12,381 matches
-
mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ecourile intervențiilor delegațiilor române. În același timp, a elaborat unele proiecte de cuvântări rostite personal sau de delegațiile române. În vizitele de nivel (președinte, prim-ministru, ministru de externe, alte oficialități), care au avut loc în zona Asiei și Orientului Îndepărtat sau în România, a elaborat și înaintat sinteze documentare pe probleme, precum și propuneri pentru tematica negocierilor oficiale. La terminarea acțiunilor, a urmărit, conform competențelor M.A.E., derularea și finalizarea înțelegerilor convenite. IOAN MAXIM Născut la 23 iunie 1941, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Istoria Modernă. Editura Fundației "România de Mâine", 2001. Relații internaționale politico-diplomatice contemporane. Editura Fundației "România de Mâine", 2001. Dreptul internațional umanitar la începutul Secolului XXI (coed.). București 2003. Diplomația Secolului XX, apărută sub egida Fundației Europene Titulescu, 2006. Puncte cardinale îndepărtate: Helsinki, Tokyo, Canberra, cu subtitlul: Note ale unui ambasador al României (în pregătire). Peste 100 de studii în publicații românești și străine. În ultimii ani, acestea au fost scrise pe teme privind terorismul internațional, reforma O.N.U., politica comună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de geolog). În Ministerul Minelor a lucrat ca inginer principal în cadrul Direcțiilor de Cooperare Economica Internațională si, respectiv, de Desfacere. După Revoluția din 1989, în februarie 1990, a fost reprimit în Ministerul Afacerilor Externe, "recuperat" împreună cu mulți dintre colegii diplomați îndepărtați anterior din minister. În septembrie 1990, după promovarea examenului-concurs de Consilier diplomatic, a fost trimis în misiune la Ambasada României la Madrid, ca prim-colaborator, unde a lucrat până la sfârșitul anului 1993, când a fost rechemat în Centrala M.A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
într-o perspectivă corectă și fiabilă a activităților financiare ale organizației 4 Rolul Rolul imediat de supervizare a activi tăților care se desfășoară în cadrul organizației, ca și de mentorare a managementului general în vederea luării celor mai eficace decizii Rolul mai îndepărtat, atât în termeni de obiectivitate, cât și ca scop al sarcinilor 5 Modul de organizare a activității Compartimentele de audit intern, conduse de auditorul-șef executiv (director, șef serviciu, șef birou), managerii (auditori superiori), auditori principali și auditorii asistenți Pentru
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
orizont scurt și mediu. Cu toate acestea, anumite elemente ale direcției și obiectivelor strategice se întind pe o perioadă mai lungă de timp. Drept urmare, conducerea trebuie să își extindă perspectiva și să nu lase neacoperite riscurile care pot părea prea îndepărtate. Evaluarea riscurilor se face mai întâi asupra riscurilor inerente - riscul care există în orice organizație -, în absența oricărei măsuri pe care conducerea o poate lua pentru a modifica impactul sau probabilitatea riscului. Odată definită reacția la risc, conducerea folosește tehnicile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia început dialogul cu Șichy. S-o fi luat-o de la îndepărtatul meu debut. Iordana Marievici a debutat (nu a fost debutată, cum îi place să zică lui lancu Păun despre prea multele poetesse pe care le-a debutat) prin forță proprie. Am avut de-a face cu oportunismul de stînga. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tine o "dragoste delicată". De ce n-oi fi văzînd că vrea să te ajungă pe un pod de culori? Se ridică (în felul ei inconfundabil de-a pleca brusc) și trage jacheta pe ea. Ne mai vedem. Cînd? În viitorul îndepărtat, glumește Magda U., à propos de vîrsta comună. Toate astea ia-le ca pe acumulări gestante din care să se nască o mîndrețe de roman. De dragoste. Tano o conduce cu destulă cuviință. Cum a plecat, mi se și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în trecutul îndepărtat, Rusalin, vreau să-i spun, dar nu-i spun. N-am apucat să mă bărbieresc. Dispar două-trei minute. Nu știu de ce, rătăcesc cu gîndul la tant' Eugénie. Pierduse la naționalizare o avere uriașă, o jumătate de Ialomiță și ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A păstrat-o. Ce poate fi mai trist decît să-ți întîlnești iubirea și să n-o recunoști? Sorbim, ca la începutul nostru îndepărtat, lapte dulce, îngroșat cu făină. Cum a fost acolo? Te-ntreb pentru că-i mai rar să se-ntoarcă un pictor de succes. Ca Rusalin Pop. Depinde ce cauți, Ana. Dacă vrei altceva decît Butterkultur și să-ți vinzi bine tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să cobor. Scenă comentată de un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem să șofez. Mașina o scosesem la vînzare. A lui era în reparație capitală. Pendulam între Fedia (calcan la grătar) și Restaurantul Dobrogean, zis Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e cam depășită". A revenit la cestiune, îndulcind: "Totuși, experimentele le practică, predilect, cei fără talent." "Tu ai de dat și altora, a intervenit, cu vorbă-dulce-mult-aduce Lucian Foișor. Da-n locul tău aș încerca un timp al narațiunii ceva mai îndepărtat. Altfel, există riscul să cazi, cu roman cu tot, în jurnalism". I-am spus că mi-e imposibil să nu reacționez la evenimentul zilei. După ce-am trăit în ceaușism, cred că e o datorie a mea să rămîn suspicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se deschid, trebuie să alegi mereu unul singur, deși mental sau afectiv te vei fi aventurat pe oricare dintre ele. Călătoria se poate desfășura într-o carte, într-un album vechi de fotografii, pe cărări de munte neumblate, în țări îndepărtate sau în spații neconvenționale și cel mai frecvent în anima sau animus celui deschis către căutare, introspecție și iubire. Am plecat de dimineață, să nu trebuiască să-mi iau rămas bun de la cei dragi, mai ales că nu puteam preciza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau invocate mereu de bunica, apoi de mama, ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă, dar numele străbunicului nu și-l puteau aminti. Aceste nume îi rezonau în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei suplu și frumos de odaliscă, mișcarea precisă, sigură și hotărâtă. Bârna era singurul univers peste care Pulcheria stăpânea, în care se simțea puternică și sigură de sine. Și Maurizio iubea tocmai acea maiestuozitate a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu, de la o vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la iveală dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite. Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș afla. Mâine dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor. Traseul ei era pe oriunde, pentru că pe oriunde i se crea calea de a merge înainte spre ușile blocurilor ce se închideau, spre ușile tramvaielor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un an, a câți ani are o zi, a câte secole, un deceniu și a câte milenii are așteptarea. Cream Timp asemenea Penelopei. Aveam răbdarea și intransigența ei, știind că toate acestea se vor scurge într-un trecut așa de îndepărtat, încât nu-l poți ajunge nici cu gândul, atunci când voi fi cu tine, iubitul meu! Autorule, șterge-mă din carte pentru că eu sunt propria mea creație. Cine va citi despre mine, ar spune că inexistența mea nu miroase a acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]