9,974 matches
-
facă pentru că părinții se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor, despre copilul Elenei, despre Ștefan care urma să-și cumpere mașină. Și apoi erau așa de mulțumiți de viitorul ei mariaj încât nu îndrăznise să-i descumpănească, să le paseze îndoielile ei, să-i încarce de griji... A doua zi a servit ceaiul împreună cu tatăl, ei, doi, singuri în camera mare, de o parte și de alta a mesei. Sufletul bărbatului era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adus din nou coșulețul împletit din nuiele plin cu struguri. Ovidiu a ocupat același scaun ca la vizita anterioară, s-a purtat corect, extrem de politicos, respingând prin felul lui de a fi orice încercare de apropiere, dacă cineva ar fi îndrăznit să facă o asemenea apropiere. Avem un program încărcat, a anunțat-o el pe Carmina. Unu, vizită la Fana, pe la ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai bine aici la Carmina, îl aproba pe Trofin fără să-l înțeleagă, acum, de când nu mai ședea la părinți, nutrea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă de un alt torent de vorbe și toate întâmplările ce-au urmat erau rezultatul dilatării unei clipe de clarviziune, era cumplit, cutremurător și abia acum venise momentul, momentul când trebuia să rostească acele vorbe, dar nici așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când ați acceptat să mă primiți imediat după apariția acelui interviu, spuse ea. M-am gandit c-ar putea fi vorba de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spuse Fanny. — Da, a făcut o mutare bună în carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate. Deodată, aceasta s-a deschis, iar Micky Mouse și cu Mimi m-au poftit înăuntru ca pe un oaspete de onoare. Uimită, am îndrăznit să întreb: Dar cum a m ajuns aici? Orice copil care iubește desenele animate poate petrece câtva timp aici, în împărăția noastră, îmi răspunse Mimi. Am mers înainte cu ei și m-am întâlnit cu Ciocănitoarea Woody, Iepurașul Bugs-Bunny, cățelul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut evita recurgând la serviciul poștal. Adică să primească acasă cărțile și diploma contra semnătură. Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la școală doar pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și pentru că, după festivitate, conform Înțelegerii cu părinții, urma să-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porni. Ce vorbești? N-am rămas eu acum o săptămână la Beclean? Puțin Îi pasă șefului de noi. Un accident. Șeful e Întotdeauna o persoană cu simțul datoriei și supus legilor. SNCFR-ul are legi severe, doamnă, și nimeni nu Îndrăznește să le Încalce. S-a dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu domnul cu Magazinul. Vorbeați de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o legătură cu parchetul. Nu, știți... Eu... Se ridică doar ajutat, respira greu. Se descheie la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se auzi năucitoare Întrebarea șefului: Cum p... mă-sii? Și dacă nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă consolatoare: Bine că n-o fo' esplozie pă față, don șef! Chiar așa, Îndrăzni un altul. Sunteți un om norocos, don șef. V-o ferit Dumnezău de esplozie mai ales pă față. Îi mai greu de redresat, zise altul, om cu experiență, după cum dădea din cap. Să nu mai punem la socoteală ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
surd să nu o fi văzut În tribune când trăia Klaus. El l-a iubit pe Klaus. Tot orașul l-a iubit. Își spuneau că atâta timp cât Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că a Îndrăznit să-i privească femeia altfel decât de obicei. Pentru el, orice s-ar Întâmpla, Nemțoaica va rămâne În veci femeia lui Klaus și gagica lu' dom profesor. El se mulțumea cu Zorela. El era cu ștoarfele. Femeile de rasă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iolanda cu o voce abia auzită. Pe termen lung, aceste urme pot duce oriunde... În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai fi zis fără voia ei. Deocamdată... În cazul lor... Dar În cazul altora... Al nostru, bunăoară, Îndrăzni Petru, În sfârșit, să treacă fără nici o Încuviințare peste o frontieră care Îi separa chiar când Încă mai făceau dragoste. În vremea din urmă. Trecuseră doar câteva zile, dar el se simțea bătrân. În cazul nostru, dacă mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber... Vei dormi la hotel? Întrebă malițioasă Iolanda. Sau.... Nu Îndrăznea să creadă că Petru se invita În garsoniera ei. Voi dormi la mine acasă. Apăsă pe ultimul cuvânt, lucru observat de toată lumea, dar Înțeles doar de Iolanda. Eu voi sfârși la un prieten vechi, zise Flavius-Tiberius. Te va aștepta până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
