2,268 matches
-
să vorbească; - Pentru vânătoare. Plauzibilitatea acestei afirmații îi împietri mintea. - Da, fără doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara se strecură până la locuința polițistului și-i înmână o sută șaptezeci și cinci de unități monetare. Porni spre casă cu conștiința împăcată. A treia zi după aceste întâmplări, ușa atelierului său se deschise cu zgomot și intră un bărbat. Fara se încruntă când văzu cine e: Castler, un pierde-vară de prin oraș. Rânjea cu gura până la urechi: - Ia ascultă Fara, eu zic că poate chestia asta n-o să te lase rece. Azi a ieșit cineva din magazinul ăla de arme. Fara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
urmă să mormăie țâfnos: - Și presupun că polițaiul l-a luat imediat pe sus, nu? De fapt nu presupunea câtuși de puțin una ca asta, dar, oricum, găsise un mijloc de a deschide conversația. - Nu era bărbat, ci fată. Fara încruntă din sprâncene. Nu-l încânta ideea de a face necazuri unor femei. Dar ce șmecheri erau și afurisiții ăștia! Auzi, domnule, să folosească o fată, exact așa cum recurseseră la serviciile unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de informații, zise ea în cele din urmă. - Cum adică de informații? Ce fel de informații? - A, de toate: unde s-au născut oamenii, câți bani au, ce crime au comis sau comit. Bineînțeles, noi nu ne amestecăm. Cayle se încruntă la ea, pe de o parte nemulțumit, pe de alta fascinat. Nu avusese intenția să se lase abătut din drum, dar de ani de zile îl obsedaseră tot felul de întrebări privitoare la Arsenale. Și iată, în sfârșit, pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
regulă, am să-ți spun. În realitate, ne e tuturora rușine de ceea ce am făcut. Hedrock insistă: - Va să zică aveți și voi sentimentul că McAllister nu trebuia sacrificat? Cadron clătină din cap: - Nu, n-am vrut să spun chiar asta - se încruntă și mai tare. Presupun că metoda cea mai bună ar fi să-ți relatez toată povestea, bineînțeles pe scurt. După ce încheie, se așternură câteva momente de tăcere. - Crezi că McAllister mai trăiește? întrebă grav Hedrock. - A, da! Costumul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
coordonare. Munca era viața lui. Mai toate ceasurile de trezie și le petrecea la birou. Acum chemă Comandamentul Central al Forțelor Navale ale Arsenalelor și porunci să se trimită o navă de război ca protecție. Dar tot nu era mulțumit. Încruntându-se, trecu în revistă toate eventualitățile implicate de situația lui Lucy și, în cele din urmă, ceru dosarul ei secret. Peste două minute, prin sistemul de transport interspațial al Arsenalelor, îndepărtatul Centru de informații îi aduse placa sensibilă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul consideră că, pentru a mă reface, va trebui să... - Până ce ajungem la acest subiect, îl întrerupse bătrânul, aș vrea să te uiți la dosarul albastru pe care l-ai adus. - Dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rugă zeilor săi intimi: "Dați-mi într-o bună zi o glumă ca să mă faceți să rid și un bărbat care să poată conduce treburile statului și care, pe deasupra, să mă și amuze. Ah, de-ar fi aici Del". Se încruntă supărată de calea pe care îi porniseră gândurile. Vărul ei, Prințul Del Curtin, dezaprobase atacul împotriva Arsenalelor. Ce șoc avusese când descoperise prima dată acest lucru! Și ce umilință, când toți tinerii din clica lui părăsiseră Palatul împreună cu el, refuzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în muncă și era alungat cu binecuvântările organizației. Dar Lucy reprezenta un contact-cheie, mai ales în vremurile acestea, de mare criză. Conflictul dintre îndatoririle ei față de magazine și situația personală nu trebuia lăsat să creeze probleme prea mari. Hedrock se încruntă din nou, încercând să rezolve dilema, apoi formă un număr de apel prin teleecran. Apăru fața lui Lucy și Hedrock îi spuse foarte serios: - Lucy, ți-am citit declarația și vreau să-ți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Apreciem foarte exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o rachetă balistică? — Hai, că mă omori, zise unul dintre cei trei. Și ce cauți pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să spună orice altceva, căută printre ulmi, pân’ la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că era toată în alb, ca o porumbiță. Că avea un hijab ca spuma de mare, de sub care ochii ei cenușii, precum boaba de strugure, se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal, care povestea toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând. Se puseră la cină. - Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-tale, cu care îmbli la vînat? - La ce-ți trebuie s-o știi? zise el încruntînd sprâncenele. - Știi pre bine, - răspunse fata - că nu vreau ca s-o știu de cât numai ia așa ca s-o știu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. - Știi tu, că nu mă împotrivesc ție niciodată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat? ― Țțț! Prin corespondență. Eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de ciudată azi Florence, orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o anumită vârstă intervine re-sem-na-rea. Îngropi în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și nu mă supăra. Te-ai purtat bine toată seara, ai lăsat o impresie admirabilă și tocmai acum... Ce vrei să-și închipuie dumnealor despre tine? Dascălu se încruntă. ― Ai de gând să-l iei și pe el? ― De ce nu? Mirciulică participă la toate evenimentele importante din viața mea. Nu-l pot părăsi acum. ― Ei asta-i! Mai cărăm și animalu'! Bătrâna își țuguie buzele ofensată. ― În primul rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi închipui că voi putea compensa lipsa de sentiment. ― Presupun că doamna Lupu a rămas la primul punct de vedere. ― Din păcate. ― O cunoașteți de mult? ― Relativ. Am întîlnit-o în 1965 la Ambasador, cu ocazia unui dejun de afaceri. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Dejun de afaceri?! ― N-ați știut că doamna Lupu este una din puținele dumneavoastră specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva nou. În artă, asta mi se pare esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE CARE AM NEVOIE. DEOCAMDATĂ ABIA AM AJUNS LA LITERA M ȘI LA NIȘTE CONCLUZII CU TOTUL PROVIZORII. DACĂ E VORBA DE O INVENȚIE, AȘ VORBI DE CĂLĂTORIILE INTERSTELARE. DAR ACEASTA NU ESTE O CHESTIUNE PE DEPLIN INTUITIVĂ. HEDROCK SE ÎNCRUNTĂ: LA ASTA EA S-AR OPUNE... FĂCU O PAUZĂ APOI REVENI APĂSÎND CUVINTELE: BRAVO! DAR CINE-I INVENTATORUL? GONISH RÎSE DIN NOU: \ STAI, STAI, NU TE GRĂBI. MAI TREBUIE SĂ REVIZUIESC TOATE DATELE. MI-AM FIXAT ATENȚIA ASUPRA UNUI SAVANT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
BRAVO! DAR CINE-I INVENTATORUL? GONISH RÎSE DIN NOU: \ STAI, STAI, NU TE GRĂBI. MAI TREBUIE SĂ REVIZUIESC TOATE DATELE. MI-AM FIXAT ATENȚIA ASUPRA UNUI SAVANT NUMIT DERD KERSHAW, DACĂ TE INTERESEAZĂ. OCHII ZÎMBITORI DEVENIRĂ BRUSC GRAVI. NEGATISTUL SE ÎNCRUNTĂ LA HEDROCK. ÎNTR-UN TÎRZIU SPUSE CU ÎNGRIJORARE: CE NAIBA SE ÎNTÎMPLĂ, HEDROCK? CE-AI FĂCUT? OFIȚERUL DE POLIȚIE SECRETĂ, PELDY, PĂȘI REPEDE ÎNAINTE ȘI INTERVENI: \ ZĂU, DOMNULE GONISH, DEȚINUTUL NU POATE... FAȚA MÎNDRĂ A NEGATISTULUI SE ÎNTOARSE CU RĂCEALĂ CĂTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
eu dreptul la niște lămuriri, așa, în general. ― Pe dracu! îl repezi necunoscutul. Dar Hedrock insistă: ― Cum vă numiți? Sper că nu vă deranjează să-mi spuneți cine sînteți. Urmă o pauză. Fața prelungă a individului se strîmbă și se încruntă. Întru tîrziu dădu din umeri. ― Mă rog, poate că nu e mare lucru dacă-ți spun cum mă cheamă. Zîmbi cu o bucurie sălbatică: în fond, ea știe deja. Mă numesc Rel Greer. Lui Hedrock asta nu-i spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prințul îi e rudă prea apropiată ca să poată fi ales drept soț. Nu trebuia să se lase împinsă ori grăbită de evenimente să se mărite, nici măcar cu agreabilul ei văr. De fapt n-avea pe nimeni decît cel mult... Se încruntă. Ridicol! Individul era pur și simplu un băgăreț încrezut, dar foarte isteț, e drept. Chiar și acum îi venea greu să înțeleagă de ce-i dăduse voie să-și proclame obiectivele. O ochire involuntară la teleecran, conectat la astronava lui Greer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]