1,452 matches
-
așa-zis neutru? Nu-i lucru curat! Propun să-i chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni vorba, nu mă Încred În ministerialul Eglord. Crede-mă, Eglord ne trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni vorba, nu mă Încred În ministerialul Eglord. Crede-mă, Eglord ne trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu e, mi-au ajuns și mie la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni vorba, nu mă Încred În ministerialul Eglord. Crede-mă, Eglord ne trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu e, mi-au ajuns și mie la ureche unele și altele... E crud și desfrânat. Dar ce vrei, sunt șerbii lui, nimeni nu-l poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e vărul meu... — Aha! Îl Întrerupse Conrad. Au mai trecut Rinul și alții Înaintea noastră? — Câțiva drumeți neînarmați... Azi-dimineață au fost niște vânători... Conrad privi cu atenție chipul inteligent și ochii vioi ai plutașului, și-și spuse că se poate Încrede În el. — ...Erau puțini la număr și povesteau că ar fi nu numai mistreți prin partea locului, ci chiar și un cerb. — I-ai văzut tu? — Da, Înălțimea Voastră, tocmai luasem podul În stă pânire. Johannes a trecut ieri pe la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fraza până la capăt, când un roi de săgeți zbură de jos spre creneluri. Eglord se trase Înapoi și le spuse oamenilor: — Nu vă temeți, nimeni n-a putut cuceri cetatea până acum. Nici acum n-o vor lua. Nu vă Încredeți În Conrad, Îi va spânzura pe toți cei care-i vor cădea În mână. Stăpânul vostru mai are o treabă de izbăvit, după care va veni alături de voi și vă va spune același lucru. Cei de jos sunt răzvră tiții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la porțile literaturii? I-am sfătuit mereu atât pe studenți, cât și pe doctoranzi (acesta fiind "publicul" meu) să asimileze, să nu repete automat cele citite, să caute a pătrunde înțelesurile profunde ale unui text. Mai ales, să nu se încreadă, fără a cerceta, în virtuțile infailibile ale cutărei metode de ultimă oră. Scrisul literar este atât de bogat în semnificații, atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acasă, când te vezi cu biletul de avion în mână: ce să vizitezi, cum să nu ratezi ceea ce alții au trecut cu vederea, cum să te comporți, ce temple sau monumente să nu ocolești din neștiință, în cine să te încrezi și cui să ceri sfatul, ce să cumperi și de ce să te ferești?... Urma să mă confrunt cu o civilizație complet diferită de cea europeană, o civilizație îmbibată de acel ceva... de acel parfum unic, specific Asiei, urma să descopăr
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În ce mă privește, simpatia mea față deel a crescut proporțional de fiecare dată când am auzit că era ținta unor acuze grave și neîndemânatice din partea unor personaje pentru care am încă o stimă considerabilă, dar în care nu mă încred, din rațiuni temeinice. Menționez numele câtorva: Alfonso di Nola, Vittorio Lanternari, Dario Sabbatucci, Jonathan Smith și, pentru a ajunge la cei mai tineri și la atacurile cele mai recente, Bruce Lincoln, Cristiano Grottanelli, Ivan Strenski și atâția alții (în general
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
repetate rânduri cu istorismul și existențialismul: ca european occidental, nu poate accepta istoria ca pe un fapt pe care îl creăm prin propriile noastre puteri. El admite că unele popoare din Occident au motive să accepte istoria și să se încreadă în propriile lor alegeri și în importanța propriei lor inițiative. Cât despre popoarele din Balcani, care secole la rând (și, de fapt, în întreaga lor existență) nu au simțit niciodată ce este libertatea și propria lor alegere, pentru care „istoria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ne uimește adesea. Pentru romanticii de la începutul secolului al XIX-lea, „vârsta de aur” originară, o temă antică într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea contemporană. Dar nu ne mai putem încrede într-o vârstă de aur: din punct de vedere istoric, ea este o himeră, o construcție imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția despre simboluri a lui Eliade este de a spune
