KorAP: Find »[drukola/base=încordat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...69 >

1,721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

neglijență. Se îmbrăca curat, se bărbierea zilnic. Discuta cu oricine, răspundea la întrebări, dar ca într-o transă, fără chef, de parcă ar fi fost drogat. Arăta și mai sigur pe el, o îndârjire vizibilă îl făcea să pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara Ilenei Roman, care studia psihologia. „Te-a văzut ieri prietena mea Luchi, ea mi-a atras atenția. Zicea că încordarea asta a ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a întins mâna cealaltă să nu se lovească, somiera a scheunat îndelung, căciula i s-a rostogolit pe preșuri. A rămas o vreme încordat, mai mult pe vine, cu pieptul proptit în tăblia mesei, cu o mână pe lângă el și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă. „E-te-te“, a zis. „Domnu’ ridică mâna... Ascultă, bă...“ Andrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil să afle de unde pornește în valuri constant urmând unele altora, ca împinse de o forță incredibilă și nevăzută, incapabil să afle acel punct nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am bâjbâit prostește un secol - atât mi s-a părut - cu cheia în broască, până am observat că scosesem altă cheie din buzunar. Apoi, când în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

ești tocmai Încântată că ți‑a venit prietenul pe neașteptate, este? — Ba da, bineînțeles că sunt Încântată, m‑am apărat eu și am știut amândouă că mint. Relațiile dintre mine și Alex erau cam Încordate de câteva săptămâni Încoace. Foarte Încordate. Ne vedeam pe apucate și ne prefăceam foarte bine că lucrurile merg perfect: după aproape patru ani știam clar ce vrea celălalt să audă sau ce vrea să facă. Dar el compensase timpul pe care eu Îl petreceam la serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din somn o singură dată - o singură dată! - ca să Îmi ceară să‑i fac o rezervare la prânz pentru a doua zi. Asta nu e prea rău, am gândit eu, În timp ce mâinile puternice ale femeii Îmi masau mușchii contorsionați și Încordați ai gâtului. Nu era rău deloc. Dar exact când să ațipesc din nou, a sunat, cu un țârâit persistent, celularul pe care Îl adusesem cam Împotriva voinței după mine. — Alo? am zis eu energic, de parcă nu aș fi zăcut goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

