1,549 matches
-
Farfarello mi-a pasat că de mai ciripeam alte alea n-o să mă mai prezante, când nici cu gându gândeai, la guvernu-marionetă din S.U.P.A. aia. Zi și tu, ce mai puteam face, decât să cumpăr nota, să-l Îndes În taxi și să-l distribui la șandramaua dân Burzaco? Nici nu trecuse bine luna de când filasem răbduriu cărțile, că mi-a venit cetație să mă prezant la un „edificiu propriu“, din Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
valorile erau tratate cu pardon. M-am greșit. Ies din casa ta cum am intrat, cu mâinile curate. N-ai să spui c-am luat baremi un firfiric. I-am zis adevărurile dă la obraz și p-ormă mi-am Îndesat În cap cu ambele gheare canotiera neagră până ce boru mi-a ajuns pă umeri. La ce-oi vrea parale, dacă tot iești neam dă măscărici? mi-a strigat oligarha dă pă divan, da mandea ieram d-acu În vestibulu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scăzând mai nainte cheltuielile dă deplasare și reprezentare. Mandea nici nu mă ițeam la stradă. Nici bine n-am aflat vorba coaptă cu prescripția, că am și trântit câteva parole tari În cabinet, ca ăl dă zice adio pertujur; am Îndesat Într-o sacoșă tot ce m-a lăsat graba să prăduiesc, am pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să le port. Mi le-am îndesat pe degete și abia am reușit să le fac să alunece. Am surprins-o pe Judy privindu-mă oarecum ciudat. E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să nu vă părăsească în primele luni după nașterea copilului, altfel veți fi nevoite să cărați totul singure“. Judy îndesa bagajele în taxi când eu, îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața roșie și transpirată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea în cameră. Ceea ce era un adevărat miracol. Am lăsat-o câteva minute, după care am luat-o pe Kate, am urcat la etaj și i-am bătut la ușă. A urmat o busculadă de proporții. Se părea că Helen îndesa ceva pe sub pat. —Of, Doamne, Claire, să nu mai faci așa ceva! Am crezut că ești tata, a exclamat ea, cu ochii holbați pe obrazul alb ca varul. Apoi a recuperat din spațiul dintre pat și zid o revistă numită Crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispărut. Iar eu am așteptat. Și-am așteptat. Of, Doamne, m-am gândit întristată, probabil c-a șters-o. Nu vrea să aibă de-a face cu mine. Începusem să dezvolt un talent pentru situațiile astea. Probabil că Adam era îndesat pe gemulețul din toaleta bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare, frunzele de varză și sticlele goale de coniac care se găsesc la ieșirile din spate ale restaurantelor și cafenelelor. Mi-am pus cartea în geantă - vă închipuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avea să fugă În Germania În ’86 și să dispară fără urmă prin ’92. Era un om deosebit, ne respectam unul pe celălalt, voia să-l Împuște pe Ceaușescu. Am Învățat ghitara clasică, apoi jazz, apoi Kierkegaard. Mi l-a Îndesat În mînă un prieten care-a plecat și el, de nouăsprezece ani, În Franța, Mihai, fiul profesorului Paul Simionescu. (Simionescu, nume benefic.) Tot el m-a Îndemnat să ascult primele discuri cu muzică clasică. Inițial a fost Vivaldi. Împlinisem, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E 6:28. În două ore, doar trei sferturi de pagină, Mar azul, atît am scris. Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este vreo rușine să stăm așa dezbrăcați pe birou și să ne scriem scrisori unul altuia care mi-a replicat că nu e, deși mai era și alții dincolo de ușă cu scrisori, și ne-auzea, și-am semnat, din București. Îndes la loc această scrisoare În colecția mea prăfuită de ziare, din care cad vreo trei, patru reviste de Început de drum, de deceniu, de societate. Horoscop n-are decît horoscop, iar Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești Însă uneori cîte o frază stingheră ca o bătrînică cînd pune gogoșaru’ și se-ntreabă dacă e bine, Îl Îndeasă și ridică complexe probleme semantice. În editorialul „Sfaturi pentru tinerele femei” dăm astfel peste următoarea construcție: „Pentru majoritatea femeilor cuvîntul care interesează cel mai mult este cuvîntul popular a f... Însemnînd singurul mod de a face dragoste”. Să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să meargă cu bicicleta, la ei sau aiurea, cu avionul sau mașina. Și mereu Îmi vine-n cap același răspuns, e posibil ca nenumăratele și aparent inofensivele călătorii pe care aproape toți vesticii le fac Începînd de la vreo doi ani Îndesați În rucsacul părinților prin toată lumea, luînd contact cu alte orizonturi, peisaje, oameni, catedrale, apusuri, bucătării, muzică, haine, istorie, stil, să le lărgească spațiul