22,821 matches
-
fond nu sunt chiar de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din pachet", a dat o avere pe ele. Va fi bine, trebuie să fie bine, își spune să se încurajeze. Iese din casă, aleargă spre autobuz, trebuie să facă drumul invers. Mai are doar o jumătate de oră până să intre în examen. Inima îi bate cu putere. Soțul ei o așteaptă, așezat pe treptele Universității. De parcă nu s-ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unealta comuniștilor, nu avem ce-ți face". De furie s-a ales cu o pareză pe partea dreaptă, și tot de atunci o duce numai într-o băutură. Parcă vrea dinadins să moară. A încercat să-l susțină, să-l încurajeze, dar nu era chip să-l scoată din beție. Nu mai voia să se gândească la ce s-a întâmplat atunci, avea un copil de întreținut, de trimis la școală. Trebuia să ducă până la capăt ceea ce începuseră. Nu a câștigat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi cu un interes aparte. Rafira văzuse la viața ei atâtea obiecte de aramă, dar aceasta era prima lucrare făurită de feciorul său. Încercă să-l încurajeze cu ochii în care mărgelele bucuriei își jucau nestingherite horele. Gândi numai pentru ea: Meseria aceasta trebuie bine învățată cu toate secretele ei fiindcă mâine, poimâine, va trebui să-și întemeieze o familie și din asemenea lucru iese pâinea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra lui Iorgu Stănescu, am descoperit un copil, pe nume Vișinel. La pronunțarea acestui nume, comandantul schiță un gest de mirare, dar îl încurajă din priviri pe locotenent să-și continue raportul. Cum vă spuneam, am descoperit un copil blond, cu ochii mari, albaștri, cu fața albă, care nu prea pare a fi de-al lor. Știți bine că am investigat până acum șase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
martora! Aprodul făcu strigarea și în sală intră asistenta Clara Dobrescu. Fu condusă la pupitru, unde depuse jurământul, apoi avocatul o îndemnă să povestească pe scurt ceea ce știa în legătură cu obiectul procesului. Aceasta era vădit emoționată, dar cu o voce tremurândă, încurajată de avocatul Jan Mocanu, începu: - Eram prietenă bună cu Olga Stamate, pe atunci Dragomir. Lucraserăm amândouă timp de câteva luni în secția de chirurgie, după care ea s-a transferat la secția de ginecologie. Într o după-amiază, tocmai terminasem serviciul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rezultate!) arhive publice și documente de familie, găsește zapise, acte, probe ce reînvie vremuri, nume și întîmplări pe care altfel le-ar fi 8 acoperit de mult colbul uitării. Are vocația acestui fel de cercetări pe drumul cărora a fost încurajat să pășească de istoricul și scriitorul Vasile Diacon, care l-a îndemnat și îndrumat să și facă arborele genealogic și să reconstituie „povestea” familiei, așa cum eu, rătăcind își la propriu) cu el prin nepătrunsele păduri ale Bucovinei și fermecat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Întrebă pe secretară: - Suntem în mod sigur înscrise pe lista de astăzi de audiențe? Aceasta le liniști pe un ton acid: - Bineînțeles! Dacă nu mai aveți răbdare, doamna directoare acordă audiențe și luna viitoare... - Auzi tu, spuse Ina, cum ne încurajează dumneaei! Nu, nu, stăm astăzi până la sfârșitul programului, nu ne urnim de aici. Secretara le privi impasibilă. Gestul ei putea fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
convingătoare că toamna nu se află prea departe de porțile orașului. Se părea că o desparte de intrarea în drepturile ei depline o barieră asemenea celei de la trecerea peste nivel a unei căi ferate. Ploaia însoțită de o vântoasă îi încuraja vizibil intențiile. Dar cum și lucrurile imprevizibile au un hotar al lor, ca un intermezzo, apăru o perioadă de acalmie. Natura, prin virtuțile ei, ne poate păcăli în orice clipă. Alex se gândi că vremea e înșelătoare, întocmai ca unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
oameni ce locuiesc în blocuri, case sau vile, au fost soluționate, în principal, pe calea instanțelor de judecată. Scutirea de taxe de timbru a asociațiilor de proprietari, prevăzută în art.50, alin.2 din Legea nr.230/2007, le-au încurajat pe acestea să continue să își soluționeze conflictele pe calea instanței de judecată, nesocotind dificultățile în rezolvarea pricinilor și durata exagerată a unor procese aflate pe rolul acesteia. Cu toate că, cu aproximativ un an înaintea legii privind înființarea și funcționarea asociațiilor
