1,372 matches
-
că pretutindeni se joacă același joc, cu regulile lui aparent complicate. Te va ajuta tot timpul prin intermediari. Doar atât. Te va sprijini din umbră. Nu uita, până una alta următoarele: Siguranța de sine a cancelarului, glasul său înalt, fals îndurerat, subțirele și tristul umor acid; tapiseria cu uciderea licornului și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de Dumnezeu. Prin chinurile sale spală păcatele noastre, ale tuturor. Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici și se ruga Celui de Sus. Îl vor lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu simpatie. Vrerea Domnului. O companie îl va angaja cu un salariu foarte mare... Cum vrea Dumnezeu. Și Maria rătăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu s-a produs În noaptea aceea, iar Annabelle s-a Întors acasă. Se simțea cu mult mai bătrână. Aveau să treacă aproape douăzeci și cinci de ani până să-l revadă pe Michel. Pe la ora trei, sună telefonul; infirmiera părea sincer Îndurerată. Se făcuse, efectiv, tot ce se putea face; dar În fond, practic, nu se putea face nimic, inima era prea bătrână - și cu asta basta. Măcar nu suferise, era adevărat. Dar, era la fel de adevărat, totul se isprăvise. Michel se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ ce-l purta veșnic din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pune întrebrea, cine a manevrat securitatea, a ucis fără judecată și a dat aprobarea pentru exterminarea Mișcării Legionare? Cine a cultivat și a practicat teroarea și crima? Dovezi avem suficiente. Să le căutăm și să începem cu cazul cel mai îndurerat. Cine l-a țintuit pe Cruce pe Hristos Dumnezeu? Cine stăpânește lumea finanțelor și sunt sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vizita în secret un medic (era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc la scrierea „romanului” trăit de el însuși. Surprinși de un teribil bombardament al aviației germane, el pare să fi murit. Îndurerată, Sarah se roagă și jură să nu-l mai vadă niciodată dacă Dumnezeu îl va readuce la viață. Urmează doi ani în care el nu mai știe nimic de ea. O caută, o regăsește, dar, din nefericire, ea își trăia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mulți i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-am fost acolo? murmură îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum îl văzuse pe când lupta cu quazii. Îl văzu apoi în pulvinar la Augusta Rauricorum, în timp ce soldații lui îl băteau pe Valerius, iar sângele lui Salix uda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un aparat care Încălzește diferite instrumente.) O altă revistă adresată gîndirii noastre interlope este Lumea ghicitoarelor, Încărcată cu țigănci, nostradamuși, ghiuluri, mistere, astrologi babilonieni, plus o poză cu Romica Puceanu. Din depoziția unei chiromanciere de succes am reținut o frază Îndurerată. „Milițianu mi-a aruncat ghiocul pe care-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi iasă ghicitul pe nas.” Ținînd cont de acest proeminent organ olfactiv de om de stat, mă gîndesc la președintele țării, care-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Paul Simionescu: cînd a murit Stalin, profesorul s-a dus la biserică pentru a-i mulțumi Tatălui nostru carele ești În ceruri și preotul tocmai Îl căina pe Iosif Visarionovici, arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte”. La care o bătrînică a șoptit: „Dac-o putea”. *Text apărut În volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Săraca... Tăcu iarăși, o bucată de vreme, apoi oftă deodată. ― Ce ai, Khokha? îl întrebai eu. ― Ah, ce să-ți mai spun ce am când te văd pe tine cât suferi!... Vorbise emfatic, teatral, silindu-se să obțină o mască îndurerată, care să-mi atragă atenția. Dar tonul cu care spusese acele câteva cuvinte mă făcu îndată să mă simt străin de el. Poate a ghicit și Khokha această jenă, căci a schimbat vorba. ― Când am început să iau lucrurile din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
iar băiatul vreo două din limba ei...Si pentru ce aveau să-și spună erau deajuns... Intr-una din dimineți, însă, Liuba - că așa o chema pe rusoaică, Liuba - a intrat în salon cu chipul ud de lacrimi și tare îndurerat. Când o văzut-o, nenea Jănel o vrut să sară din pat s-o întrebe ce s-o întâmplat, dar medicul șef - un colonel - l-o oprit. „Stai cuminte, ostaș, și bucură-te că peste câteva zile vei pleca acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să o văd mai bine!... Dar Crabul-de-plastic l-a păcălit pe copil și a luat-o pe Mihaela-Cosânzeana între cleștii lui mari. S-au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
eu sunt o jertfă a soartei, dar îmi dau seamă că eu sunt un om fericit și nu am atâte greutăți cum credeam că le am. Dacă aș putea să simt ceea ce simt toți oamenii, aș vedea semeni mult mai îndurerați decât noi și cu mult mai multe probleme. Îmi amintesc că mama, deja fiindu-i rău, se ducea pe câmp să muncească, deși îi venea foarte greu. Îmi amintesc un caz: mama mea venea de la o altă chimioterapie și avea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
eu vreau. Afară e un soare orbitor de luminos, anunțând dogoarea de mai târziu. Am înregistrat local la umbră plus 33 grade, însă în câmp deschis se apropie de plus 50 grade. Pe la orele 19 m-a sunat din Brăila îndurerata soție a colegului Grigore Negură, care-mi mulțumește că am fost aproape de marea durere prin care a trecut și trece. Va fi o adevărată surpriză pentru ea și familia ei când va primi volumul III, însoțit de o scrisoare pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar a promis că o să‑mi trimită prin fax toate informațiile obținuse despre candidații de până acum, iar eu urma să transform hârtiile respective În „dosare“ă. Țârrr. Țârrr. Țârrr. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Prea Îngrețoșată și Îndurerată ca să mă uit la parada fotomodelor anorexice, m‑am strecurat afară să trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Zevedei. Cosmina nu putu înțelege zâmbetul lui altfel, atunci când își rosti numele, decât ca pe o prelungire a amabilității de până atunci, într-un loc ca acela unde oamenii erau prea grăbiți, prea osteniți, prea îngrijorați ori de-a dreptul îndurerați, pentru a mai putea fi curtenitori. Probabil că fata mai păstra pe chip surpriza întâlnirii cu privirile pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora peste urechi și se strângea sub bărbie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]