1,482 matches
-
de pe cal, ca și cum ar fi nădăjduit să se bată mai bine pe jos. Vrăjitorul se pregătea acum să folosească acea unică armă a sa, descoperind scutul magic cu care-și dobora întotdeauna adversarul, făcându-l să-și piardă cunoștința. Bradamanta, încrezându-se în inelul ei, observa toate mișcările potrivnicului său, și, la dezvelirea scutului, s-a aruncat la pământ ca și cum strălucirea lui ar fi amețit-o, spre a-l face pe vrăjitor să se descalece și să se apropie de ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lucrat mult acolo cu orchestre extraordinare, dar pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie neamț. N-a vrut să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
omoară dar odată, Nu pe ceas de mii de ori. 5 Mie cerul, ca oricărui, O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. * Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mângâietor " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". 5 Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc Că o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. {EminescuOpXV 1033} FRUNZĂ VERDE DE SULCINĂ (p. 649 - 650) Nu mă pedepsi stăpână, Ci să-mi spui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
te-am iubit, Învinovățăște-ți ochii 20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea și mintea Și viața mi-au cuprins. 25 Îmi spunea gura iubirii, Cu un glas mîngîietor: " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe cei doi agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă o străfulgerare: „Să nu te încrezi în cei care te văd zi de zi“, îi spusese tatăl său pe patul de moarte. „Nici nu bănuiești de câte ori, iubindu-i, îi faci să te urască.“ Cei doi se apropiau, iar el se afla între ei. Se mișcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din superstiție, poate de teamă, poate din ambele motive, Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care, atunci când îți vorbește, se uită în altă parte“, îi spusese tatăl său. Senatorii așteptau într-o liniște plină de încordare; era primul proces de după moartea lui Tiberius. Nu aveau de-a face cu o persecuție politică sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea mai tare, a crezut că voia să-i vorbească despre copii, despre moștenire, despre Dumnezeu știe ce, iar el a ucis-o! - Philippe... Încercă Marie să intervină. Nici măcar n-o auzi, copleșit de furie. - O prevenisem să nu se Încreadă În cei din familia Kersaint! De ce nu m-a ascultat niciodată? Gwen, o, Gwen! De ce m-ai respins mereu? Se prăbușise din nou lîngă cadavru. Durerea Învinsese revolta, Își spuse Marie, care cunoștea prea bine acest proces. Însă un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să se adapteze la ele: este ceea ce numim înțelepciune cea a istoricilor, a sociologilor, a etnologilor și biologilor, a tuturor celor care se încred în ceea ce văd. Numai că nu știm încă nimic despre viață când "filozofăm" în acest fel. De aceea o regăsim în noi pe aceasta ca un principiu sălbatic care nu are ce face cu o cunoaștere care nu este a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vedea cu ochii dumitale. Dante fu cât pe ce să stăruie, dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să formuleze o explicație a celor petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de ocean. Acele teorii erau nebunești, și totuși nu puțini le susțineau, invocând drept dovadă izvoarele de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă ulciorul și cupele pe care le umpluse pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc, messer Pietro, răspunse Dante cu asprime, ci libertatea noastră și a celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să ne plecăm grumazul sub jugul lui Bonifaciu, simoniacul și nedemnul? — Bonifaciu simoniac? Ia seama la ce spui, messer Alighieri, să nu cumva să te căiești. Și să nu ne târăști pe toți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își făcuse intrarea marele mediator, bărbatul care avea să stingă ura și să pacifice orașul În numele frăției creștinești. Numai Dante rămăsese deoparte, neliniștit, asemenea unui troian la vederea marelui cal. „Timeo Danaos et dona ferentes“ se gândise el. „Nu mă Încred În câinii ăștia nici dacă Îmi zâmbesc.