6,539 matches
-
câștig. Să le dea iluzia că au învins, că sunt liberi, în deplină siguranță, păziți - de către gărzile tot mai numeroase - de hoți, de alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de o parte, și Actor, Filozof și Romancier, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scăpat. Și al șaptelea, al optulea. Toți zece. „Să intre Spartacus!” a urlat cineva. „Spartacus! Spartacus!” au reluat privitorii, siguri că acesta își va ucide adversarul chiar în timpul luptei. Magistratul nu avea decât să-și bage degetul în cur! La îndemnul patronului, maestrul și-a adus costumația și armele de sub peluză și a coborât în arenă. Adversarul - sorții au căzut pe cel de-al treilea combatant învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pentru a te cinsti așa cum meriți. Îmi Închipui că ai venit ca să inspectezi starea lucrărilor. — La drept vorbind, pe dumneata te căutăm, messer Iacopo. Iar vederea operei voastre atât de impunătoare, adăugă Dante privind În sus, e cu siguranță un Îndemn extraordinar de a vă aduce laude, În mod public, lui Arnolfo și dumitale, care Îl ajuți. — Mă căutai? zise celălalt ignorând elogiul. Părea preocupat. — Da. Vreau să aflu ceva mai mult despre meșterul asasinat. Cred că dumneata ești cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sobră, de expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot ce a fost se păstrează minunat de bine în foile unei cărți. Ele, cărțile, alcătuiesc comorile cele mai prețioase ale omenirii, tainele cele mai ascunse și frumusețile cele mai încântătoare ale naturii. Cartea este un sprijin, o mângâiere, un îndemn pentru copilul care nu știe, dar vrea să afle... Este un obiect valoros, care ne dă posibilitatea să ne îmbogățim cunoștințele, cultura și ne învață să fim oameni adevărați. Ne ajută atunci când nu știm, ne răspunde la orice întrebare și
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
când, în sfârșit, intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți... două-trei vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul. Pot eu spre pildă, să te asemăn cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu totdeauna am avut dispoziția sufletească ori timpul necesar conceperii lui ferme. în viață, cum se-ntâmplă îndeobște, mai sunt și neajunsuri: îți moare-o mătușă, îți mai apare-un unchi... Dar mereu, în ciuda oricăror impedimente, ne răsuna în conștiință îndemnul nemuritor al lui Heliade (cităm din conștiințăî: „Scrieți, copii, scrieți! Cât veți putea și cum veți putea, numai scrieți!” Și nu ne-am lăsat, am scris! Dacă nu ne ieșea un episod, scriam altul, și dacă nici acela nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc de-o parte și de alta a drumului, pe plopii înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul nu-l atinge”, „Nu iaste alta mai de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, „Eleșteul fără pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
verticală care să separe exact chipul din imagine În două jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu toate aceste semnale disperate pe care le primesc de la mine însumi și care mă fac să tresalt și să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
priviri complice și să chicotească din când în când, ca și cum Ileana nu se afla acolo. No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap pălinca. Oftă de plăcere și își umplu din nou paharul. Înșfăcă o felie de slană pe care și-o aruncă în gură, după care mușcă cu poftă din pâine. Doamne, că bună mai e! exclamă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
