4,849 matches
-
te străduiești să pari, iar ei s-au alertat inutil - sau te-ai apropiat inadmisibil de ceva care, dezvăluit, ar reprezenta un pericol mortal pentru omenire, și atunci... Aproape că am strigat: - Doamnă Eveline, doamnă Elvira... - Ca să nu te mai Încurci, poți să-mi spui Eva. E și mai scurt, și mai frumosdecât... - Eva, te rog ceva, dumnezeiește te rog: nu Începe și tu cu aberațiile alea cu omenirea, planeta și siguranța ei, că mă duc și mă spânzur, Înțelegi? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
experiment-gigant nu dovedește cumva, chiar prin el Însuși, eșecul celorlalte Încercări? Dacă puteau obține date demne de Încredere altfel, nu importă cum, de ce nu s-ar fi mulțumit cu ele, atât timp cât Își atingeau scopul? Pentru ce s-ar mai fi Încurcat cu proiectul nebunesc al unei planete-duplicat, funcționând cu un număr aproape infinit de variabile și situată la o distanță enormă față de bază?! În primul rând. În al doilea: experimentul durează de câteva mii de ani. De-ai noștri, tereștri, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați ca bocitoarele de profesie, că n-aveți calificarea necesară și compromiteți breasla. Ca să vezi, domnule, ce chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și, din cauza asta, i s-au Încurcat lui filamentele În cerebel și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii, cum poți și lasă văicăreala, că tot nu-ți mai folosește la nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a doua crimă; era a doua ieșire În decor a profesorului Adam și, În mod normal, n-ar mai fi trebuit să mă surprindă, se mai Întâmplase atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
robust În memorie și la a cărei izvor nesecat de semnificații practice mai apelasem și cu alte prilejuri. Fiindcă avea asemenea semnificații, o verificasem În câteva rânduri. Un tip a venit la el să-i ceară sfatul Într-o treabă Încurcată În care intrase ca berbecul și din care nu izbutea să mai iasă. I-a povestit Întreaga tevatură cu lux de amănunte, iar când a terminat, l-a privit Întrebător pe marele poet, așteptând. Acesta n-a scos Însă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oprește să fac un drum până la una dintre bănci, la cea mai apropiată, și să solicit retragerea unei sume oarecare? Nu foarte mare, să nu bată la ochi, dar nici mică, pentru că și asta ar părea suspect: Centrul nu se Încurcă cu mărunțișuri. Dacă dau greș, sunt, după cum ai văzut, o actriță destul de bună pentru a improviza o explicație acceptabilă. Mi-ar lua cam o jumătate de zi dus-Întors, nu e mare lucru. Poți să-mi suporți lipsa câteva ore, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în cine să mai ai încredere? Și de ce nu le-ai adus numai capetele? - se interesă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mențineți legătura? — Păi a zis că noi să trimitem la ei niște călugări mai tineri la studii, iar ei să trimită la noi niște călugări mai bătrâni să vadă ce și cum. în vreme ce discuția se derula astfel, Iovănuț stătea încurcat în jilț și avea sentimentul ciudat că Ruxăndrița îl privește pe sub gene. Ruxăndrița, doamna Moldovei, nu-l privea, dar avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La noi a bătut gheața - interveni Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata și ne-am scos pârleala. Zbignew tuși stânjenit, iar pan Bijinski se uita triumfător spre doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-o apuci în cea mai mare viteză la cea mai mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tu în față după cum ți-e felul, că numai pe tine te am”; „să-mi aduci niște ilice și vreo cațaveică, că vezi și tu, numai zdrențele astea au mai rămas pe mine”; „să nu te puie sfântul să te-ncurci cu vreuna pe-acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază toți ce bandit ești... Știi că la Sulina se controlează jurnalele și dacă ai ceva de rău într-însul, o încurci. Știai? — Știam - tremura grecul - și v-aș ruga frumos, dacă se poate, să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreți să vă repet? îzbucni nerăbdător targui-ul. Era tatăl meu și eu îi port numele: Gacel Sayah. De ce credeți că am fost obligați să ne ascundem la capătul lumii? — Sfinte Dumnezeule! exclamă celălalt. Tatăl dumneavoastră! Acum chiar că am încurcat-o! — E de-ajuns să aibă a zecea parte din curajul tatălui său și a patra parte din cunoștințele lui ca să reușească ce și-a propus, pentru că deșertul este aliatul său, iar noi nu putem face nimic în privința asta. