3,818 matches
-
mâneca pardesiului și îl trăgea înapoi nu mai putea înainta. În acele clipe simți panică și întoarse capul privind spre brațul său și spre manșeta pardesiului și constată că acel modelaș prins cu un nasture mare de la manșetă, i se înfășurase în jurul unei cruciulițe mici, ce era sudată în gărduțul unuia dintre morminte. De fapt acel gărduț era făcut frumos cu un model unde din loc în loc la o oarecare distanță erau niște cruciulițe din fier, tot acel gărduț era vopsit
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
și nici că Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a lăcrima ca pe imașul unei icoane că din lemnul copacilor l-au răstignit pe Cristos. Din hălăciuga de ierburi și vânturi amare, pădurea își înfășură trupul său în vibrații subtile ascultând. Cândva, demult fiindcă nici eu nu mai știu precis a vă spune, soarele și-a șters petele de pe fața sa rămânând curat și luminat ca pentru o zi de mare sărbătoare. El, umblând de
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlalți. Și-a înfășurat strâns aripile și a coborât deasupra unei căsuțe mici așezată pe pietre de apă de culoarea nisipului de mare. Casa era albă precum zăpada iarna. Construită din scândură și lut, ferestrele erau larg deschise să poată intra soarele, luna și
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Acasă > Stihuri > Semne > AMPRENTELE DURERII... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Amprentele durerii vreau cu durere să le șterg Mă înfășor în lanțuri, crezând că mă dezleg Blestem singurătatea și totuși mă ascund Văd doar întuneric, în lumina nu mai pătrund. Te caut mereu și-n vise, fără să văd nimic Mai cad încă o dată, în loc să mă ridic Vorbesc doar in
AMPRENTELE DURERII… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379894_a_381223]
-
până la vechiul păr, acum măcinat de boală. Singurul care se mișcă fu animalul. Căscă plictisit, deschise un ochi, îl studie o clipă, după care adormi la loc. - Nu sunt acasă! Peste gardul lateral, pe jumătate putrezit, se ridicase un cap înfășurat cu o basma neagră. - Buna ziua, știți cumva unde aș putea să o găsesc pe Florica Moraru? Nu își recunoscu vocea! Gâtuită, aspră, cumva străină, ieșise sugrumat dintr-un piept cuprins de sentimente prea complexe ca să poarte un nume. Basmaua
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
anii-nsoriți. Din minte i-am cules, Din depărtări i-am adus înapoi. Mângâierea lor este aceeași, Că atunci când visăm amândoi La infinitul zărilor, Dând farmec tuturor trăirilor ... Mă regăsesc în toate amintirile ... Adierea lor mă atinge, Pe rând mă-nfășoară, Ca o chinga mă strâng, Și dorul de tine din nou m-ămpresoara, Mai puternic; de tine iubire Ce-ai plecat cu-atâta grăbire ... Citește mai mult Am adunat tot ce-am trăit mai frumos,Într-un singur buchet,Într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
toți anii-nsoriți.Din minte i-am cules,Din depărtări i-am adus inapoi.Mângâierea lor este aceeași,Ca atunci cand visăm amândoiLa infinitul zărilor,Dând farmec tuturor trăirilor ...Mă regăsesc în toate amintirile ...Adierea lor mă atinge,Pe rând mă-nfășoară,Ca o chinga mă strâng,Si dorul de tine din nou m-ămpresoara,Mai puternic; de tine iubireCe-ai plecat cu-atâta grăbire ... .... XVI. A VENIT TOAMNĂ..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013. Privindu-le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii tăi răvășiți ! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți înfășurai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
cădem chiar pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării, unde să fie și guvid. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0,6 mm, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb greu de 100 grame la capăt și cu două - trei cârlige nr. 1 legate ceva mai sus de plumb, în care puneam râme negre din baltă, foarte chinuitor
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALBASTRU, ROȘU, NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc sărutul *** Referință
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
împinși de inerții rătăcitoare, alungați de paznicul piațetei. Între aceștia se-nseila tot mai des unul ce nedumerea prin aspect și a cărui vestimentație parcă avertiza că e ferice, că nu-și mai dorește nimic peste domneasca-mplinire. Aroganța emanată îl înfășura ca un halou, separându-l absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar și pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Titina Nica Țene, Voichița Pălăcean Vereș, Peter Vereș, si Al.Florin Țene, s-a deplasat în orașul natal al scriitorilor Gib I. Mihăescu, pentru a participa la o amplă manifestare din 16 aprilie, dedicată scriitorului omagiat.Pe parcursul călătoriei, în timp ce autoturismul înfășură distanțele pe roți, scriitorii au discutat despre evenimentele istorice ce au avut loc în localitățiile prin care treceau, si, mai ales, despre scriitorii ce trăiesc în aceste localități . Cu acest prilej, scriitori din București, Craiova, Rm.Vâlcea, Slatina,Piatra Olt
LA ANIVERSAREA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381960_a_383289]
-
prezicătoarea oceanului la mine! Până ce bătrâna prezicătoare fu adusă la palat, în jurul lui Algus se strânseseră viețuitoare din toate colțurile oceanului, curioase să afle ce pericol apăruse în lumea apelor. - Știu de ce m-ai chemat, Algus, dădu din cap Coral, înfășurându-și mai bine în jurul gâtului șarpele care îi ținea loc de colier. Monstrul cel uriaș nu este decât slujitorul lui Triton, regele mărilor, care a auzit de bogăția ta și dorește să își întindă puterea și asupra oceanelor. Nu știu unde o