pe capul pisicii. — O să vă zgîrie, atenție, cînd o să-i sară țandăra, nu-i așa, Pisicuțo? Mai aveau de mîncat prăjitura, dar, imediat după ce-o terminară, domnul Mundy și Duncan se ridicară și strînseră ceștile și farfuriile. Viv stătea Încordată, urmărindu-i cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau, iar pendulul străvechi, aflat Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
clădire și toți dăduseră ocol Încăperii aproape o oră, profitînd la maximum de această distracție. Acum, cîteva dintre ele se ridicară să-i vadă mai bine pe oamenii care o Însoțeau pe doamna Alexander. Duncan le urmări cum se uitau Încordate, pînă cînd curiozitatea deveni irezistibilă. Se răsuci și el pe taburet să se uite. O văzu pe doamna Alexander Îndreptîndu-se spre cea mai voluminoasă mașină de făcut lumînări, conducîndu-i pe cei doi, un ins blond și Înalt și unul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Căută o cale să iasă din el, dar străzile laterale erau blocate de șoferi care avuseseră aceeași idee. Bătea ușor darabana În volan, repetînd: „Fir-ar să fie, fir-ar să fie!“ Se uită din nou la ceas. Viv stătea Încordată, sesizîndu-i starea, coborînd puțin În scaun ca nu cumva s-o despisteze cineva, dar gîndindu-se Încă la locul din pădure, nedorind să renunțe la această imagine, la moară, pîrÎu și tăcerea care le Învăluia. Nu-i Piccadilly... Reggie curățase mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aproape, care putea să audă fiecare cuvînt, dar nici nu se putea aduna și duce În vîrful picioarelor și să Închidă În tăcere ușa biroului ei. Dacă Viv coboară la toaletă, Își zise ea, o s-o fac. Doar atunci. Stătu Încordată, auzind-o pe Viv care peria praful de pe covor și rearanja scaunele. Apoi auzi cum sunetul tocurilor se pierde pe scară. Probabil că Viv luase ceainicul la chiuvetă să curețe frunzele de ceai. Imediat ridică receptorul și formă numărul. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o plăcintă ciobănească. Își zise că, pînă ce plăcinta va fi pusă la cuptor, Julia va fi acasă. Asculta radioul În timp ce gătea, dar lăsă sonorul Încet; și În tot timpul În care fierse apa, prăji carnea tocată, pisă cartofii, stătu Încordată, Încercînd s-o audă pe Julia vîrÎnd cheia În broasca de la ușa de la parter. CÎnd mîncarea fu gata, nu știu dacă s-o aștepte pe Julia sau nu. O Împărți În două farfurii pe care le puse În cuptor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își zise că, dacă nu venea, cel puțin Își va da seama de natura extremă a stării În care se afla Helen. Apoi văzu că nu va face decît o figură absurdă. Se ridică. Îi era frig și se simțea Încordată. Se duse la oglindă. Era absolut descurajant să te uiți la tine Într-o oglindă dintr-o cameră Întunecată; totuși, venea puțină lumină de la felinarul din stradă și observă că obrazul și brațul gol aveau semne roșii și albe, mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul pentru a răsări din nou... — Te iubesc, Julia, fu tot ce spuse. — Proasto. Hai, culcă-te, răspunse Julia. După asta nu-și mai spuseră nimic. Julia stătu o vreme Încordată, dar curînd membrele i se destinseră și respirația Îi deveni profundă și rară. Odată, ca și cum ar fi fost speriată de un vis, tresări, ceea ce o făcu și pe Helen să tresară, dar apoi intră Într-un somn profund. Pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceea ce spusese Binkie și simțind forța norocului pe care-l avea, minunîndu-se că Helen era aici, În vaporașul ăsta ca un sabot, caldă și rozalie, rotundă și vie În Îmbrățișarea ei. Helen Își Întoarse capul și-i Întîlni privirea. — Ești Încordată, zise ea. — Așa cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să fiu nevoită să adorm de una singură? — Vino la stație cu noi, cînd o să plecăm, zise Kay. Își ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fel acea vreme cînd a trece pe la Julia cu Kay era o chestiune obișnuită; era imposibil să te gîndești cum a putut să stea lîngă Kay, pe scară, vorbind politicos, văzînd cum Între Julia și Kay plutea o atmosferă ușor Încordată. Apoi Îi trecu prin minte ce se Întîmplase de atunci. De fapt, nu se Întîmplase nimic. Dar dacă nu se Întîmplase nimic, se Întreba ea, de ce i-am ascuns lui Kay acest nimic? De ce naiba mă aflu aici? Știa de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o să-mi mai pese deloc. Își trase mănușile. Ești gata? O luă Înainte pe scări. CÎnd deschise ușa, zise: — Oarecum detest chestia asta. Să Închidem ochii și să numărăm, pentru că se presupune că... și rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o clipă ea Însăși uitase. Părea că se zărește În depărtare, dominînd Londra! Ca o țestoasă uriașă. Da, zise Julia. Părea că se cutremură. Nu prea sînt sigură că mă simt În largul meu aici. Toată lumea zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Londrei! SÎnt făcute din voci! Adăpostește-te! Îți spun Fugi și ascunde-te! Vine cu satîrul să-ți zboare capul! — Stai, spuse Julia, atingîndu-i brațul, și imediat după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte Încordate, În așteptarea sunetului bombardierelor; În cele din urmă deslușiră mugetul slab al motoarelor. Era o nebunie să te gîndești că băieții din interiorul acelor tuburi metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Nu dorea să vorbească așa, cu partea de jos a corpului dezvelită și expusă privirii lui, era prea jenată. Închise ochii. CÎnd simți că-i ridică și Încearcă să-i desfacă picioarele, se intimidă și mai mult. — Stați mai puțin Încordată, dacă puteți, doamnă Harrison, spuse el. Apoi continuă: Doamnă Harrison? Mai puțin Încordată? Ea Își desfăcu picioarele și, după o clipă, simți un obiect cald și uscat Între ele, cu care Începea să o examineze. Era degetul lui. Împinse tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
expusă privirii lui, era prea jenată. Închise ochii. CÎnd simți că-i ridică și Încearcă să-i desfacă picioarele, se intimidă și mai mult. — Stați mai puțin Încordată, dacă puteți, doamnă Harrison, spuse el. Apoi continuă: Doamnă Harrison? Mai puțin Încordată? Ea Își desfăcu picioarele și, după o clipă, simți un obiect cald și uscat Între ele, cu care Începea să o examineze. Era degetul lui. Împinse tare În ea, și cu cealaltă mînă Îi apăsă din nou stomacul, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dormim pe saltelele noastre În sala de recreere! Avea vocea sugrumată și spartă ca a unui adolescent, și Duncan Înțelese imediat cît de supărat era și cît Încercase pînă acum să nu-și ia În serios frica. Avea fața albă, Încordată și plină de sudoare. Părul i se ridicase, iar el și-l potrivea tot timpul cu ambele mîini. Apoi surprinse privirea lui Duncan și, cînd acesta, jenat, se uită În altă parte, se calmă. Crezi că mor de frică, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

adevărată vedetă. — Îmi pare rău, Kate, dar tu ai fost cea care a strălucit. Nu aș fi fost În stare să fac ce ai făcut tu. Momo se destinde Într-un zâmbet și abia atunci Îmi dau seama cât de Încordată a fost fața ei. Nu știam că ești irlandeză. —Doar puțin. Din partea tatălui. —La fel ca McMahon? — Da, mai puțin principiile. Chicotește. —Cu ce se ocupă tatăl tău? —Lucrează În aceeași branșă ca mine. —E administrator de fonduri. Nu, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
copiii lui Julie, răspunde la telefon. Îmi spune că mama se uită la The Street, dar că o cheamă. Tonul lui Julie Încă mă surprinde: gângureala adorabilă a surorii mele mai mici a fost Înlocuită În ultimii ani de ceva Încordat și resentimentar; de câte ori vorbim la telefon În ultimul timp, pare să-mi caute pricină pentru o nemulțumire prea dureroasă ca să aibă un nume. Eu am plecat și Julie nu. Julie a rămas gravidă și s-a măritat la douăzeci și unu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]