români, numai atunci vom sluji, când vom avea carte de la înălțata împărăteasă unde-s întăriturile noastre. Până atunci nu, odată cu capul! Ce dă guvernul și cancelaria din Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale, de azi pe mâine.” în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși au fost bătuți cu vergeaua (vergeaua metalică cu care se curăța țeava puștii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încât mi-a oferit, generos, resursele de informare, imagine și text, de care dispunea, a luat legătura cu alți interesați de această lucrare, a cules informații prețioase, care nu se găsescă în documente, a scris, a dat telefoane, a adresat îndemnuri și rugăminți pe la cunoscuți, dând tot concursul pentru realizarea unei asemenea întreprinderi care a rămas nefinalizată de către alți înaintași sau numai în gândul unora. Nu pot să-i mulțumescă îndestul pentru gestul său de a mă informa permanent, de a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fiilor noștri Dimitrie și Ștefan să li se deosebească și să li se dea cele 500 fălci pământ din hotarul moșiei Filipeni după acturile de înzestrare ce păstrează; 5. Să se îngrijească de creșterea fiilor Sevastița, Grigore și Lița dup îndemnuri precum și când vor veni în vârstă legitimă sau când vor trece în căsătorie să li se facă parte din averea ce rămâne dup valoarea ei; 6. Să mi se deie mie pe tot anul cât voi fi în viață câte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărți, caiete, rechizite, alimente). De asemenea, tot de la „Curte” primea învățătorul Gheorghe Postoi o parte din alimentele necesare traiului zilnic. Însă cel mai important dar primit de Gh. Postoi de la Daniel Justet a fost de ordin spiritual cultural: discuții, cărți, îndemnuri, sfaturi în urma cărora prestigiul lui Gh. Postoi ca învățător a crescut, trecând granițele satului. La curte avea și obligații precise: supraveghea via, grădina, crama și tot ce inea de casă, având în subordine două îngrijitoare și câte 4-5 bărbați pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
învățătorii din zonă la activități de instruire și educare. Activitățile se făceau, prin rotație, la toate școlile din zonă. Cercurile culturale s-au menținut până după al doilea război mondial, fiind cuprinse în Legea învățământului, dată de Spiru Haret. e) îndemn adresat învățătorilor de a se abona la revista „Regele Carol I”. În 1906, la Școala Lunca funcționa, pe lângă Gheorghe Postoi și învățătorul Ilie Munteanu. f) Adresa Ministerului Instrucțiunii și Cultelor din 28 noiembrie 1906 către „dirigintele” școlii din Lunca - Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și ale aparatului de stat american; discursurile și acțiunile actualului președinte sunt deja foarte marcate de această religie. Ascultându-le și interpretându-le nuanța semantică, înțelegem că Occidentul va trebui să apere nu valorile democrației, ci pe cele ale creștinătății. îndemnul adresat de aceste Biserici femeilor va fi să se întoarcă mai repede acasă pentru a face tot mai mulți copii. în momentul în care apariția hiperimperiului va amenința serios existența însăși a Statelor Unite, unele dintre aceste Biserici ar putea merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
arată-i din tablourile tale, zise doamna. — Să-i arăt? Da? Deși suferise atât de mult de pe urma prietenilor care-l ridiculizau, Dirk Stroeve, dornic de laudă și mulțumit de sine într-un chip atât de naiv, nu putea rezista niciodată îndemnului de a-și etala opera. Aduse un tablou reprezentând doi copilași italieni cu părul creț care se jucau cu niște bile. Nu sunt dulci? mă întrebă dna Stroeve. Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nenorocire amarnică și ți s-a întins o mână de ajutor? Doar știi ce mult înseamnă. N-ai vrea să faci și tu cuiva un serviciu când ai o șansă? Cuvintele erau destul de banale și după mine ele erau un îndemn atât de puțin eficient încât aproape că m-au făcut să zâmbesc. Am rămas uimit de efectul pe care l-au avut asupra lui Blanche Stroeve. A tresărit și apoi s-a uitat lung la soțul ei. Ochii lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
convins să rămână peste noapte la mine și l-am instalat chiar în patul meu. Aveam un divan în camera de zi și puteam să dorm perfect acolo. Între timp ajunsese atât de sfârșit, încât nu s-a putut împotrivi îndemnurilor mele ferme. I-am dat o doză de veronal suficientă ca să-l toropească pentru câteva ore. M-am gândit că acesta e cel mai mare serviciu pe care i-l puteam face. XXX Dar patul pe care mi-l făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp, poetul continua să reflecteze, căutând cu Încăpăținare o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă intuiție, de care gândul i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]