2,093 matches
-
Ta, că mari tâmpenii și monumentale gogomănii, mustind de prostie, se mai întâlnesc în cărțile Tale, mai ales în cartea ceea, care se zice că ai dictat-o personal porumbelului sfânt pe post de secretar, carte căreia noi îi spunem îndeobște Biblie, iar cei mai cu frică de Matale îi zic, dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de voie bună s-au cam dus naibii, deschid cartea aceasta plină
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ajuns să-l urască din toți rărunchii. Frați pupinbăsei, foști și actuali, eu Bibi Cucernicu declar în deplinătatea facultăților mintale liber și nesilit de nimeni că eu doresc, ca Băsescu să fie cât mai longeviv. Oricum va trăi mult, fiindcă îndeobște se știe, ticăloșii mor ultimii. Ha-ha-ha! Ai dreacu' ne stau în gât până în ultima clipă! Ha-ha-ha! Hai dă-mă dreacu' că sunt afurisit! Ha-ha-ha! Nu pe bune, nu-l vreau mort pe Spurcat, îl vreau cât mai mult în viață
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
într-un veritabil "roman", reconstituirea memorialistică se cere acum "romanțată"/ mitizată. Ca atare, e greșit să considerăm "subiectivă" literatura autobiografică numai pentru motivul că se referă la viața autorului. Repet: evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu impune, după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic, și cu atât mai puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orașului cu copii mulți, își oprește căruciorul în umbra salcâmului și mă caută printre pietre, el mă știe. Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui în mod exact nicio vârstă. Există astfel de oameni îndeobște mici de statură care îndată ce părăsesc adolescența obrazul lor capătă brusc câteva adâncituri de maturitate și o anumită netezime a pielii cu care rămân până la bătrânețe. Este impo sibil să ghicești vârsta acestor oameni, zeci de ani de zile obrazul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Averell Harriman și Elie Abel, Special Envoy to Churchill and Stalin, 1941-1946, Random House, New York, 1975, pp. 121-122 136Pe 14 august 1941, Churchill și Roosevelt au organizat o conferință de presă după întîlnirea de la Atlanticul de Nord și declarația este îndeobște numită Charta Atlanticului. Aceasta conține opt puncte importante, privind: susținerea de către ambele țări a principiilor autodeterminării, plebiscitele pentru modificări teritoriale, libertatea comerțului, prosperitatea economică, libertatea navigației și dezarmarea mondială și anticiparea, de către ambele țări, a distrugerii nazismului. Joseph Harrington, Masters
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vorbi despre înviere, nu numai că nu-mi va asculta cuvintele, ci va râde de mine. De unde dar să-l îndrum, mai ales dacă este un om fără carte și neînvățat? De unde din altă parte dacă nu din cele recunoscute îndeobște și fără împotrivire și de mine, și de el, din acelea despre care n-are nici cea mai mică îndoială. Căci, după cum am spus, nu are să se lase ușor convins dacă îi voi pune ca temei al dumnezeirii Sale facerea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ignoranță, de frică și de groază, de pofte și de toate impuritățile și patimile trupești; acolo e tărâmul celor vii”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 55, în PSB, vol. 52, p. 498) „Dumnezeu luând loc în toți îndeobște și în fiecare în parte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Către Prea Cuviosul presbiter Marin, 10, în PSB, vol. 81, p. 187) „Și dincolo de viețuirea și mărturisirea fericită de aici, Se va dărui pe El Însuși ca moștenire
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi aplicată în practică: "Încredințez publicației această lucrare, nu ca să fie obiect de dezbatere abstractă sau numai de încărcare la activul meu, ceea ce i-ar reduce aproape cu totul însemnătatea, cât ca să capete o aplicare practică, pentru că ceea ce ne lipsește îndeobște nu-s concepțiunile și cunoștințele în abstract ci concretizarea lor"108. Vom conveni însă că aplicabilitatea practică a ideilor la care se oprea Zosin era o idee excesivă. Înseși concepțiile sale, chiar în partea lor teoretică, se dovedesc lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai variat, așa fel că în realitate e cu totul de excepție faptul că o boală anumită să fie pricinuită numai printr-un factor unic. Se observă, îndeobște, o înlănțuire de factori diverși. De aceea e greu de a spune în multe cazuri dacă alienația provine mai lesne dintr-o cauză morală decât dintr-o cauză fizică"121. Convins