2,056 matches
-
înfig în pâine prăjită cu șuncă și căpșuni - și e delicios. Mai trecem o dată peste detalii, și mă simt de parcă m-aș fi îmbăiat în dragoste, mă simt de parcă toți se uită la mine cu invidie pentru că sunt o femeie îndrăgostită și toți își doresc să fie în locul meu. După ce luăm niște iaurt rece Ben & Jerry și niște casete video vechi de la Blockbuster și ne petrecem restul după-amiezii și seara privind poveștile de dragoste preferate, eu încerc să mă concentrez, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața prelungă, arsă și unsă cu alifie către Pinin. Își ținea mâinile deasupra păturilor. — Câți ani ai, nouășpe? — Da, signor maggiore. — Și ai fost Îndrăgostit vreodată? — Cum adică, signor maggiore? — Adică Îndrăgostit...știi, de o fată? — Am fost cu ceva fete. — Nu asta te-am Întrebat. Te-am Întrebat dacă ai fost Îndrăgostit...de o fată. — Da, am fost, signor maggiore. — Și mai ești Îndrăgostit și acum de fata aia? Că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voia să pară prea dur, prea ca la știrile de senzație. Într-un final, i se adresă pe un ton care i se păru cel mai potrivit și care aducea puțin cu Cary Grant În filmele În care se trezea Îndrăgostit și lucrul ăsta Îl zăpăcea puțin: —Marlena dragă? —Hmm? — Cred că Începi să-mi placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tot așa, Harry continuă să-și descrie compatrioții cu superlative generoase, Îngroșându-le calitățile morale, retușându-le pe loc portretul fizic, scăzându-le din ani și adăugând la tăria de caracter. Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici de aventură, dar nu inconștienți; altruiști și amabili, fără să se gândească o clipă la propriul confort; oameni naivi Îndrăgostiți de localnici... Harry păstră ce era mai bun pentru sfârșit. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să facă lucrurile astea până când vor fi senili și prea bătrâni ca să se lupte coapse la coapse fără să-și deplaseze niște vertebre sau protezele pentru șold. I-a jurat că Își vor aminti tot și că vor fi mai Îndrăgostiți ca nicicând odată cu trecerea timpului. I-a zis toate acele lucruri minunate ei. Numai de și-ar fi amintit și a doua zi că i le spusese. Oare va dura până când vor ajunge senili? Greu de spus. Trecuseră prin proba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
simplă grosolănie de a mea. Am simțit însă că-i necesar să-l dau. Cu o altă ocazie, cu o altă femeie, nici nu m-am gândit la un astfel de mijloc, nu fiindcă eram de data asta cu adevărat îndrăgostit, ci pentru că aveam încredere deplină. (Și unei alte femei, vizibil interesată, i-am dat ce a cerut.) Fără să mă fi convins mai mult decât printr-un gest mic dar definitiv, simțeam că față de Irina trebuie să-mi susțin o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o îmbrățișam, până ce o vedeam tot așa de subjugată ca și la început și spunând ca o scuză: "Încercasem cu tot dinadinsul să mă vindec de tine, dar văd că nu se poate". Bineînțeles, totul intra în normal, dânsa mereu îndrăgostită, iar eu din când în când dorind-o, iar restul timpului petrecîndu-l cu ea, uneori din afecție, alteori din milă sau din plictiseală și mereu cu impresia că-mi sacrific tinerețea în mod neinteresant. Mintea ei capabilă de a uita
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să fi fost pricinuite chiar de mine, bineînțeles, ea având instinctul, de pe când îi inventam cu un lux de detalii prevăzătoare scuzele pe care trebuia să le ducă la familie, despre tot ceea ce se întîmpla ciudat în viața ei de îndrăgostită. Mă întreba întotdeauna, cu neliniște, înainte de despărțirea de la miezul nopții, cum își va explica întîrzierea. Asta ar putea fi o probă că obiceiul nu-l avea de la început. Trebuia să-l învețe de la mine și apoi să-l mânuiască îndemînatec
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drept, la dânsa intervalele dintre două vorbe inverse erau mici, așa că memoria le putea observa ușor. Și dacă n-o stimasem, și o desconsideram, și o umileam, nu era ea de vină? Niciodată nu și-a ținut prestigiul... Dar omul îndrăgostit e întotdeauna ridicol pentru cel calm. Când celălalt îți spune: "Te las", cum să fii mândru și să nu te rogi: Nu pleca!" Știu ce vor spune cei imparțiali: Amîndoi sunteți vinovați!", și nimic nu mă enervează mai mult. Ca și cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea! Am crezut-o mare măcar uneori. Am văzut-o de atâtea ori repetată prin parcuri, pe drumuri, prin camere, și totuși am crezut-o mare? Am văzut-o pe Irina plângând, ascultând, aprobîn-du-mă, făcând scene nebune, și apoi îmblînzită, îndrăgostită. Și atunci îi luam toate faptele și le analizam. Nu eram mulțumit cu rezultatul analizei mele niciodată. Nu mă asculta decât de aproape. Puterea mea asupra ei se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brodezi pe această vorbă și te chinui. De la Ioana eram deprins să-mi vie amenințările cele mai teribile. Mă înștiința deseori că se va da altuia. Nu trăgeam concluzii definitive, căci o clipă după aceea se alipea ca cea mai îndrăgostită dintre fete și despre exploziile ei de mai înainte spunea: "Cum poți să le iai în serios? Mi-era ciudă în clipa aceea pe tine!". Se contrazicea mereu, căci depindea de cum îi apărusem în ultima clipă. Ar fi fost greu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi sunt recunoscător, căci îmi mângâie toate neliniștile și-mi dau o mare încredere în mine. Totuși, la sfârșitul unei discuții, când mă găsesc torturat, nenorocit până la moarte, reîncepînd zadarnic aceleași întrebări, și când, pe rând, mă simt gelos, rău, îndrăgostit și neînsemnat, frunza pe care o bat toate vânturile, îi țip, întîmplă-se orice s-ar întîmpla: "De ce mi-ai spus?". Tot ce-a fost trebuie să rămâie un secret, și deci toate aceste dureri trebuie să se petreacă în întuneric