mental, desăvîrșindu-le formarea prin conexiune directă cu diversitatea și suplinind absența lecturilor de care noi, făpturi obligate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu’! Bud Barosanu’! Mutrele din spatele glasurilor: piezișe, rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis Într-o chițimie de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bine, din studiu reiese că Lefferts se căznea să ajungă la Cathcart, aflat la masa Învecinată, deși stăteau În locuri diferite. Era prostită de panică, fiindcă, evident, nu-l cunoștea. A Început să țipe și unul dintre bandiți i-a Îndesat În gură un pachet cu șervețele luat din containerul de colo. La autopsie doctorul Layman i-a găsit În gît un ghemotoc mare de hîrtie și crede că s-ar putea să fi Început să se Înece și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trase un croșeu În plex. Gilette se chirci, Înhăță un cuțit și Încercă să-l lovească. Bud se dădu În lături și Îl lovi la boașe. Gilette se ghemui; Bud apăsă pe butonul motorului. Motorul scoase un scrîșnet sinistru. Bud Îndesă mîna cu cuțit a poponarului În gaura de evacuare. Crrrr... chiuveta aruncă afară sînge și așchii de oase. Bud Îi trase afară mîna - mai puțin degetele lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
văzu pe tatăl lui În cadrul ușii. — Edmund? — Te arestez pentru uciderea lui Paul Dieterling. Vin să te iau peste cîteva zile. Omul nu tresări nici un milimetru. — Paul Dieterling a fost un asasin psihopat, care și-a meritat cu vîrf și Îndesat pedeapsa pe care i-am dat-o. — Era nevinovat. Și, oricum, e crimă cu premeditare. Nici măcar o fărîmă de remușcare. Neclintit, inflexibil, fără să șovăie, de o rectitudine imposibil de stăpînit. — Edmund, În clipa asta ești foarte tulburat. Ed trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind că va mai avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plăcut, nici unul n-a zgândărit-o. N-a trebuit să aștepte mult. Au chemat-o mai întâi cu telefonul, la câteva zile după aceea a venit și scrisoarea, dar ea a mai lăsat să treacă alte câteva zile înainte de a îndesa din nou veșmintele în cufăr și în geamantanul legat de-a curmezișul cu o curea și de a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care a umplut-o cu apă, a îndesat florile mărunte. Abia după aceea s-a așezat pe un scaun în apropierea patului și a privit-o. Îl urmărise tot timpul cu ochii încă foarte vii, acum aștepta să-i spună ceva. S-a întors cu greu pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caz era prins de un gând al lui și pe urmă a zis: „Am să continui cu leacul ăsta“, și a întins mâna către sticlă, să-și umple paharul. Ceilalți se opriseră, ca și cum n-ar fi înțeles. Iuliu Sofronie își îndesa în gură o bucată de pâine și Aurora Mocanu își aprindea o țigară. „Află că arăți bine“, îi zicea, după ce suflase fumul. „N-ai idee ce bine arăți.“ Vlad Dumitrescu se încordase vizibil și părea și mai drept. Întrebă: „Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci într-adevăr i-ar fi rău și s-ar simți teribil de nefericită și de aceea lamento-ul ei era un joc trist și nimeni în afară de ea n-ar fi în stare să spună câtă tristețe se înghesuie și îndeasă în jocul ăsta. Și în clipa următoare îmi priveam paharul în care se mai clătinau numai câteva picături de băutură și mi s-a părut că gândul dinainte nici măcar nu fusese al meu, am știut că nu fusese al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
povestit...“ Ioana Sandi nu mai scria. Nu mai scria demult. Acum își făcea bagajele și a dat peste foile scrise cu săptămâni în urmă, pe care nu apucase să i le ducă lui Andrei Vlădescu. A citit primele rânduri. Își îndesa rochiile în valiză și se gândea. Într-o parte a orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și s-a răzbunat pe el, părăsindu-l și luându-le pe cele trei fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În anumite momente - momente de mare slăbăciune, recunosc - îi duc un pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu prea e. De exemplu, mi-a fost de mare folos când a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gazarea cu cloroform sau cu bioxid de carbon. Dar s-a ajuns la concluzia că nimic nu putea fi mai ieftin ca tradiționala sufocare. Metoda cea mai simplă este să înghesui mii de pui unii peste alții și să-i îndeși în saci. Păsările mor fie sufocându-se lent, fie strivite. 4. AMUȚIREA ÎNAINTE DE MĂCELĂRIRE: Înainte de a alege metoda standard a unei căzi pline cu apă prin care era trecut un curent electric de mică tensiune, Dorothy încercase să patenteze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]