12,158 matches
-
a reintra În posesia documentelor Încredințate, acesta dispăruse fără urmă. Îl regăsim, În primăvara anului 1969, În România, alături de Nicolae Ceaușescu, care efectua o vizită de lucru În județul Botoșani. Fotografia publicată de ziarul Scînteia cu acest prilej ni-l Înfățișează pe Roland Cârlan În suita dictatorului, ceea ce Înseamnă că Între timp el ajunsese la Ceaușescu și-i Înmînase documentele de proprietate asupra insulei Roland, obținute printr-un șiretlic de la adevăratul proprietar al insulei, Roland Hughes, care Între timp decedase Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reconstituirea? — Da, și merge perfect! Ipoteza mea se confirmă sută la sută. Singura condiție e ca vremea să fie un pic noroasă, iar vîntul să nu bată prea tare. Smith scoase din buzunarul interior al hainei cîteva fotografii color care Înfățișau OZN-uri În diferite poziții, la țărmul oceanului, și le Înșiră pe birou. — Ești dat dracului! exclamă admirativ colonelul. Cum le-ai făcut? — Eh, o nimica toată! răspunse cu falsă modestie maiorul. M-am inspirat din cartea lui J. Allen
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aparte, un spațiu intim și privilegiat: culoarul Îngust care duce către baie. Acolo, cele aproape treisute de cărți Își trăiesc propria magie atinse de ochii și de mâinile lui, ori de câte ori sunt deschise. Revenind la sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un chip casa, dar mai ales n-ar fi putut Închide ochii fără să aibă În față superbele vitralii venețiene, Înfățișând păsări și principese. Era Întins pe canapea, și papucii Îi căzuseră din picioare. Ea s-a apropiat cu sfială de canapeaua pe care zăcea bătrânul și l-a săruta pe obraji. Era sărutul morții, a comentat după dispariția bătrânului, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și a spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau că Înoată se umflaseră de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
n-ar fi părăsit casa și mai ales canapeaua pe care Îi plăcea să stea tolănit ore În șir din zi și din noapte, dar mai ales n-ar fi putut gândi fără să aibă În fața ochilor superbele vitralii venețiene, Înfățișând principese și principi, păsări și flori stilizate. Era Întins pe canapea, ațipise și, din piciorul stâng Îi căzuse papucul. Ea se apropiase cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor, a schimbat trei trenuri și a petrecut o noapte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am mai văzut. Era Antonia. Alexander lucrase capul în primii ani ai căsniciei noastre, apoi susținuse că nu-i place cum a ieșit și refuzase să se despartă de el. Era făcut dintr-un bronz auriu de culoare deschisă și înfățișa o Antonia tânără, țâșnind în zbor, o Antonia pe care nu o prea cunoșteam, o Antonia din alte vremuri, care parcă dansa pe masă în clinchet de pahare de șampanie. Totuși forma capului era excelent conturată, părul bogat care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
altul pe două scaune cu spătar, aproape de foc. Palmer își pusese brațul pe după umerii soției mele, iar fețele lor, întoarse tandru una către cealaltă, se vedeau clar din profil marcate de un contur auriu. Acea imagine de o clipă îi înfățișa ca pe niște zeități dintr-o friză indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete erau sprijinite câteva tablouri, printre care și stampele japoneze din camera de lucru. Pe jumătate ascunsă de un teanc de scrisori, o fotografie înfățișându-l pe Palmer, în jurul vârstei de șaisprezece ani. De cealaltă parte a holului, prin ușa deschisă, se vedea sufrageria cu masa pregătită pentru prânz și o sticlă de vin de la firma Lynch-Gibbon. Masa era pusă pentru două persoane. — Mulțumesc, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având în vedere faptul că am fost imediat cuprins de disperare, să las o „ușă deschisă” între mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau era, de fapt, expresia unei dorințe ascunse? Indiferent care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a încercat - ceea ce ar fi fost foarte greu de realizat - să explice în vreun fel scena la care fusesem martor. Nici n-a încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte greu de realizat - să explice în vreun fel scena la care fusesem martor. Nici n-a încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unul la altul peste trupul lui Georgie. Mi-am dat seama că e prima oară când sunt singur cu Honor din noaptea de la Cambridge. Numai că nu eram singur cu ea. Un însoțitor cumplit veghea asupra noastră. Honor mi se înfățișa doar ca un coșmar, ca o nălucă; iar eu știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă Încununat cu lauri, stând În fața unui lung șir de vase montate pe niște rafturi. În fiecare rezervor părea să se adune un rând de nori cenușii. Cu atenția distrasă, am Început să citesc articolul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar aceasta - Își dădu din cap spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse mâinile și acum am văzut că toate pozele Înfățișau scene cu femei - În baruri, sub poduri de cale ferată sau sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor cu gaz. Se Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută convins; la urma urmei, poza era Învechită și poroasă. Dar dacă Înfățișa persoana la care mă gândeam, atunci da, ne Întâlnisem mai demult. Da, știu. Trebuia să spun asta mai devreme. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Se numea Wilms, Dora Wilms. Locuia În partea de vest a orașului. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fiindcă n-ai suportat ideea ca o femeie neevreică să treacă prin viață fără să știe cum e șarlota evreiască? Sau fiindcă n-ai mai putut să-ți continui viața fără să-ți faci o spovedanie evreiască? Fără să-i înfățișezi nevesti-tii păcatul săvârșit, pentru ca ea să te poată acuza, ocărî, umili, pedepsi și însângera la nesfârșit, să te lecuiască de poftele tale interzise! Da, chiar așa, un desperado tipic evreu, taică-meu ăsta! Recunosc perfect acest sindromul ăsta. Haide, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă toate tâmpeniile astea? Nu numai copiii, ci și adulții se adună în cerc pe pajiștile acoperite de zăpadă și zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rog, Ve-ne-ra-tî-e, m-am făcut băiat mare - așa că mai dă-o-ncolo de morală rabinică. În faza asta se dovedește cam caraghioasă. Întâmplarea a făcut să prefer femeile frumoase și sexy celor urâte și frigide, ce mare tragedie? De ce mă-nfățișezi acum ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi pe vecie cu lanțuri de un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
PREFERATĂ? „Avocat“. EROUL PREFERAT? „Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui Washington, înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
anii aceia nici prin gând nu mi-ar fi dat să pornesc în căutarea închisorii. Ce nevoie aveam? Știam unde e Stadionul Ruppert, fieful echipei Triple A Bears din Newark. Știam pe unde vine varieteul Empire, cu vitrina ce o înfățișa pe „Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung la aeroportul din Newark, la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]