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci numai așa mai avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în clipa aceasta, aș accepta? Ioana se înlănțuie de mine cu toate puterile ei inferioare, neagă tot ce-a fost rău, trăiește numai din prezența mea, și eu nu pot să am nici o certitudine: și prima oară tot așa de îndrăgostită se arăta! Ioana răspunde invariabil: Pentru că te-am iubit tot timpul și am plecat ca să mă răzbun!" N-am avut dreptate, altul este motivul meu: carnea de lângă mine a mai fost atinsă. E tot ce rețin din trecut, restul îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reîntoarcerea la mine. Și chiar în ziua când se încolătăcește împrejurul meu și când tremură fierbinte, nu sunt în stare să mă gândesc este ceva anormal, și frenezia ce o pune îmi place s-o explic: "Așa au făcut toate îndrăgostitele". Și, orgolios, îmi spun: Am avut prilejul să fiu iubit în mod excepțional". Este posibilă o dragoste veritabilă, în care să nu consideri tovarășul egal cu tine capabil să te înțeleagă? Să te porți ca și cum el ar fi un copil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viky, profitând de un moment de neatenție, să intre în apă ca să înoate. - Înotul este pasiunea ei! E o mică zăpăcită și e în stare de o asemenea nebunie! Plimbarea noastră de noapte înspre port e o plimbare de tineri îndrăgostiți care nu au nici o experiență, se amuză de toate naivitățile, cred în jurămintele eterne. Complectă refacere interioară, fără nici o spaimă pentru viitor. S-a terminat tot chinul. Îmi este egal tot ce s-a întîmplat, căci știu ca în clipa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din pricina unui entuziasm momentan. Logica cea mai strictă îmi dă dreptate. Ai făcut o greșeală fără ca dragostea pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai văzut indiferent! Poate că nu corespundeam cu febrilitatea ta de îndrăgostită și când îmi simt acum sufletul în așa mișcare, obicinuită la tine, îmi dau seama ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au fost odată oameni și se vor fi găsit și acolo îndrăgostiți tot așa de febrili ca și noi. Dar ce ne pasă! Ce contează ce a fost și ce va fi în clipa aceasta de o așa de intensă trăire! - Ce transformări în tine! - Probabil că totul a depins de boala
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din drumul meu. Numai grabă, preocupări străine de mine sau câte o declarație convențională, pusă acolo din jenă de a trimite o scrisoare prea rece. Una câte una le-am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta "frumușel, elegant, făcut să epatez pe domnișoare" (tot vorbele Ioanei) și acum arzând până la scrum! - A doua zi m-am dus cu el! - Ai fost în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și pentru el există, în afară de timpul mai curând monoton al muncii, un timp al petrecerilor și al spectacolelor, un timp "festiv". Și el trăiește după ritmuri temporale variate și cunoaște timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, așteaptă sau întîlnește persoana iubită, trăiește, evident, într-un alt ritm temporal decât atunci când muncește sau se plictisește. O deosebire esențială există însă față de omul religios: acesta cunoaște intervale "sacre", care nu iau parte la durata temporală ce le precedă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de-acum se considera femeia lui, nici nu voise să asculte. întrucât praful înțepător ce stăruia deasupra întregului câmp de bătaie îi usca gâtul, acceptă cu plăcere oferta. Trase, așadar, un gât lung, în vreme ce ea îl mângâia cu o privire îndrăgostită. Cu nevinovăția celor șaptesprezece ani ai săi, îl întrebă când avea să se încheie bătălia. Nu se temea pentru sine, dar era foarte neliniștită pentru el. Când îl văzu că-și ia burduful de la gură, se apropie de el până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea morții primei iubite în adolescență și de imaginea pământului care o acoperă. Apropierea îndrăgostită capătă astfel semnificația unei dezvăluiri a secretului existenței, posedarea celuilalt - un gest extrem care limitează brutal atât posesorul cât și ființa posedată, relevîndu-le condiția: Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amorul fizic este respins prin trei conotații negative: realizare, împuținare, trivializare. Scopul" odată atins, "realizat", haloul subiectiv al raportului erotic se destramă, relația însăși își pierde semnificația. Permanentizarea ei cere, dimpotrivă, irealizarea obiectului erotic ("Adela este o iluzie paradisiacă"), realitatea îndrăgostită excluzînd-o pe cea naturală ("rămîne sa fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific"). "Împuținarea" este tocmai posedarea limitată a corpului în realitatea lui imediată, iar "trivializarea" semnifică generalizarea actului, comunizarea și comercializarea lui (în cazul relației
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]