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Și cu cicoare; Înmiresmată boare De auriu Și cânt de ciocârlii. Ne-a dat Divinul, Aripi să zburăm Spre soare, Să ne-nălțăm Din lacrimi și păcat. Plutesc pe-un nor! Mi-am dezlegat Aripile, din lanțuri! Cu zâmbete Mă înfășor, În loc de lut. Am la picioare, Dorul și cuvântul; La cer, rămân! Plutind pe-un nor rotund! Referință Bibliografică: Plutesc / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2174, Anul VI, 13 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina
PLUTESC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380376_a_381705]
-
din 09 ianuarie 2017. Femeia de serviciu, nu prea o iei în seamă și treci pe lângă ea nepăsător Fără să crezi că-n ea trăiește-o doamnă ce șterge praful prin hârtiile de la birou . Ți-aduce pe platou cafeaua aburindă, înfășurat în mac, covrigul cald Gogoașa cu stafide și glazură ferindu-se s-atingă sticla ta cu malț. Tu o ignori, că ce-i respectul, oare când val-vârtej, ai întâlnit-o-n scară În timp ce mătura și culegea chiștoace fiind grăbit, ai
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
același ștat cu personalul tesa (și ... Citește mai mult Femeia de serviciu, nu prea o iei în seamăși treci pe lângă ea nepăsătorFără să crezi că-n ea trăiește-o doamnăce șterge praful prin hârtiile de la birouți-aduce pe platou cafeaua aburindă,înfășurat în mac, covrigul caldGogoașa cu stafide și glazurăferindu-se s-atingă sticla ta cu malț.Tu o ignori, că ce-i respectul, oarecând val-vârtej, ai întâlnit-o-n scarăîn timp ce mătura și culegea chiștoacefiind grăbit, ai nimerit în barăînjuri nervos
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
era una solidă și funcționa pe premisa că prietenele bune se ajutau între ele, iar prietenele extraordinare se ajutau fără să pună întrebări indiscrete. Carol s-a dezbrăcat rapid de frumoasa rochie, punându-și treningul și cizmele îmblănite, i-a înfășurat lui Scot fularul la gât și, luându-și gecile pe ei, au plecat la casa Mirandei. Prietena ei le-a deschis ușa și dintr-o singură privire și-a dat seama că ceva se întâmplase. Ceva mult mai grav decât
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
mâinii ei ascunsă-n palmă. Veneau prieteni, povețele să-și spună, Și intriganți, cu pâre , dădeau valmă; Tenebrele, de sub lumina-i calmă, Nu le vedeam, cu capu-ascuns în lună. Știind că dragostea e monoftalmă, Ea m-atrăsese-n neguri de furtună, Înfășurându-mi mințile în talmă... Mi-a fost de-ajuns un ceai de mătrăgună, Ca să-nțeleg că totul e o șalmă Și că iubirea ei e o minciună. Referință Bibliografică: SONET CU ȘALMĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SONET CU ȘALMĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379355_a_380684]
-
Articolele Autorului Copilăria mea cu albe plete, Demult, în altă curte s-a mutat, La țintirim , sub lespede de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat. Un înger alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e Făt - Frumos pierdut, Înfășurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită, Iarna priveam la focul unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
vreau să tai aripi de înger Și nici să decapitez speranțe de copil Nu construiesc din cuvânt capcană Pentru minți sforăitoare Vreau doar să dau culoare muzicii stelare Să fac din suflet strană Unde îngerii în corul lor particular Să înfășoare cu aripi sidefii Imaginea copilului din noi Să o ascundă de mintea urzitoare Ce vrea iubirea veșniciei În luptă s-o doboare Să strălucească ea Doar ea pe-al vieții avatar. Referință Bibliografică: Pe un nor sa fac din suflet
PE UN NOR SA FAC DIN SUFLET STRANĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379495_a_380824]
-
2015. POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm strâns într-o eșarfăDealul. Și i-am șoptitSă nu fugă de toamna iubiriiAflată sub jarul asfințitului.Atunci, s-a îmbăiat melancolicîn ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor.I-am înfășurat nopțile sub lună,Ca să nu uite de coapsa veriiși de îmbrățișarea noastrăsub lumina stranie a astrului.I-am acoperit în drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa în țări caldePentru a mi-o restitui în primăvară
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ȚI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere
ŢI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381125_a_382454]
-
am refuzat închinarea la putere, căci noi închinăm a noastră putere Preaputernicului de la care emană puterea! -Nu veți mai avea putere în veci, nici aici și nici aiurea! Acum capătul frânghiei puterii e în mâinile noastre și cu ea vom înfășura lumea întreagă. Nu împărțim puterea cu nimeni...Vă vom strivi fără cruțare și nu vă vom permite să deveniți iarăși martiri! Ne însușim pentru noi cultul martirilor, iar voi veți fi socotiți criminali în veci de veci! Va veni o
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
simt c-am devenit o altă stare. În urmă mi se-mpleticesc ninsori, Deasupra-mi sunt zăpezile de stele, Și parcă-s fulg sau stea, iar alteori Sunt răsuflarea conștiinței mele. Mă simt atrasă-n valuri de culori Ce mă-nfășoară și iar mă dezleagă, Lumină sunt, de aștri arzători, Mă risipesc în tot, dar sunt întreagă. Înaintând, contururi se tot șterg Și-aș vrea ca să pătrund și-n alte ere, Dar mă oprește-un gând. Nu pot să merg, Nu
CĂLĂTORIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381146_a_382475]