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în viață și care-ți este de mare folos când te izbești de probleme cunoscute - blondul zâmbi ironic: Dar când trebuie să înfrunți situații care n-au nici o legătură cu toată experiența ta dinainte, ca în cazul acesta, experiența te încurcă la fel de tare ca două geamantane grele când trebuie să-ți croiești drum printr-o pădure virgină. În asemenea împrejurări, cel mai bine e să faci ce îți dictează instinctul și să uiți tot ce-ai învățat. Frumos sfat! — Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afară de asta, sunt țări în care singura lege este corupția. Nu suntem la Paris sau la Viena, unde e de ajuns să formezi un număr de telefon pentru ca imediat să vină poliția să te protejeze. Aici, dacă vine poliția, ai încurcat-o - pentru că, de obicei, e mai rea decât cel mai rău dintre delincvenți. Încerci să mă sperii? se plânse Hans Scholt, care nu făcea nici un efort ca să-și ascundă neliniștea. Pentru că, dacă asta voiai, ai reușit s-o faci. Francezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
socotească. Soarele se afla deja în fața botului avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea. — Mai grea o să fie situația noastră dacă nu se limpezește atmosfera. — Cine ne pune să ne băgăm în încurcăturile astea? — Banii. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe Pământ și nu pe Lună. Nici o altă întindere nu putea fi mai netedă și nici un alt peisaj mai monoton, pentru că puteai jura că fiecare dintre acele pietre e identică cu următoarea și fusese pusă acolo mai degrabă ca să-l încurce pe călător decât să-l ajute să se orienteze. Rămase acolo ca o piatră între atâtea alte pietre, cu speranța că sufletul celor ce-l abandonaseră se va înmuia. Rămase acolo mai bine de o oră. Dar totul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe care orice organism normal Îl respinge. Plîngîndu-mă o dată unui prieten, acesta mi-a spus: „Nu căuta alte explicații. Te-ai uitat În oglindă? Totul ni se trage de la fizionomie. Dacă nu semeni nici cu unii, nici cu alții ai Încurcat-o. Ia gîndește-te ce să facă un biet lup? Fără pedigri n-are ce căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu te supăra, hai să schimbăm vorba. Spune mai bine ce ai aranjat cu bătrîna. — Ei, cu bătrîna. Aștept și io să văz ce răspuns mi-or da ăia de la azil, că dacă nu mi-o ia după cap am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa și pe dincolo, n-o știi pă Gina, cînd Își bagă asta ceva În cap, nici dracu n-o oprește. Da i-o fi și iei săraca că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
onoarea mea, cînd a văzut-o pe Wanda Înfășurată În prosopul de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud, să nu mai știu. Ce am eu cu ei, cu viața lor. Tot timpul degetele astea brutale Îmi umblă prin creier, Îmi Încurcă ideile, Îmi răvășesc sufletul. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! acum mai stins, mai descurajat. — Da, da, vin. Cine-i. — Huțan, vecinul de la cinci. Veniți că moare Coana Aneta. Simt că mi se oprește inima. Deschid. — Pentru Dumnezeu ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau arpacașul. În fiecare dimineață, cei de la bucătărie băteau meniul în țeavă. Varza, două lovituri, arpacașul, trei, după numărul de silabe, simplu. Dar uneori bucătarul făcea bancuri cu noi, pentru că așa era el. Ne-a încurcat de-a binelea. Odată, mai mulți dintre noi au refuzat să mănânce, ceea ce le-au și raportat gardienilor. La care el a bătut de șapte ori, din care toată lumea a înțeles gră-tar-cu-car-tofi-pră-jiți, dar însemna nici-ar-pa-caș-nici-var-ză, o săptămână, porcilor. Deci înfulecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]