4,538 matches
-
anumit criteriu); această funcție poate fi relaționată și cu cea ,,de supraveghere (de control sau monitorizare)", respectiv cu ,,orientarea școlară și profesională" a copiilor (sintagmă improprie pentru acest nivel, însă valabilă din perspectiva posibilității de direcționare a copiilor prin prisma înclinațiilor pe care le dovedesc în activitățile din grădiniță către școli cu ,,profil" artistic, sportiv etc.); funcția pegagogică (importantă atât pentru copil, cât și pentru educator/educatoare) implicându-le, de altfel, și pe cele formulate distinct în literatura de specialitate: funcția
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
forme de evaluare care să vizeze individul, dar și grupul) etc.; * din perspectiva părinților/familiei: primirea unor indicii privind caracteristicile dezvoltării propriului copil; conștientizarea necesității acordării de sprijin pe anumite coordonate ale evoluției copilului; confirmarea, într-o anumită măsură, a ,,înclinațiilor" copilului către anumite domenii informații utile în perspectiva înscrierii acestuia în ciclul primar în școli/clase cu programe speciale, care să-i cultive calitățile native etc.; * din perspectiva instituției: propunerea unor programe de activitate (de grup și/sau individuale) care
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
autonomă legiferează, dar și acționează, prin subiectul său. În lumea sa, omul nu este doar ființă morală (dacă ar fi astfel, atunci legea morală însăși nu ar avea nici un sens pentru el), ci el este și ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este un mijloc față de scopul necondiționat al subiectului inteligibil, Binele Suveran. Dar tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale, ceea ce reprezintă sensul libertății. În mod direct, ea determină maxima acțiunii, adică forma "rațională" a mobilului unei acțiuni; și tocmai pentru că maxima "formează" acțiunea pe temeiul potențialului celor doi subiecți, empiric și inteligibil, ea poate fi de două feluri: înclinația (totalitatea mobilurilor strict subiective, de la simplele dorințe până la interese și pasiuni) și datoria (ca expresie a legii morale). De aici ideea lui Kant după care acțiunea umană poate fi din înclinație sau din datorie, numai acțiunea din datorie având caracter
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
empiric și inteligibil, ea poate fi de două feluri: înclinația (totalitatea mobilurilor strict subiective, de la simplele dorințe până la interese și pasiuni) și datoria (ca expresie a legii morale). De aici ideea lui Kant după care acțiunea umană poate fi din înclinație sau din datorie, numai acțiunea din datorie având caracter moral. Cine vorbește despre o ființă obligată de a urma o lege, vorbește despre o ființă capabilă de a-și conforma voința sa la această lege, adică liberă; cine concepe o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în context kantian, așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria existență. Scopurile determinate, condiționate, vin din înclinație; scopul absolut este datoria însăși. Existența omului" presupune, la Kant, moralitate și fericire. Moralitatea este totuna cu scopul necondiționat, absolut; fericirea este totuna cu scopul condiționat. De aceea existența (ființei raționale) este ceva neîmplinit fără Binele Suveran (ca sinteză între
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a interesului sau pentru investigația istorică, desi personajul istoric întruchipat în piesa are puțin în comun cu personajul istoric real, Infantele Carlo, fiul lui Filip ÎI, un cocoșat de 14 ani, posibil să fi fost epileptic și instabil mental, cu înclinație spre violență. Este adevărat că el a fost pentru scurt timp logodit cu fiica de 13 ani 396 a regelui Henric ÎI, Elisabeta de Valois, care mai tarziu s-a căsătorit cu Filip ÎI, în vârstă de 32 de ani
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Shakespeare în așa fel încât să facă din Nevestele vesele un mediu operistic. Pentru Verdi esență comicului în Falstaff constă în a-l face pe acesta să se dezvăluie în toată măreția și splendoarea să. Numai Boito, cu extraordinară să înclinație spre actorie și dotat cu simțul umorului și al ironiei era capabil să atingă rezultatul dorit de Verdi. Boito a reușit să extragă din piesele Merry Wives of Windsor și Henry IV glumele specifice epocii și să le transforme în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
116 Fig. 4.9. Construirea curbei de alunecare Abbott - Firestone și a punctelor caracteristice ce definesc rugozitatea Parametrul Rk este definit ca fiind porțiunea centrală a benzii de rugozitate (notate cu 1). Pentru determinarea parametrului, se trasează o secantă de înclinație mică la curba Abbott-Firestone a cărei componentă orizontală corespunde la un procent de 40% (conf. Fig. 4.9 și definiției ISO 13565-2 sau DIN 4776/2003). Prin urmare, Rk este valoarea rugozității părții de mijloc a profilului. Parametrii Rpk sunt
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
orice act tranzacțional, nu trebuie uitate unele principii ale psihologiei comunicării și marketingului modern. Fără a aluneca În economicism (cu toate că expresia „piață spirituală” ar putea fi luată În serios), este bine de știut că o bună cunoaștere a partenerului, a Înclinațiilor sale valorice, a așteptărilor și a orizontului său cultural (cu limite și virtuți) va putea asigura o bună calibrare a valorilor noastre În consens cu acest bagaj de Înțelegere și semnificare. Nu riscăm să spunem că unele registre spirituale de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