permanentă, continuă, de îmbunătățire a modului de administrare a riscurilor. Motto: Riscul reprezintă orice acțiune sau inacțiune care are un impact asupra organizației. Marcel Ghiță 3.2. Conceptul de risc Cuvântul „risc” derivă de la cuvântul italian „risicare”, care înseamnă „a îndrăzni”. În acest sens, riscul este o alegere, nu o soartă 5. Acțiunile pe care îndrăznim să le întreprindem, acțiuni ce depind de gradul de libertate pe care îl deținem sau ni-l asumăm, toate acestea ajută la definirea a ceea ce
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
sau inacțiune care are un impact asupra organizației. Marcel Ghiță 3.2. Conceptul de risc Cuvântul „risc” derivă de la cuvântul italian „risicare”, care înseamnă „a îndrăzni”. În acest sens, riscul este o alegere, nu o soartă 5. Acțiunile pe care îndrăznim să le întreprindem, acțiuni ce depind de gradul de libertate pe care îl deținem sau ni-l asumăm, toate acestea ajută la definirea a ceea ce înseamnă a fi o persoană umană. Din această definiție rezultă că într-adevăr suntem supuși
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
dinspre băiat. N-au dreptate? Sexul nu-i normal decît în doi, în sferă privată, fără spectatori. Ce-ar zice bunica Leonora să vadă la mine-n poartă scene de Fellini? "Zăbzucile aistea" de fete se comportau aberant doar pentru că îndrăzneau să poarte dressuri negre. "Îți sparg ecranu' dacă nu dispari, babo". Mi-e silă și milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lemne. Și atunci a comis "blasfemia". A spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui Mistrie, burlanul i s-a năzărit a fi marea provocare. A demarat scandalul, sărind de cîțiva coți în sus: "Măi dușmănoiule, cum îndrăznești?" Era ca și cum ar fi fost violată granița cu Marea Uniune. Burlanul periclita "relațiile frățești, reciproc avantajoase". Chemat de urgență, Carp a încercat să minimalizeze disputa. Dar Mistricot, înarmat cu lozinca internaționalist-proletară, "Jos labele de pe Coreea", n-avea intenție de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne separăm complet de cei morți, de teamă că ne va grăbi trecerea dincolo. Eu am numele înscris pe acest pergament, dar nu îndrăznesc să mă uit la el, de altfel cred că nici nu l-aș putea descifra, nu sunt pregătit încă. În timp ce explica semnificația Okurinei, se privea pe furiș în oglinda de pe spatele reclamei cu băuturi de pe masă, pe care a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bogate. Până într-una din zile... luna era plină și ținea în globul ei o fată de o rară frumusețe. Atunci urcam până la ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iormorog nostalgic ce și-a visat propria realitate. Ne ridicăm și pornim gânditori către aleea ce duce la ieșirea din parc. Umerii ni se ating din când în când, la fel și mâinile, mai este încă destulă lumină și nu îndrăznesc s-o iau de mână. Povestea sau visul Iormorogului ne-a creat o stare de mare neliniște, dar în același timp și o bucurie imensă. Dacă ființa umană n-ar fi fost cândva completă ca cea a Iormorogului, entuziasmul căutării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai poate așa. Mi-ai lăsat douăzeci și unu de mesaje. Nu poți fi atât de insistentă. Dacă vezi că nu sunt, renunți. Nu mai are rost să insiști. Am și eu obligațiile mele, treburile mele. Dora: Câine! Philip n-ar fi îndrăznit vreodată să-mi vorbească așa. Ar fi turnat un cor de minciuni, dar măcar ar fi spus ceva în apărarea lui, ceva din care să rezulte că tot eu am dreptate. Țiitorul: Dora, îți reamintesc că nu suntem căsătoriți. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]