1,513 matches
-
medievală despre care există consemnări. Ludovic avea o constituție fizică slabă, fiind adeseori bolnav, fapt care, alături de vârsta sa fragedă, a făcut ca guvernarea "de facto" a regatului să revină altora, nobili și episcopi. Într-adevăr, se poate spune că încoronarea sa a fost rezultatul faptului că Ludovic nu reprezenta o amenințare pentru privilegiile nobililor. Ludovic a mai moștenit Lotharingia, odată cu moartea fratelui său vitreg (și ilegitim) Zwentibold, din anul 900. Cei mai influenți dintre consilierii lui Ludovic au fost arhiepiscopul
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
Berengar a atacat Marca veroneză și de asemenea a asediat castelul din Canossa al contelui Adalbert Azzo. După 960, el chiar a invadat Statul papal în timpul papei Ioan al XII-lea, la al cărui apel Otto I, care țintea la încoronarea sa ca împărat, a pornit din nou un marș asupra Italiei. Trupele lui Berengar l-au părăsit pe acesta, așa încât până la Crăciunul anului 961 Otto deja cucerise Pavia fără rezistență și l-a declarat pe Berengar ca fiind depus. Regele
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
întreaga suprafață a lunetei (acesta este un caz deosebit, deoarece de obicei blazoanele ocupau doar o parte a suprafeței) și este format dintr-un scut central ținut de doi îngeri și un al treilea înger deasupra lor, sculptat în actul încoronării celorlalți doi. În colțul din stânga sus al scutului se poate observa Leul Sfântului Marcu ținând deschisă o carte, simbol al timpului de pace în care a fost construit portalul (dacă această carte ar fi fost închisă, cum se vede în
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit unelor consemnări, coroana a fost utilizară la ceremonie de încoronare a lui Carol cel Mare ca rege al longobarzilor; unii savanți însă consideră că ea ar fi fost fabricată abia în secolul al IX-lea, la mai mulți ani după moartea lui Carol, apreciind episodul ca simplă legendă. În fapt
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
acel oraș o cruce realizată în același stil cu Coroana de fier, care este de asemenea conservată în tezaurul bisericii. Pe de altă parte, "Encyclopædia Britannica" consideră că prima mențiune credibilă asupra utilizării coroanei de fier este cea făcută în legătură cu încoronarea imperială a lui Henric al VII-lea din 1312. Istoricul italian Bartolomeo Zucchi numără 37 de încoronări realizate cu Coroana de fier între secolele al IX-lea și al XVII-lea, însă documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
în tezaurul bisericii. Pe de altă parte, "Encyclopædia Britannica" consideră că prima mențiune credibilă asupra utilizării coroanei de fier este cea făcută în legătură cu încoronarea imperială a lui Henric al VII-lea din 1312. Istoricul italian Bartolomeo Zucchi numără 37 de încoronări realizate cu Coroana de fier între secolele al IX-lea și al XVII-lea, însă documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând din secolul al X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a fost un stat independent, deși extrem de descentralizat. În anul 951, tronul Italiei a fost revendicat de către regele Otto I "cel Mare" al Germaniei. Uniunea personală a celor două tronuri și încoronarea lui Otto ca împărat în Bazilica Sfântul Petru din Roma din 962 a format baza Sfântului Imperiu Roman. Guvernământul central din Italia a dispărut rapid în secolele următoare, însă ideea de regat al Italiei a continuat. Până în timpul Renașterii, nu
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france sunt anonima "Origo Gentis Langobardorum" din secolul al VII-lea și "Historia Langobardorum" a cronicarului Paul Diaconul din
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
întemeiat comitatul de Kraiburg pe moșia preluată de soția sa în Bavaria. Spre deosebire de tatăl său, Engelbert al II-lea a fost un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea în septembrie 1122. În același an, fratele său mai mare, Henric al III-lea a
