1,581 matches
-
am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică și de nerăbdare, am rupt-o în două. Fericită, cu sângele alergându-mi nebunește prin vene, din cauza sentimentului de împlinire, mi-am îndesat jumătatea de ou în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă stăteam într-un cocon. — Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La miezul nopții, temperatura îmi urcase la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu toate că Francie nu venise la Cloisters decât de o zi și un pic, o văzusem deja îmbrăcată în vreo douăzeci de ținute diferite. La micul dejun, avusese o haină de piele, până la brâu și o pereche de blugi foarte strâmți îndesați în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuia să încetez să mai fac greșeli. Iar pentru asta, aveam nevoie disperată și imediată de somn. Dar nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simtă din nou atras de mine sau să mă comport ca un adult, ca o persoană care s-a schimbat foarte mult? Am decis să rămân la abordarea serioasă și sobră, așa că mi-am legat părul la spate, mi-am îndesat o carte despre diversele dependențe la subsuoară și m-am întrebat dacă Mikey-Lou mi-ar împrumuta ochelarii ei. Mikey-Lou n-a vrut să mi-i împrumute, deci mi-am dat seama că trebuie să joc cartea cu „odată, demult, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie peste Țările Române a secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent in istoria românilor. Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a dreptul toxic, explică el râzând, arătând spre bocceluța pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse unul cu capsa înfiptă în el și lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă ar fi îndesat pietrele mai bine acolo, ca să asigure o burare corespunzătoare dar, gândin du-se la nitroglicerina care condensase, nu îndrăzni. Trecu apoi la următoarea gaură și tot așa mai departe, până ce amplasă toate cele cinci încărcături într-un arc de cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pieței de armament nu erau dispuși să-l lase să le sufle de sub nas afacerile grase. Avusese noroc să scape până atunci. Îi dăduseră foarte limpede de înțeles că nu are ce căuta acolo iar el recepționase cu vârf și îndesat mesajul. Se grăbea să părăsească țara aceea cât mai repede numai că nu avea de loc de gând să renunțe. Nu voia decât să se organizeze mai bine și să revină apoi în forță. Tot drumul nu făcuse decât planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i trebuia așa ceva dar, nu renunța la ea. O muta dintr-un buzunar în altul, ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ascundă în pădure. Ah, dacă șeful n-ar fi luat mașina lor! În portbagaj avea o mulțime de lucruri, inclusiv o frânghie cu care să-l imobilizeze pe Godunov. Se apropie de acesta și, în ciuda proteste lor lui, îi îndesă cârpa în gură. Mișcă! îi strigă el ajutându-l să se ridice. Îl împinse apoi cu țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe loc ce avea de gând să facă agentul și încercă să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip care să merite mai multă atenție din partea mea. Să nu te superi pe mine. Așa e viața asta împuțită... Când crezi că o poți savura, îți dă peste nas și te îndeasă și mai mult în rahat. Îl sărută scurt pe obraz și-i spuse din fugă ca să-și justifice cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți doresc tot binele din lume. Să fii iubit! Și cu aceste fraze scurte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul a durat mai puțin de zece minute, ca de obicei. ― Dacă ai de gând să mănânci, ai face bine să te grăbești. ― Nu vreau să mănânc azi! Și așa Îmi vine să vomit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
comoară un cofraj cu ouă de la Ciacova. Mă opresc pe Fucsik la familia Fodor, las trapistul, untul și lămâile. Se bucură mult și mă pupă. Teri îmi dă împrumut un borcan pătrățos din sticlă cu capac portocaliu, în care-mi îndeasă felii de lubeniță murată. Borcanul îmi rămâne la inimă atât de tare, încât atunci când, în 1992, Fodorii pleacă de tot în Germania, primul lucru pe care mi-l lasă el e. Dar atunci, în decembrie ’87, primesc o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
săltăreț, în pas cu noi. Încremenim de frică. Dacă ne urmărește cineva? Ne oprim, lăsăm sacoșa jos. Zgărmănatul încetează. Ne uităm de jur-împrejur: nici țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la soare. — Dați-i sfântul botez, dar îndurați-vă de noi, că ne grăbim. Nu avem timp de pierdut. — Bine, hai cu mine - a spus părintele zâmbind și a luat-o înainte, către altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe celălalt de clanță. Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]