de caracterul științific al psihiatriei, pe care o vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deopotrivă, pentru ca opțiunile ei pentru Occident să nu rămână o formă fără fond. De o parte, interesele expansioniste ale Rusiei, sub armă religioasă, de alta, nestatornicia politicii Occidentului ale cărui interese pentru statele din Est și din Balcani se axau îndeobște pe beneficii economice. V. Către a treia pradă imperială Reamintesc: prima, răpirea Bucovinei de către Austria, a doua, raptul rusesc de la 1812. Acum urma ca Rusia să mai "libereze" o dată Basarabia de la Gurile Dunării și de la Marea Neagră, precum și țările din Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sabotată și dinlăuntrul țărilor pe care și le înjghebase, iar faptul se petrecea datorită aceluiași ghimpe din coastă, naționalismul "reacționar" românesc. Cu toate că Moscova a minimalizat, propagandistic, Declarația, importanța ei a fost sesizată de serviciile americane, chiar dacă America a fost frapată îndeobște de respingerea planului economic al lui Emil Borisovici Valev. Politica României dădea roade, atrăgând atenția și Franței, prin discuțiile dintre prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer și președintele Charles de Gaulle, în iulie 1964. Cum Franța era și ea pătrunsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Alexander Rodewald, în colaborare cu Georgeta Cardos, biolog în genetică. Concluzie: populația majoritară a României actuale nu este de descendență romanică, ci continuatoare a populației străvechi, de aproximativ 5000 de ani. Faptul nu contrazice etnogeneza daco-romană, fiindcă aceasta se reflectă îndeobște la nivel lingvistic, elementul biologic autohton rămânând dominant, după cum arată și realitățile istorice, dat fiind că romanii n-au cucerit decât o porțiune din vechea Dacie. 12 Cf. René Girard, La Violence et le Sacré, Paris, Grasset, 1972; Je vois
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas cu pas a unor idei deja formulate sau, cu atât mai puțin, spre prezentarea ideilor altora. Ceea ce era îndeobște recunoscut și O VIAȚĂ DE EROU? 55 apreciat drept performanță academică nu îl interesa. Stilul lui de gândire și modul de a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
49 Distanța dintre asemenea strategii pentru identificarea 222 GÂNDITORUL SINGURATIC modului cum apar problemele filozofice și pentru eliminarea acestora și cele ale Tractatus-ului, bazate pe utilizarea instrumentelor logicii moderne, este apreciabilă. Wittgenstein a susținut în mod constant că problemele recunoscute îndeobște drept „filozofice“ nu sunt probleme autentice, că spre deosebire de problemele științifice ele nu pot primi soluții și că, prin urmare, va trebui să ne eliberăm de ele. Contrastul dintre căile pe care a încercat el să identifice aceste probleme, să arate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el, i-a atras probabil atenția faptul că Iisus încerca să modeleze sensibilitatea morală a celor care îl urmau mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lumea creștină dar nu numai, conflictul dintre protestanți și catolici nu e încheiat. El se poartă mai cu seamă prin intermediul organizațiilor secrete. Cele protestante sunt antimonarhice și anticle ricale, virulent antipapale, în timp ce organizațiile catolice sunt antirepublicane și antisectare. Primele sunt, îndeobște, mai cunoscute, au devenit discrete și se vorbește despre ele mai des, mai tare sau mai discret. Dintre cele pro-papale se remarcă iezuiții și organizația Opus Dei. Aceștia sunt foarte bine educați în toate domeniile, vorbesc principalele limbi ale pămîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se caracterizează doar prin noul mod de consum, ci și prin noi moduri de organizare a activităților economice, noi modalități de a produce și a vinde, a comunica și a desface. Întregul sistem al ofertei și-a schimbat înfățișarea. E îndeobște admis că, din ultimul sfert al veacului XX, suntem martorii unei restructurări a sistemului capitalist, marcat, pe de o parte, de revoluția tehnicilor informației și, pe de alta, de globalizarea piețelor și dereglementarea financiară. Totuși, aceste transformări macroscopice sunt departe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dilema în fața căreia se află consumatorul: ori plăcere în detrimentul confortului, ori un confort perfect, dar în detrimentul plăcerii. Bineînțeles, comoditățile materiale ale vieții procură inițial o oarecare plăcere, dar ele cad destul de repede în domeniul rutinei, lucrul