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]
-
acestuia, Adelaida. El figurează că "summus consiliarius" (cel mai înalt consilier) începând din martie sau aprilie 945 și "consors regni" (consort regal) în iunie 948. În această perioadă, Arduin s-a apropiat de Berengar și probabil a obținut avantaje de pe urma încoronării acestuia (că Berengar al II-lea) din 15 decembrie 950. În 13 noiembrie 950, i s-a acordat administrarea asupra abației de Novalesa, în mod oficial de către Lothair, dar probabil prin intervenția aceluiași Berengar. La acel moment, Torino a devenit
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
celebrat în februarie 1215 în Alba Regală (Székesfehérvár), iar arhipeiscopul Ioan de Strigoniu a încoronat-o ca regină a Ungariei. Cu toate acestea, arhiepiscopul Robert de Veszprém a trimis o plângere către papa Inocențiu al III-lea, dat fiind că încoronarea reginelor consorte ale Ungariei era prin tradiție un apanaj al bisericii din Veszprém. Papa a trimis un legat în Ungaria pentru a investiga chestiunea, care a confirmat privilegiul scaunului din Veszprém. Ca urmare a încetării din viață a unchiului Yolandei
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
în schimb teritoriile interioare din Sandsedge, locuite de triburi nomade, precum și pământurile din Tilth. Femeia care ar fi urmat să fie regină în Sandsedge a devenit soția fiului celui mai mare a regelui, luându-și numele de regina Graciousness la încoronare. Pământurile din Sandsedge au devenit, în cele din urmă, Ducatul Farrow. Nepoata lui Victor/Wielder, regina Munificence, i-a ridicat la rang de nobili pe bătrânii triburilor din Farrow și pe membrii fostelor familii conducătoare din Tilth, aranjând căsătorii, împroprietărind
Farseer () [Corola-website/Science/323608_a_324937]
-
Rosebery, de la care a fost cumpărat în 1954 de Fundația Samuel H. Kress, care l-a depus la National Gallery of Art din Washington DC, unde se află expus în prezent. Realizat după o serie de tablouri de ceremonii napoleoniene ("Încoronarea lui Napoleon" și "La distribution des Aigles"), acest portret este ultima pictură a lui David consacrată lui Napoleon I. Comanda realizării tabloului a fost dată de Alexander Douglas-Hamilton, Al 10-lea Duce de Hamilton, care era un admirator al împăratului
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
realizarea tranzacțiilor financiare. Comanda s-a concretizat printr-o scrisoare din 3 august 1811 a ducelui transmisă de Bonnemaison lui David. Jacques-Louis David a fost pictorul oficial al Curții Imperiale a lui Napoleon ("peintre de l'Empereur") din 1804, anul încoronării sale, în care l-a reprezentat pe împărat în "Încoronarea lui Napoleon" (1804). Anterior, el îl pictase ca pe un erou legendar, comparabil cu Hanibal sau cu Carol cel Mare, în tabloul "Napoleon traversând Alpii" (1799. Acest portret din 1812
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
din 3 august 1811 a ducelui transmisă de Bonnemaison lui David. Jacques-Louis David a fost pictorul oficial al Curții Imperiale a lui Napoleon ("peintre de l'Empereur") din 1804, anul încoronării sale, în care l-a reprezentat pe împărat în "Încoronarea lui Napoleon" (1804). Anterior, el îl pictase ca pe un erou legendar, comparabil cu Hanibal sau cu Carol cel Mare, în tabloul "Napoleon traversând Alpii" (1799. Acest portret din 1812, anul primei înfrângeri a lui Napoleon pe frontul rusesc, îl
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
porecă a Valeriei a fost "copilul maghiar", pentru că nașterea ei a fost o concesie a Elisabetei, căreia îi displăcea intimitatea fizică și sarcina, în schimbul concilierii lui Franz Joseph cu Ungaria, partea ei favorită din Imperiu. Acest proces a culminat cu încoronarea lor comună, la Budapesta, la 8 iunie 1867, ca rege și regină a Ungariei. Valerie s-a născut nouă luni mai târziu. În mod deliberat a ales Elisabeta Ungaria ca loc de naștere al copilului; nici un copil regal nu se
