățăreasă! Acum râdeam cu hohote, pradă unei voioșii fără seamăn, uitând tot ce se întîmplase, nepăsător de ce va mai fi, agățîndu-mă ca un deznădăjduit de unicul colac de salvare apărut în cale. ― Cîrnățăreasă! .. .Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citită nu de mult. Într-un oraș de provincie, tânărul Manaru își prinde soția înșelîndu-l. Nu se revoltă, nu strigă, nu omoară. O mentalitate curentă a grupului de oameni în care trăia îi aduce alin în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
salvatoare supapă de siguranță, în orice caz, starea mea sufletească era asemănătoare cu aceea a soldatului din primele săptămâni de luptă: se miră că nu dă piept cu dușmanul și se întreabă: oare ăsta-i războiul? El vrea războiul din închipuirea lui, crâncen, îngrozitor ― și dă peste războiul adevărat care poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și m-am rezemat din nou de pervaz. Priveam de acolo pe strada pustie, fără să văd sau, mai precis, vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Am rămas așa, nemișcat (deși îmi era frig), mai bine de o oră. Uitasem complet de fumat. Acum mă preocupa ceva de care încă nu-mi dădeam seama, pentru că altfel cum se explica nevoia aceea de încremenire și liniște absolută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era deja făcut; o nevinovată minciună pe cât de necesară pe atât de inofensivă.) ― Și tu rămâi aici mai departe să plătești chirie? ― Ce-ți pasă?... Poate cu vremea devin încă o dată proprietar... ― Ascultă, Tudor, neînțelegerea voastră e mare numai în închipuirea ta. Am stat de vorbă cu Mihaela, am conjurat-o să-mi spună tot ce a fost. Ei bine, n-a fost nimic, absolut nimic. ― Soția mea s-a găsit într-o mașină cu bărbatul care îi făcea curte asiduă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
preocupa în momentul acela era ceva care nu ținea de simțire. Când îmi telefonase Alexa, am văzut cu ochii minții pe Mihaela așezată pe pat cu capul spre fereastră, iar nu eu picioarele, cum era în realitate. Această nepotrivire a închipuirii cu realitatea mă contraria de astă dată și-mi făceam reproșuri stupide în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru ciudată această muțenie prelungă și nu se stăpâni să nu mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de stâncă sau un cal slăbănog opintindu-șe din răsputeri să tragă o căruță înțelenită în glod, sau alte locuri la fel de absurde, fără nici o legătură cu clipa actuală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin la țenchiul voroavei. După ce mi-am scris fără condiționare și cu maaaare plăcere obolul, am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu cunoșteam pe nimeni, nimeni. Pe stradă se vorbea mai mult rusește. Orașul, mai mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
din care însă n-am scris pîn-acuma nici un șir. Nu sânt încă în clar nici cu forma, nici cu fondul; nici cu părțile singulare, nici cu raportul în care acestea să steie. Sânt mai mult umbre ce le aruncă în închipuirea mea niște forme care au să vie de-acu-nainte. Însă tare-mi pare mie că va rămânea în veci nescrisă. Altfel de împrejurări decât ale mele trebuiesc pentru a produce ceva mare și bun totodată. Slavici lucrează mereu la studiul asupra
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care mi se comunică lucruri așa de triste, mi-a mărit boala și mă făcură și mai oțărât de cum eram. Nimeni nu venea la mine, pentru că oprisem pe orișicine de a veni, și astfel rămăsesem numai în prada cugetărilor și închipuirilor mele, cari numai senine nu puteau fi. Doctorul mi-a spus că principala cauză a boalei mele a fost izolarea deplină în care trăiesc și încunjurarea societății și a oamenilor. Eu nu cred să fie asta. E drept că nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dragalaș, La informațiile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urmă nu pot să-ți răspund mai nimic; sunt lucruri care cu greu le-ași putea confia unei scrisori; dacă răul n-a esistat la tine, atunci e o închipuire a mea și o frică care m-a făcut asă-mi imaginez cine știe ce; dacă însă vreun rău a esistat, // apoi pozitiv că s-a transmis; în tot cazul nu-i nimic, îți voi esplica când vom fi împreună ce-i și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate. Surprins, încolțit din două părți, îmi pierdusem capul, iar claxoanele mă zăpăciseră și mai mult. Totuși, mă simțeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fost terfelită pe vecie. Mă vedeam în închipuire urcând în mașină, fără nici cea mai mică reacție, sub privirile ironice ale unei mulțimi cu atât mai bucuroase cu cât în acea zi purtam, îmi amintesc prea bine, un costum albastru foarte elegant, în urechi îmi suna din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nespălatul care mă lovise, ajungându-l din urmă, imobilizându-i motocicleta la marginea trotuarului, luându-l deoparte și dându-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vor astfel decât să se asigure o dată mai mult că sunt încă stăpânii scumpei lor comori. Vor s-o aibă, cum se spune. Dar mai e ceva: îndată după asta, sunt mai puțin geloși. Gelozia fizică este un rezultat al închipuirii, dar totodată și o judecată asupra ta însuți. Pui pe seama rivalului gândurile urâte pe care le-ai avut în împrejurări asemănătoare. Din fericire, excesul plăcerii slăbește imaginația ca și judecata. Suferința adoarme o dată cu virilitatea și nu se trezește decât o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
el o pată gri pe boltă, Un dușman ce-l cheamă îngrat la trăire. Păsările lui n-au aripi dar îi cântă Malițios despre interzisa fericire. Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire, nici n-am băgat de seamă când vodă, împungându-l cu arătătorul mâinii drepte pe vameș, tuna deja: Ce păzești, boier Udrea?! Vameșii dumitale nu au nici un stăpân?! Fac ce-i taie capul?! Domnul trebuie să scrie câte un hrisov
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
boala aceea tăinuită, să-și prepare drum spre un sanatoriu propriu, ceea ce era visul lui. Unui astfel de luptător contra tuberculozei și cu un exemplu așa de patent pentru reclamă ca Maxențiu, nu i se puteau refuza fondurile. Vedea în închipuire clădirea albă într-un parc vast de brazi. Deocamdată, palatul Razu îi părea a avea minunate calități de sanatoriu, începînd de la marmora albă a exteriorului. Credea că ;';r fi fost păcat să rămână un imobil particular. Fără iluzii asupra vindecării
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături de voluptate brutală. Rimul cu dinții galbeni, lungi și rari, miop și prognatic, era numai o mască pusă în glumă "scumpului eu" al lui Rim "frumosului". Domnișoara Sia nu se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]