1,615 matches
-
dau seama dacă tu ești personajul meu de roman. Iau lingurița în mână și dau să atac savarina din fața mea. — Vreau să-ți dau ocazia să mă cunoști, îmi spune el, în tinzându-și mâna peste mâna mea, care se încordează numaide cât, ținând lingurița strâns, să nu o scape, ca și cum ar fi singurul element din univers care există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
emoția iscată din această îngemănare și o poți transmite mai departe... Aș vrea să îi vorbesc pe îndelete despre realitate și ficțiune, dar simt că Eduard mă fixează scormonitor cu privirea, ca și cum m-ar vedea pentru prima oară, și mă încordez toată. Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea. E ca și cum ochii noștri s-ar săruta de la distanță, constat eu cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu privirea lui încă întunecată. Apoi rostește, mai mult pentru sine, continuând să mă iscodească din ochi: — Nu știu de ce mă mai mir atâta de imaginația ta! Eu unul nu văd nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară. Mă încordez și eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se tatonează, agitându-și săbiile în aer, către
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era ca și cum marea ar fi intrat în el. O simțea încă în el, îi simțea miro sul și îi auzea vuietul de neoprit. Până la urmă, cine pe cine cucerise? Se ridică și o privi mult timp, cu ochii lui cenușii încordați, dar lipsiți de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei avea aceleași reflexe cenușii și aceeași încordare lipsită de ură. Se întoarse acasă înainte să se fi luminat de ziuă și se trânti în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-și ordoneze gândurile. Dar, pentru prima dată după mulți ani, gândurile Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un răsunet în Munte. Nu cumva l-ați simțit și voi? Iar ei au început, îndată, a fremăta, a se tulbura, a-și face fel de fel de impresii, zicând ba că vine potopul și mai mare, ba că se încordează colegii de afară să ne scoată pe noi din măruntaiele Muntelui și alte prepusuri de acestea Și tot hrănindu-ne cu așteptările și hrănindu-ne de atâta așteptare am ajuns în cea de a cincisprezecea noapte, mai întinzând speranțele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de dromader, acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc, în atmosfera consistentă, ca într-un crepuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
automat din mine un pro-hitlerist, replică aproape cu severitate colonelul Pietrosu. ...... Din pâlnia telefonului aproape că se aude tonul ridicat al celui care vorbește. Ascultând răspunsul interlocutorului său, fața colțuroasă, ușor asimetrică a colonelului se crispează, semn al unor nervi încordați la maximum. Domnule general, dacă aveți puțin timp liber, vă rog să-mi acordați câteva momente. Cât despre linia-ntâi, aceasta nu mă sperie. Este un loc ca oricare altul pentru un soldat. De altfel am considerat întotdeauna că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii tac, speriați. Nu se aude decât respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să conțină atât de important încât sunt necesare atâtea precauții, mult mai multe decât cele folosite în mod normal? Am înțeles, domnule colonel. Înainte ca ușa să se închidă în urma lui, aude cum maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe spate, lipite aproape pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe corp. Acolo, în spatele zidului întunecat al trunchiurilor groase, se ascunde bateria. Locotenentul ridică brusc pumnul sus, semn de oprire. La nici câțiva metri depărtare, nemișcată, o santinelă ascultă concentrat, cu capul ușor aplecat într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul saltă arma pe umăr și continuă să patruleze, ba chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj. Trec câteva minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru încă una. Trage un fum, dar se îneacă cu propria lui salivă când o arsură puternică urcă din abdomen spre esofag. Terminațiile lui nervoase strigă alarmate că acizii încep să-i perforeze organismul. Tușește din greu, cu mușchii abdomenului încordați ceea ce-i provoacă un nou spasm de durere înfiorătoare. Are gura uscată ca plita unei sobe încinse, iar pe obraji curg pâraie de sudoare. Durerea este bună, atât timp cât o simte înseamnă că trăiește. Starea de bine și visurile frumoase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va acorda, pentru satisfacerea principiului umanitar înscris în art. 44 al Tractatului, cetățenia pe calea pe care se acordă aceasta la toți străinii în genere. Aceasta este soluțiunea majorității Camerii de revizuire, a cărei tenacitate desigur nu se va fi încordat numai spre a ocaziona curat și simplu o schimbare la față a băncii ministeriale. Mai cu seamă astăzi, când s-au risipit norii din cari se spunea că au să cază asupră-ne toate trăsnetele dacă nu vom admite soluțiunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
