13,143 matches
-
a crescut fata dintr-un salariu modest de funcționară la poșta centrală a orașului. Era mulțumită de programul de la orele 8 la 12 și de la orele 16 la 20. În acest fel putea să o supravegheze pe fată, s-o îndemne să mănânce la timp, pentru că acesteia îi intrase în cap o idee năstrușnică, moda zilei: să devină cât mai suplă, tipul de domnișoară model. - Tu nu-ți dai seama că, dacă nu te alimentezi, nu poți să dai nici un randament
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își aminti cum odată, de Paști, mama ei o trimisese cu un coșuleț în care pusese un cozonac, câteva ouă roșii, friptură de miel și alte bunătăți, din belșugurile ce se află de obicei pe masa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau cele două... - Intrați, le îndemnă funcționara. Acum, Ina și Olga, mai că ar fi renunțat, dar de această întâlnire cu șefa spitalului depindea locul lor de muncă. Spuseră în cor un bună ziua abia receptat de cea al cărei birou era situat la șapte metri de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca Alex să-l reîntâlnească pentru a relua firul convorbirii ce presupunea, fără îndoială, unele deslușiri. Trecu un timp și George nu se arătă. Alex nu știa încă ce voia prietenul său să-i destăinuie cu adevărat. Curiozitatea însă îl îndemnă să-l caute zile la rând. Trăi un timp pe care nu fu în stare să-l măsoare, cu un spine în inimă. Interesându-se mai de aproape, află în cele din urmă că acesta era plecat undeva la munte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
suflet. Alex asculta și nu se putu abține să nu exclame: - Nu mai spune!? - Vă rog să nu mă ironizați, eu am venit la dumneavoastră ca la un confident. Alex zâmbi enigmatic. Ajunsese și pe post de duhovnic. Dar îl îndemnă pe tânăr să-și continue mărturisirea ce părea a fi de o importanță copleșitoare pentru el. - Trec direct la subiect. Am aflat, domnule inginer, că aveți oarecare legături cu o anume domnișoară Olga. Nu știu cât adevăr există în această informație, de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Da’ de unde!? O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc, ce mai, am certitudinea că această vizită nu e întâmplătoare, nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o gheară imensă gâtul și ceafa. Îi era imposibil să scoată un cuvânt. După ce s-au convins că nu avea asupra lui decât o pijama transpirată, agenții i-au permis să se așeze. Era în privirea lor ceva ce îl îndemna să se tot justifice asupra identității și, cu cât încerca mai mult, cu atât devenea mai penibil în fața celor doi bărbați care îi percheziționau în grabă casa. Disperat, Vladimir chemă portarul imobilului ca să declare în favoarea sa, cum că îl cunoaște
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vrea, așa cum este deosebit de a fi silit (Müssen), care se exercită din afară cu forța, are forma că omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe și că singur și le impune: să se abțină de la acțiunea spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
forța, are forma că omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe și că singur și le impune: să se abțină de la acțiunea spre care Îl Îndeamnă Înclinația sa naturală, să Înfăptuiască acțiunea spre care Înclinația sa naturală nu-l Îndeamnă. Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și noapte lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție care i-ar fi potolit setea de răzbunare. În mod voit, Olga arăta o grijă sporită față de sarcina prietenei sale, asigurând-o tot timpul că va fi lângă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei implozii, fapt care o îndemnă pe mama ei să o roage, să o implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite, ți-am pregătit patul! Culcă-te, fata mea, și alungă toate gândurile rele. Mâine dimineață, fiindcă e duminică, vom merge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament interior, o îndemnă totuși să bată la ușă. Îi ieși în întâmpinare tatăl Inei, care o invită cu o politețe reținută să treacă peste prag. De cum intră, Olga roti ochii în căutarea prietenei sale, dar cum aceasta se vădi a nu fi acolo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
adevărat numai când poți să te ridici deasupra ei. De la înălțime, poți vedea mai departe și-ți poți trimite săgețile ochilor în cele patru zări. Atunci, abia atunci te poți considera că ești propriul tău stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată. Știa încă foarte puțin despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către muzică. Stătea ore în șir în fața televizorului și asculta concerte, sorbind unele melodii care îi mergeau direct la suflet. Această artă îl atrăgea ca un magnet, mai ales de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din zona gării. * Lui Alex i se păru totuși că recepția, deși era plină de voioșie, se prelungise peste așteptări. Luat de val, îndemnat de prieteni, fiind și într-o stare euforică datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar din licoarea oferită cu generozitate de prietenul său. Neobișnuit cu excesul de alcool, simți că, mai ales ultimul pahar, îi cauza
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unitatea militară. În primul rând, pentru că, șoferul și comandantul erau din tagmă. Înainte de plecareo surpriză. La urcare, fiecare vânător a fost sfătuit să și scrie numele, prenumele și adresa, pe foița de hârtie, pe care o primea de la șofer, și îndemnat să o pună într-un loc sigur, ca să poată fi ușor de găsit. De ce ,asta, măi fârtați? Lasă, că o să vedeți diseară. Acum, umblați mai repejor, ca să nu pierdem prea mult timp cu aplicarea metodei pe care v-o recomand
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-l atragă răsăriturile și apusurile de soare. Atât de minunate erau, toate, nefiind identic unul cu altul, la fel de neântrecute, în frumusețe. O frumusețe care te cucerea, și se impregna în suflet, ca o sănătate, ca un dulce har, întâlnit, îndemnându-te la profunde și adânci visări, care-ți nutrea întreaga ființă cu confort și sănătate.și timpul a trecut, până, hăt, dincolo de facultate. Facultatea de litere. În timpul liceului și facultății alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
luați loc, și, cât eu vă aduc castea cu dolari, dumneavoastră vă petreceți minutele cu o vișinată la mama ei. Duse mâna sub masă, de unde scoase un recipient plin. De alături, apucă patru pahare. Le umplu. Luă unul plin, îi îndemnă și pe ei să facă același lucru, după ce, pe al său,îl dete peste cap. Apoi, trecu în încăperea mai din spate. Nu cumva să fugi, zise unul, că nu știu ceți facem. Doar nu-s stricat la cap, zise
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mișcării Începutului secolului XX, trebuie să-i citești, În mileniul trei, cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge dă zici că nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit". Nea Vasile nu trebuia îndemnat de două ori în sensul ăsta. Coborî la subsol, făcându-i semn amicului să-l urmeze. O luară pe un hol de unde portarul scosese de mult toate becurile ca nu cumva vreun curios să se apuce să cotrobăie. O măsură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
După o jumătate de minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]