de care ne bucurăm îndeobște devenind, de fiecare dată, un pic mai puțin atrăgător. Departe de a se confunda, confortul și plăcerea se exclud reciproc. Antagonismul dintre plăcere și confort capătă o importanță deosebită în societățile dezvoltate, întrucât acestea privilegiază sistematic confortul material, funcționalitatea, câștigul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reprezentat-o pentru România creditarea în euro la niveluri de rate relativ înalte ale dobânzilor și povara în continuă creștere a datoriei externe pe termen mediu și lung, atât în sectorul privat, cât și în cel public al economiei. Este îndeobște cunoscut faptul că plata datoriei externe pe termen scurt, mediu și lung, fie ea publică, fie privată, reduce sensibil capacitatea de economisire și investire pentru dezvoltarea economică durabilă în perspectivă. În ceea ce privește cursul de schimb, constatăm un proces de creștere a
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
prin mișcarea naturală, cât și prin cea migratorie. Migrația și moartea sunt porțile părăsirii. Cei care pleacă pe aceste porți sunt mult mai mulți decât cei care intră prin naștere și prin spor migratoriu. O examinare agregată a disparităților Indicatorii îndeobște utilizați pentru a caracteriza economic o colectivitate sunt: a) ponderea principalei sale activități în PIB; b) proporția activilor; c) profilul ocupațiilor; d) veniturile; e) mobilitatea ocupațiilor etc. Examinarea agregată a acestor indicatori dezvăluie un profil surprinzător al societății românești. Deși
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
profesorul Geană este îndreptățit să definească antropologia culturală ca „studiu participativ și comparativ al interrelației structură socială-cultură-personalitate, la scara variabilă a unităților existențial-umane în care omul se întruchipează concret”. Lucrarea profesorului Geană este importantă și pentru evaluarea „experienței antropologice românești”, îndeobște la nivelul afirmării paradigmei socioculturale a disciplinei (de sorginte anglo-americană) într-un context bio-antropologic (acesta fiind o dominantă a antropologiei continental-europene până în a doua jumătate a secolului XX). Nașterea antropologiei culturale în România este, de asemenea, pusă în relație cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
fiului regăsit. Într-adevăr, Oreste este cel care va introduce în mod explicit tema eriniilor, figuri legate de crimă și de nălucirile nopții. Și nu e întâmplător faptul că tocmai în această scenă a recunoașterii este evocat semnul nocturn trimis îndeobște de cei morți, acea țepușă de bronz ce apare ca un mesaj al asasinatului nepedepsit și al mâniei tatălui, țepușă asociată morții, spaimei și întunericului (aceeași țepușă pe care o va simboliza, în Eumenidele, apariția efectivă a Clitemnestrei). La scurtă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru el forța celei mai depline veridicități. Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena ospățului din actul al treilea, de pildă, nu fantoma primului ucis, regele, ci fantoma lui Banquo vine să se așeze pe locul rezervat îndeobște lui Macbeth. Totuși, fantoma regelui prezent/absent se află poate și ea acolo, găsindu-și o expresie indirectă mai întâi în spaima ucigașului la auzul bătăilor în ușă, mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aventura plecării lui în căutarea frumuseții cu o luptă împotriva chipului înspăimântător al morții („against the face of death”), cu chipul lui Gorgo, luptă din care, spre deosebire de ceilalți nefericiți competitori, va ieși învingător. Dar dacă prețul unei asemenea înfruntări este îndeobște moartea sau nebunia (ca în cazul întâlnirii cu fantoma), pentru Pericle, el va fi adânca melancolie ce nu-l va mai părăsi niciodată. Ca și Hamlet atunci când s-a întâlnit cu spectrul, Pericle a văzut ceea ce nu trebuia să vadă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Soluția ar consta nu într-o desubiectivizare a evaluării (ceea ce nu este nici posibil, nici de dorit), ci într-o ancorare responsabilă în actul evaluativ, realizând un optimum între obiectivitate și subiectivitate (a profesorului, dar și a elevului), eliminând ceea ce îndeobște este eroare, deviere grosolană de la normele deontologice. Distorsiunile în notare apar și prin implicarea factorilor de personalitate, atât a celor care țin de profesor, cât și a celor care țin de elevi. Starea de moment, oboseala și factorii accidentali pot
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]