imaginii casei natale se construiește casa mult visată, care va fi mai solidă, mai mare, mai frumoasă decât toate locuințele cunoscute. Poate că nu În mod Întâmplător casa copilăriei este cea mai invocată În literatură și corespunde cel mai mult Înclinațiilor noastre meditative. Căci, spune Gaston Blachelard, „casa natală a Întipărit În noi ierarhia diferitelor funcții ale sălășluirii. Suntem diagrama funcțiilor de a locui această casă, iar toate celelalte nu sunt decât variațiuni ale temei fundamentale”. Simbolistica locuinței va fi identificată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
stau mărturie sintagme cum ar fi „cei șapte ani de-acasă”, „așa ai Învățat acasă” etc. Verticalitatea este susținută și de opoziția acoperiș (pod)/pivniță (cămară). Este evident că acoperișul semnifică raționalul, lumina, iar pivnița face loc iraționalului, Întunericului. Panta, Înclinația acoperișului dă seamă Într-o mare măsură de trăsăturile mediului și climei. b) Casa constituie o existență concentrică și concentrată. Ea rămâne mereu semnul unei chemări, al unei unificări, al unei centrări sau recentrări, remediul oricărei „risipiri”. Remediul rătăcirii prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
latente, subliminale. „Și dacă lucrurile nu stau așa cum sunt ele spuse?”, pot gândi spiritele Îndoielnice. „Intuiam eu că ceva nu este În regulă!”, vor șopti firile mereu cârtitoare. „Totul e lipsit de logică”, vor decreta raționaliștii. O atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În domeniul artelor (pictură, muzică), dar mediul În care m-am format În primii ani de viață nu mi-au permis acest lucru (un capital cultural familial precar, un sistem educațional distant față de astfel de preocupări, o societate devalorizantă În raport cu Înclinațiile spirituale). Pe vremea aceea, erau la modă meseriile În domeniul tehnic. Plecasem dintr-un sat În care cuvântul de ordine era să faci școală pentru a câștiga „o bucată de pâine mai albă”. Trebuia să scap de munca la câmp
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ei! Anii de formare În facultate Am optat pentru Facultatea de Filosofie În cunoștință de cauză și dintr-o pornire sinceră către dragostea de Înțelepciune. Unele plăceri sau neplăceri nu au nici o legătură cu regimul politic În care trăiești. Această Înclinație s-a structurat nu atât prin apropierea față de filosofia oficială, explicitată din plin În manualele sau documentele de partid, În programele media atent supravegheate, ci prin raportare la filosofia „intuită” În cărțile de literatură bună, destul de abundente și pe atunci
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, A. învață mai întâi cu dascălul maramureșean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuénim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), își ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere. Lipsindu-i orice înclinație pentru chimie și medicină, care îl tentaseră la un moment dat, se înscrie în 1836 la Facultatea de Drept, pe care o părăsește în anul următor. În 1838, își prepară bacalaureatul în științe, pe care însă nu-l obține. Nici
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca Pastel chinez sau Mandarinul, care prefigurează rondelurile macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza o epopee națională, având drept surse de inspirație istoria și folclorul. Scrise între
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
explica succesul unor emisiuni la copii). Toate pot fi și expresii ale unei precocități mai timpurii, ceea ce nu exclude decodificările „incitatorii” și chiar aberante. Unele emisiuni (seriale) sau chiar desene animate pot fi receptate ca expresii ale unor pulsiuni sau înclinații transgresive din partea copiilor (depășirea imaginară a ceea ce le este interzis, a regulilor stabilite de părinți sau de școală); este mai ales cazul receptării și căutării umorului îndrăzneț, chiar ușor impertinent, de fapt adult (cum sunt unele episoade, scene chiar din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ambele genuri, dar cu rezultate diferite. Deși firescul mișcării și fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul, care insistă în direcția realismului psihologic, nu are propriu-zis instinct epic. O proză cu tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful expresivității moderne, care, în exces, impune versului o înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
favorizează realismul modern al privirii ies paginile cele mai bune”. În teatru, A. a dat „drame de idei”, cu subiecte din istoria românilor, focalizate pe mari personalități politice (domnitorii Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul). Documentarea minuțioasă se îmbină cu înclinația, motivată ideologic, a scriitorului pentru raportarea trecutului la prezent (și invers), spre a degaja permanențe, cauzalități, repere valabile în contemporaneitate, pe plan moral și civic. Edifiante patriotic, piesele lui A. nu sunt vulgar schematice ori convenționale, fiind recunoscută capacitatea lui
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]