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de către organele de Stat. Pentru a viețui, aceasta are nevoie de concursul activ și spontan al tuturor indivizilor, adică a liberei lor inițiative, care nu poate fi nici paralizată, nici Îngrădită de un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să fie Încurajată, dezvoltată și făcută fecundă, pentru vigoarea și vitalitatea Statului Însuși”. În perspectiva sa critică, filosoful incriminează artificialitatea oricărei construcții, apreciind că Statul nu poate face, altceva, decât să ratifice printr-o formulă generală, ceea ce s-a manifestat deja În fapt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că Statul trebuie să lucreze pe temeiul Dreptului și În forma Dreptului, iar nu În sensul că el trebuie să-și propună ca unic scop Dreptul. Statul poate, și trebuie să cuprindă, În sfera sa, orice activitate, și trebuie să Încurajeze Binele peste tot, dar Întotdeauna În forma Dreptului, astfel Încât fiecare act al său să se Întemeieze pe lege, care e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu seama când trecuse după-amiaza aceea și că ziua se arăta a-și închide porțile pentru a intra în odăile nopții. Se reîntoarse la birou. Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
suferințe. Victor se îndura uneori să o viziteze în rezerva în care intrase o dată cu boala ei, neștiind când și în ce fel va ieși din această încăpere plină de umbrele unor coșmaruri vizibile chiar la lumina zilei. Deși doctorii o încurajau, spunându-i mereu: te vei vindeca, te vei vindeca! ea știa tot atât de bine ca și ei că în asemenea boli, finalul este previzibil. Boala lucra spornic și o dată cu ea și frica de iminentul sfârșit. Pentru a se împăca, în aceste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vor intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot și ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu mult mai mare, prin alăturarea și a lor, pumnului de nebuni. Paralel cu repetițiile, și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întorceau de pe o parte pe alta, și orele de odihnă continuau, în liniște și pace deplină. De la un timp, însă, această atmosferă de basm a început a se îngusta. Era pe când Guvernul țării dăduse afară miile de polițai, dispariția lor încurajându-i pe hoții de păsări, care furau și puneau la oală, noapte de noapte, în tot mai mare măsură, cocoșimea satului. În scurtă vreme această populație de cântătoare a scăzut în așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea dacă mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc din mers. Măi, să fie, că am cam întârziat. Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm, pe ăștia, să se așeze bine. și, dracii din baltă, făceau atâta gălăgie, atâta scandal, încât, celor doi mistreți lea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la 22 -PREMIERA. Vi se pare imposibil? Eu bag mîna-n foc că sunt În stare să fac asta, fără să am pretenția, firește, că o să iasă un eveniment artistic : ajunge că e un eveniment de senzație... Dar ce m-a Încurajat, nu de mult, În consolidarea acestui vis personal? Știrea următoare : ” Arca rusească e singurul lung metraj (96 de minute) tras dintr-un foc, Într-o singură secvență. Au fost folosiți 2.000 de actori .” Păi dacă un film de peste o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult, acord multă atenție epistolelor & filelor de jurnal. Știu că fără ele aș fi sărac, iar forma mea de comunicare cu semenii, incompletă. Am publicat trei jurnale, pînă acum; și o carte cu corespondență-n trei. Spusele lui Cioran mă Încurajează ... George Banu observă că Harpagon deturnează vocația erotică, spre ban. Și că Molière Îl critică, firește, pentru asta. Dar, continuă teatrologul, nu e aici și un gest de măreție? Pasiunea - oricare ar fi obiectul ei - nu poate stîrni și admirație
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de talentat și experimentat... Tot așa, vorbind despre o montare mai veche a Livezii, regizorul spune :”singurul meu merit e că am respectat indicațiile lui Cehov și am Încercat să le-nțeleg, concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost Încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psiho logică, ci o comedie umană”(p.182). Viziunea este valabilă, desigur, dar ea nu e , totuși, cuprinsă În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trompă". Se spălă pe mâini și pe față cu grijă, gemând ori de câte ori își atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste cap, cu un aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în acțiune, dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
avea ei?". Da, sigur, nu ca matale", aruncă ironic ORL-istul. "Să știți că da, domnu' doctor. Chiar așa!" Medicul își permise un nou zâmbet și zise clătinând din cap: Pe undeva, oi avea și dumneata dreptate...". Atitudinea doctorului îl încurajă pe Vasile să meargă mai departe: "Atuncea, nu s-ar putea să... ăăă..., da!, să dispuneți dumneavoastră să-mi aducă și mie hainele?" Adăugă, coborând mult vocea: "În haine e și por'moneu', știți... Io-s om dă cuvânt" Medicul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mersi, nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa mazetelor, nu reușise să se lămurească în privința transferului la anunțul de fără atu sau a Stayman-ului, decât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]