demersurilor comandantului vasului și ale însărcinatului cu afaceri al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, colonelul Aleksander Semenovich Chvostov, așa încât tentativă a eșuat 14. În pofida atitudinii rezervate adoptată atunci de Poartă Otomană față de criză poloneză, raporturile sale cu Rusia continuau a fi încordate. La întreținerea acelei stări de lucruri contribuia ignorarea de către cea dintâi a protestelor celei din urmă, susținute de Austria și Prusia, împotriva atitudinii binevoitoare față de Republică Franceză, precum și cauze din domeniul raporturilor bilaterale, ca, de exemplu, eforturile Rusiei de a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
căuta prin universități..." "Dumneata", îl auz că îmi zice... "Dumneavoastră, i-am tăiat-o, așa trebuie să te adresezi unui profesor universitar și decan, cu dumneavoastră, că n-am păzit porcii împreună..." îl văd că se face roșu și se încordează în gât. "Dumneavoastră, zice, ați auzit de îmbunătățirea compoziției sociale în cultură și învățămînt?" " Da, dar nu cu troglodiți ca dumneata." " Atitudinea dumneavoastră de ciocoism nu e compatibilă cu postul pe care îl ocupați. O să raportez tovarășului ministru." "Ieși afară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sensibilitatea, să nu raționez în fața anomaliei, să-mi păstrez intacte forțele sufletești. Făcui un efort suprem și încetai să mă gândesc. Atunci, în tăcerea celulei, auzii un zgomot ciudat. Mă uitai în jur. Zgomotul se stinsese. Dar imediat reapăru. Îmi încordai atenția să-l descopăr. Da, îl descoperii, venea de alături, din umărul meu stâng, și îmi dădui seama că era bătaia propriei mele inimi și nu venea din umăr, ci din ureche. Mă înspăimîntai. Inima mă trăda. "Ce-o să fac
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
valorilor absolute, să lăcrimeze generațiile următoare citind demnele tale de milă suferințe. Am decăzut cu toții un pic? întreaga umanitate? Da, și cine știe cât de adâncă e depresiunea care ne amenință, cât ne va trebui și cât de tare trebuie să ne încordăm puterile spiritului spre a atinge iarăși acele culmi în care un simplu ocnaș preferă întunericul minelor de sare, adică moartea sa lentă, decât să revină la lumină făcând pe călăul. Istoria e adevărată și o povestește Kogălniceanu! (Lipsă de călău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu care se încredințase apelor. Matilda tăcu, știind parcă dinainte că Silvia n-o să-i aștepte răspunsul, ceea ce fetița și făcu, se apropie de necunoscută și își lipi urechea și ascultă fără să se mire de șoaptele care urmară. Îmi încordai auzul, dar șușoteala era ininteligibilă. Ce-i spunea Suzy, ce secret atât de rapid i se născuse în minte? Da? se detașă ea, ai înțeles? Vino încoace!" Și iar îi șopti ceva, pesemne îi repetă, fiindcă după aceea (a înțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum?! Iată deci din nou scopul, dar în altă formă: examinarea mediului acesta înconjurător absolut ridicol. Gândind astfel, Gosseyn ridică iar mâinile și brațele. De data asta, când se ridică din nou spre tavanul moale - și-atât de jos - se încordă și împinse tare. Făcu atunci o descoperire rapidă. Partea moale era groasă cam de doi centimetri. Și era moale, și se afunda. Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe spate, se opinti în tavan cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe care o auzise deja Gosseyn; și cu aceeași furie. - A trebuit să așteptăm! spuse vocea pițigăiată. Ce v-a făcut să-ntârziați? Unde ați fost? Vocea Patru se opri în loc, plin de respect. Fața sa, văzută din profil, era încordată din cauza nerăbdării nejustificate din întrebare și a imposibilității de a explica unui băiat că era nevoie de timp pentru a parcurge distantele. - Am venit într-o fugă, Majestatea Voastră, spuse Patru. Și adăugă repede: După ce l-am convins pe prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]