1,683 matches
-
sprijin cu vârful piciorului, încât și timpul dacă ar vrea să intre și-ar sparge capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei se ridică și, după ce pluti pe deasupra batalioanelor de căști, la semnul capelmaistrului își îngheță balansul și doi soli traseră de manetele trapei deasupra cofrajului din care țâșneau mustățile armăturii de oțel a viitorului zid. Betonul se scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
La granița de Nord a Uniunii se vedeau taberele nesfârșite ale mercenarilor. Printre ele erau și trupele de elită, ce au fost de la început alături de Felix și l-au urmat în orice luptă, remarcându-se în fiecare bătălie. Așteptarea a încordat la maxim nervii unioniștilor și, după trei zile de suspans, în mintea fiecărui om de pe continent a început să încolțească gândul că poate nu avea să fie nici o invazie. Și fiecare zi ce trecea părea să le întărească convingerile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care erau supuse. Pașii începeau să se apropie, iar noi începeam să ne așezăm pe poziții. Stăteam ca vânătorii și așteptam ca prada să ne cadă în capcană. Secundele treceau încet și pașii se apropiau ușor, ușor. Mușchii ni se încordau, anticipând momentul decisiv. Încă un pas, încă o secundă. Oamenii ăștia se mișcau lent. Foarte lent. După un timp ce ni s-a părut ca o eternitate, erau îndeajuns de aproape. Am sărit asupra lor și i-am luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
singurul care are mereu dreptate și de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
drept de lunetă. I-am luat capul în vizor. Își fixase poziția și se pregătea să își armeze pușca. Am coborât spre inimă. Habar nu avea ce-l va lovi! Își duse ochiul spre lunetă. Nenorocitul! Degetul mi s-a încordat ușor, apoi încremenire... timpul se oprise ca și cum ar fi devenit un spectator și nu mai curgea în lume. "În numele Tatălui!". Un clic, un altul... apoi un poc sec și un scurt recul. Aerul mirosea a praf de pușcă. Eram tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă la fiecare zece, cincisprezece metri ce privea pe geamul din dreptul lui să vadă vreo mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta și apoi cum înghețau instantaneu. Cărămizile și betonul colegiului crăpau pe alocuri, iar sunetul pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu capul în pământ, târșâindu-și ușor picioarele și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele lui, o simte ca pe o iapă cabrată, cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul blond, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămâni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se Întoarce În cameră. Ce se Întâmplă ? — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părăsit. Îmi aruncă o privire plină de reproș. — Ba nu ! răspund, după care Îmi dau seama că am fost un pic cam prea rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu până la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atât de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sunt un tâmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decât crezi că te cunoști chiar tu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lângă care trec fie se uită la mine ca la expoziție, fie se fac că nu se uită deloc și cel puțin cinci conversații sunt Întrerupte brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
naltelor tribune? -Ca mai ușor cenuș-a-și. ..pune, Când...scuzele nu mai încap! ARTĂ N-a pus geană peste geană, Trei nopți n-a dormit defel; A...,,lucrat" o...epigramă... Super!. De-a lui...Păstorel! EPIGRAMA Într-un arc ce-l încordezi, Prinzi cusurul, fără...teamă, Și-n săgeata ce-o lansezi, Pui...acid! Și-i...EPIGRAMĂ! VIAȚA CA O...PRĂJITURĂ Fac din viață-o... prăjitură; Pun iubire, vise, dor, Fraze pun spre-a nu fi...dură, Presărate cu...umor! PASTILUȚE CU
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Întâi Ithaca se apropie Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte. Ești Într-un expres, Într-un intercity. — Bitte den Fahrscheine! Îți pipăi buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grea să nu mai știi cine ești! * — Cine să fiu? Sunt eu! Au ridicat toți capetele, te privesc. — Eu sunt, ce Dumnezeu! Nu vedeți că sunt eu, eu, eu, eu! Ei tac. — Sunt eu, fiul, fratele, nepotul, unchiul, cumnatul vostru! Fețele Încordate din jurul mesei se uită la tine prin sticlă. Ea zâmbește trist, dă a lehamite din mână: — Ce bine ar fi să fii tu, dar n-ai cum! Dacă ai fi tu, n-ai fi aici, cu noi, ai fi departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul la aerul condiționat. — Atunci când a acceptat procesul doctorului Geiger, tata, naiv, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că el le știa din timpul logodnei cu Klara? Iată ceva ce Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a ajuns ea să se mărite cu Hermann, după moartea Klarei. * Cu mâna Încordată pe volan, Christa amână să verifice dacă el nu cumva a ațipit iar. Cât timp vorbește, somnul, care este contagios, ca boala, ca frica, nu poate s-o prindă. —Nu-ți amintești pentru că niciodată nu ești atent la ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În care s-a ridicat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vadă imensa ceașcă de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai de plante. Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]