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
Kensington. După moartea mamei sale, în 1889, Marea Ducesă a achiziționat o casă în zona londoneză Buckingham Gate, unde își petrecea o parte a anului până când vârsta înaintată nu i-a mai permis să călătorească în străinătate. În pregătirile pentru încoronarea regelui Eduard al VII-lea și a regina Alexandra în 1901, Ducele de Norfolk a consultat-o cu privire la chestiuni de eticheta și ținută. Augusta a fost prezentă la încoronarea regelui William al IV-lea și a regina Adelaide cu 71
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
i-a mai permis să călătorească în străinătate. În pregătirile pentru încoronarea regelui Eduard al VII-lea și a regina Alexandra în 1901, Ducele de Norfolk a consultat-o cu privire la chestiuni de eticheta și ținută. Augusta a fost prezentă la încoronarea regelui William al IV-lea și a regina Adelaide cu 71 de ani mai devreme. Ea avea nouă ani la momentul respectiv și a sărutat mâna reginei. De asemenea, ea a fost în măsură să ofere detalii cu privire la încoronarea reginei
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
la încoronarea regelui William al IV-lea și a regina Adelaide cu 71 de ani mai devreme. Ea avea nouă ani la momentul respectiv și a sărutat mâna reginei. De asemenea, ea a fost în măsură să ofere detalii cu privire la încoronarea reginei Victoria, pentru care nu există înregistrări scrise (ea avea atunci șaisprezece ani). Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz a fost în special apropiată de nepoata ei, viitoarea regină Mary. Cu toate acestea, vârsta înaintată nu i-a permis să participe la
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
reginei Victoria, pentru care nu există înregistrări scrise (ea avea atunci șaisprezece ani). Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz a fost în special apropiată de nepoata ei, viitoarea regină Mary. Cu toate acestea, vârsta înaintată nu i-a permis să participe la încoronarea regelui George al V-lea și a reginei Mary la Westminster Abbey la 22 iunie 1911. În urma izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul britanic i-a suspendat alocația pe care ea o primea ca membru al familiei regale britanice. În timpul războiului, ambasada suedeză
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
care are loc în Munții Beor. Acolo, Eragon este ținta unei tentative de asasinat pusă la cale de clanul Az Sweldn rak Anhûin, pe care piticul Orik îl va exila. Câștigând simpatia piticilor, Orik este ales rege de către aceștia. După încoronarea lui Orik, Eragon și Saphira se întorc pentru a-și termina pregătirea în capitala elfilor, Ellesméra. Acolo, Oromis și Glaedr îi dezvăluie lui Eragon că fostul lui mentor, Brom, este tatăl său. Glaedr dezvăluie și secretul puterii lui Galbatorix: pietrele
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
Suediei drept Imperiul suedez (1611-1718). Carol a fost singurul fiu al regelui Carol al X-lea al Suediei și a reginei Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp. Tatăl său a murit când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a fost forțat de expediții militare să asigure recent achiziționatele dominioane ale Suediei din Danemarca. Luptând cu succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea
Carol al XI-lea al Suediei () [Corola-website/Science/323095_a_324424]
-
două-trei ore . După cum se pare în urma activităților urbane în bazinul de acumulare al izvorului sau din cauza unor mișcări geologice care au modificat structura bazinului de drenaj, pulsurile intermitente ale izvorului au dispărut. Izvorul Ghihon e amintit în Vechiul Testament (Tanah), în legătură cu încoronarea regelui Solomon: «Și împăratul le-a zis:Luați cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți pe fiul mei Solomon, călare pe catârul meu, și pogorâți-l la Ghihon. Acolo...să-l ungă împărat peste Israel».I Regi,1,33> Denumirea
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]