“ Nimic nu Îi plăcuse din acest om și din curtea lui. Aspectul fizic al cardinalului Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vinul mai cu seamă, acru și rece, și iarna fără de sfârșit, troienele de zăpadă, ferigile scârboase, oh, voiam să plec, să le las în urma mea pe toate, să încep și eu să trăiesc, în soare, cu apă limpede. M-am încrezut în vorbele preotului, îmi spunea cum e la seminar, se ținea de capul meu cât era ziua de lungă, nu ducea lipsă de timp în satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mine, a mers către ușa din fund, a deschis-o, a închis-o în urma mea, îi uram pe ai mei, idolul era acolo, și, din adâncul prăpastiei mele, nu mi-a fost deajuns să mă închin lui, ci m-am încrezut în el cu tărie, tăgăduind toate lucrurile în care crezusem până atunci. Slavă lui în veci, el era tăria și puterea, îl puteai nimici dar nu-l puteai întoarce de la credința lui, îl vedeam cum se uită peste capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu, spuse Rateau. Nu te încrede în ei. Printre ei sunt și oameni răi. - La cine te gândești? - La prietenii tăi pictori, de pildă. - Știu, spuse Jonas. Dar așa sunt cei mai mulți dintre artiști. Nici chiar cei mai mari nu sunt niciodată siguri că există. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care stă în primul rând și ridică mâna ca să răspundă la toate întrebările pe care le pune profesorul. Fata supercompetitivă, care, pe dinafară, e fără cusur, iar pe dinăuntru își urmărește interesul. Fata în care nu e bine să te încrezi. Faptul că Lulu redevenise preferata lui Vivian - și faptul că eu fusesem exilată în Castelul La Dracu’-n Praznic - nu mă ajuta să-mi regăsesc sentimentele calde și pline de tandrețe față de ea. De fapt, asta era puțin spus: Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-l obțină, Întrucât era extrem de strâns cu banii, cum, de fapt, chiar și trebuia să fie - o trăsătură pe care n-o moștenise de la tatăl său și nici mie nu mi-a transmis-o.) Poate că nu era vorba se Încredea Într-atât În ceea ce numim astăzi mobilitate socială pe verticală, cât că simțea permanent lipsa de comunicativitate jovială, spiritul de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Lucru“ și „atunci“ se atrag reciproc. Dacă este lucru, a fost atunci. Dacă a fost atunci, este lucru. Ne lipsește Încrederea În prezent, În momentul de față, În ceea ce vedem cu adevărat, deoarece cultura noastră ne spune să nu ne Încredem decât În ceea ce ni se aduce la cunoștință, În ceea ce este Încadrat În tipare publice, În ceea ce este editat, În obiectul plasat Într-o perspectivă clar artistică sau clar științifică. Una dintre lecțiile cele mai profunde pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și am negat. „N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis să...” Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învârtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. „Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecărui hohot și chicotit colectiv, măsurase intensitatea fiecărei tăceri În momentele de tensiune dramatică, În timp ce el Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului. În pauza de la sfârșitul primului act, se repezi În culise și Îl acostă pe Compton. — Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și perspectiva de a fi pusă În scenă În anul următor. Warren era impresionat și Încântat. — E minunat, James! Ce replică splendidă dată criticilor tăi! — E posibil, desigur, să nu ajungă pe scenă, spuse el. Am Învățat să nu mă Încred În promisiunile oamenilor de teatru. — Chiar și așa, ai acum dovada că nu numai prietenii au admirat Guy Domville. Ellen Terry trebuie să fi fost impresionată cu adevărat când a văzut-o, În ciuda purtării huliganice a galeriei. — Acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domn Bellingham pleacă În Canada să-și găsească norocul În goana după aur. Cu speranța că prezenta vă găsește bine, sănătos, Al dvs. sincer Semnătura era iligibilă. Henry scoase un chiot de bucurie mirată citind misiva, nevenindu-i să se Încreadă În plauzibilitatea conținutului, În inventivitatea de romancier la care fusese redus Destinul, care Îi ucisese pe cei doi membri mai În vârstă ai familiei Bellingham și Îl trimitea val-vârtej pe fiu să se alăture goanei după aur din Klondike, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ochii îi sticlesc. E un criminal. A ucis mai multe persoane și a ținut să știu înainte de a veni. Mă apropii de el. Nu ai făcut nici o prostie? Pentru că dacă te crezi în siguranță într-un loc public, nu te încrede. Știu. Să cinăm! Cinăm la lumina lumânărilor, alături de îndrăgostiți. Ce anume îmi propui? Vreau să lucrezi cu mine la un reportaj. Îmi explică. Deci, ne apucăm de lucru chiar acum. Ne retragem în camera noastră și lucrăm. Însă fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]