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vină, mon cher. Nu ai încredere în domnișorul Cristian că a vrăjit-o ? Halal prieten te mai dove- dești. — Ba am încredere în sufletul minunat al lui Cristi și în inima lui prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e vreo ușuratică de bordel. Ce știi despre ea de te grăbești s-o judeci așa repede ? — Ho ! Ho, cumetre, râde Mamutu’. De ce să ne certăm pentru o muiere, în loc să gustăm un pește proaspăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește-te cu fumul din țigare/ Și te-avântă pe aripa-i de mister/ În regatul fără nume și hotare/ Și colindă prin oceanul de eter !“. Să nu te-ncrezi în iubire Și nici speranțe să n-ai, Căci visul e-o amăgire, Jyra, Jyra Dăruie-ți gura ce-mbată tuturor în nopți în mai Dar sufletul niciodată nimănuia să nu-l dai. Ore întregi, orchestra și vocea suavă a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prețuiește În mod deosebit pe o nepoată a poetei, nepoată pe care o Întâlnește foarte des În familie. Mi-a făgăduit să-mi remită un plic care va conține ceea ce doriți. Cum Însă În făgăduieli nu e bine să te Încrezi 100% - nu ar strica dacă și cu el ați lua contact: Telefon la domiciliu 44.21.93 sau personal diminețile de la 11 În sus la Muzeul de istorie a literaturii În str. Fundației În localul fostului Muzeu româno-rus. Pe Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne într-un labirint de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la Tel-Aviv să mărșăluiască în pas vioi și vesel spre catastrofă, încrezându-se într-o panoplie militară nemaivăzută până acum, și curajoșilor de la Nablus să se bată pe viață și pe moarte pentru fondarea unui stat căruia îi fuge de pe acum pământul de sub picioare. Geaba vorbesc unii și alții, e nevoie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre aceste muscide, dovadă că evangheliștii n-au venit în persoană pe-aici (aviz domnilor scriitori: nu credeți în auzite). Pictorii noștri s-au încrezut în magia senină a numelui. Pierro della Francesca, n-ai să mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce Isus era pe deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nedelicați sunt în stare să nu respecte niciun fel de orar. 2. "Ce este în om" Și când era în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Iar Iisus însuși nu se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. Și pentru că nu avea nevoie să-i mărturisească cineva despre om, căci El însuși cunoștea ce era în om. (Ioan, II, 23-25) Dacă există un loc potrivit pentru încrucișarea drumurilor, acesta este orașul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sufletului decupată dintr-o pânză verticală de un cadru de lemn. În plus, este un lucru cam prostesc, atunci când ai în mână perla unui text sfânt, să cauți secretul în cochilie. Zadarnic îmi tot repetam toate acestea, de fapt mă încredeam în animismul meu infantil (acest lamentabil fond magico-stupid de care până și navigatorului pe Internet cu comenzile lui îi vine greu să se debaraseze). Suntem, de altfel, destul de numeroși cei care credem că anumite exterioare au capacitatea de a opri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am plecat. Un suflet Tolstoian. La 16 venind de la Zlatița la Mircovo și bivuacăm lângă un pârău, între mori, într-o poziție frumoasă. E vorba să stăm o lună. Dar în vorbele femeilor și ale generalilor nu trebuie să te încrezi. În adevăr stăm abia o zi, 17, și azi plecăm iar cale întoarsă, la Zlatița, așa încât halimaua de dus și întors să fie complectă. Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din această cauză. Consolidarea relațiilor moldo-polone După incursiunea din secuime, Petru Aron s-a refugiat la curtea lui Matei Corvin. Putea avea loc oricând un atac venit de peste munți cu scopul de a-l repune în scaun pe Petru Aron. Încrezându-se în alianța cu regele Matei, Vlad Țepeș trece Dunărea la începutul anului 1462 și pustiește localitățile de pe malul drept al fluviului. Era mai mult decât o provocare. Odată cu venirea primăverii sultanul Mahomed al II-lea, unul dintre cei mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mult ca un asemenea principe, ca Ștefan, să-i recunoască suzeranitatea. Starea de spirit de la curtea regelui ne este cunoscută din cronica lui Dlugosz. Ștefan, scrie Dlugosz, fiind informat că sultanul pregătește oști pentru a porni împotriva sa „aștepta neînfricat, încrezut în ajutorul lui Dumnezeu. O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câștigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruință asupra turcilor. După a mea părere, el este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
extrădat sau să fie executat în fața solilor săi. Wapowski scrie că în Senat s-a discutat această cerere și mulți senatori „pătrunși de evlavie, socoteau să nu fie dat spre chinuire un bărbat de neam mare și nevinovat, care se încrezuse în ei și se adăpostise în țara lor ca într-un liman sigur. În cele din urmă, pentru că fugarul era cerut sub amenințarea cu război și pentru că polonii pregăteau o expediție împotriva lui Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până atunci. Dacă nu se va rezolva nimic, putea să-l țină în închisoare pe viață sau chiar să-i taie capul. „Ce mi-e mie de capul tău, sau de rămasul tău ?” i-a răspunsul domnul, care nu se încredea în promisiunile făcute de nobilii poloni, pentru că ele au mai fost făcute, dar n-au fost respectate. „Dar acum, îi spuse domnul starostelui, vreau să țin ceea ce este al meu, punându-mi capul. Și cel căruia i-ar fi de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]