1,776 matches
-
i s-ar fi întîmplat ieri. I se păru mai întîi că e Augustin Bloose, un tânăr fascinat de ideile unui anumit Johansson, un militar care înființase o organizație politică care susținea că toate relele lumii vin de la religie, că înfruntarea între cele trei religii majore adusese omenirii numai groază și distrugere. Văzu apoi cum se formează un corp expediționar, în care el nu se putea încadra fiindcă era prea tânăr. Imagini disparate și sentimente amestecate începură să i se succeadă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că religia e un mod mai ușor de a-ți accepta locul în Univers. Ea elimină întrebările de genul celei pe care ți-ai pus-o tu. Să zicem că Dumnezeu te-a ales să-i fii oștean într-o înfruntare pe care eu pot doar s-o bănuiesc, încheie Augustin Bloose. - Și cine ar putea să-mi spună mai multe? Acela care ar fi trebuit să stea pe cea de-a patra piatră? Vassur și Augustin se priviră în tăcere
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Xtyn nu răspunse nimic lăsând vorbele bătrânului să treacă pe lângă el, fără a-și modifica însă fixitatea privirii. - Sfinte Augustine, hârâi bătrânul, te-am servit cât am putut de bine. Și, după cât de slăbit mă simt, e probabil ca încordarea înfruntării în care te-am readus pe lume să mă coste viața. Dă-mi un semn! - De ce-ai făcut asta? întrebă Xtyn. - Am greșit? întrebă la rândul său Abatele, făcîndu-i pe toți cei din sală să-și dea seama că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
locul în care se odihnea Abatele. În stânga lui îl îngropaseră pe N'Gai Loon, iar în dreapta pe Bella. Știa de la Alaana că nici Kasser nu mai avea mult de trăit. Bătrânul împărat plecase însă din psiac a doua zi după înfruntarea cu Zuul. Alaana își luase în serios rolul de Maestru, muncind din greu ca să restabilească sănătatea mintală a quinților, care căzuseră ca secerați în urma atacului sălbatic prin care Xtyn nu făcuse altceva decât să le cruțe viața. Cei patru își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
actor internațional; sursa de legitimare a Uniunii Europene, atât cu caracter juridic, cât și cu caracter politic. În ansamblul lor, aceste patru puncte definesc spațiul în cadrul căruia s-au pus în mișcare și dezvoltat argumentele dezbaterii constituante. Argumentațiile elaborate pentru înfruntarea problemelor enunțate în Declarația de la Laeken utilizează teme pe care le-am întâlnit în ideile asupra democrației adoptate pentru formularea politicii de extindere și a politicii de promovare democratică în țările terțe. Rule of law, drepturile omului și good governance
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
ciudat cum încă de la început nu arătase niciun fel de teamă la vederea războinicilor cu o înfățișare nicidecum liniștitoare care dăduseră buzna în sălașul ei: nici fețele lor feroce, nici armele, nici măcar stropii de sânge rămași pe haine după scurta înfruntare de cu o zi înainte, cu bagauzii, n-aveau darul s-o impresioneze. Mai mult, după cum vedea bine, ținea perfect sub control situația. Ca și tovarășii săi, simțise încă de la bun început o forță uriașă, imposibil de pus în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat și păștea în apropierea unui pâlc de arbuști. Nevoind să piardă sfârșitul înfruntării dintre Rutger și fată, își opri calul la circa zece pași distanță, distrându-se cu scena la care asista. Haide, haide! mârâi printre dinți războinicul către fată. Pune jos pumnalul ăla. Oricum nu-ți folosește la nimic. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i le făcuse, sau poate chiar din cauza asta, cântărea argumentele pro și contra; poate îi era încă neclar de care parte ar fi fost mai bine să rămână ca să apere interesele poporului său. Și privea cântărind cu maximă atenție la înfruntarea de forțe din sânul adunării, dar și pericolul pe care această înfruntare l-ar fi putut reprezenta pentru el însuși. în orice caz, Sebastianus își dădu seama că era supus unui examen chiar și din partea sa. Era o situație stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
contra; poate îi era încă neclar de care parte ar fi fost mai bine să rămână ca să apere interesele poporului său. Și privea cântărind cu maximă atenție la înfruntarea de forțe din sânul adunării, dar și pericolul pe care această înfruntare l-ar fi putut reprezenta pentru el însuși. în orice caz, Sebastianus își dădu seama că era supus unui examen chiar și din partea sa. Era o situație stânjenitoare. Fusese trimis cu ordinul de a promite chiar și imposibilul, fiindcă alianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simți născându-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un semn al lui Gundovek, sunetul unui corn dădu semnalul de început al înfruntării. în careul format de scuturile mari ale gărzilor lui Gundovek, îndărătul cărora se îngrămădeau sute de spectatori, cei doi bărbați înaintară cu precauție unul către celălalt, studiindu-se cu atenție. O tăcere încărcată de tensiune plutea asupra marii piețe, inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orgoliul neamului - cei care îl susțineau pe roman nu puteau fi prea numeroși. Cei doi adversari se despărțiră pentru o clipă; o sclipire de cruzime apăru în ochii lui Gualfard, care frământa nervos mânerul securii, nerăbdător să pună capăt acelei înfruntări ce-i părea mai ușoară decât își închipuise. Când, însă, după o altă scurtă pauză, porni din nou la asalt, Sebastianus reacționă în sfârșit: devie din nou lovitura, dar cu o mișcare către exterior, cu scopul de a-și dezechilibra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reînnoiră prietenia, depănând amintiri comune, însă vorbind și despre prezentul lor. Principele burgund, care era un om nu doar cu suflet mare, ci și cu o mare pasiune pentru arme, fusese impresionat de abilitatea pe care o arătase romanul în înfruntarea cu Gualfard și îi puse o mulțime de întrebări legate de tehnica de antrenament și de armamentul soldaților lui Flavius Etius, în special de palatini, gărzile împăratului. Foarte curând, însă, discuția lor atinse și alte subiecte: de la cai la convențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se temea, totuși, de ei căci avusese ocazia să le învețe tacticile de luptă. Se întreba mai degrabă - deși avea deplină încredere în Chilperic, al cărui caracter înflăcărat îl știa prea bine - dacă burgunzii se vor ridica la înălțimea acelei înfruntări, care, hotărât lucru, se anunța inegală. Pentru ei ar fi fost dură chiar și o confruntare cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o îndoială: acela era teribilul Shudian-gun. Se întreba ce ar fi putut să vrea de la el, dar nu simțea de fapt nici o teamă; mai degrabă, pe lângă sentimentul surd, apăsător, al propriei neputințe de prizonier, îl încerca dorința arzătoare a unei înfruntări și, mai presus de orice, un sentiment de ostilitate virulentă. Cu puțin timp înainte, Lidania, răvășită, intrase în depozitul femeilor, anunțând că Odetta își luase viața. Cineva o găsise, nu departe de tabără, spânzurată de un mesteacăn. Vestea fusese primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care îi era scopul: fără caii lor, hunii nu făceau mare lucru, fiindcă doar câțiva dintre ei foloseau armuri și în general armele lor nu erau potrivite luptei de aproape - de altfel, nici nu aveau obiceiul să caute o asemenea înfruntare. Reuși să ajungă la mică distanță de capul de lup, care, strălucind cu reflexe aprinse în lumina flăcărilor, se agita în miezul luptei. Aproape că ajunsese la el, când un hun înalt și corpolent, gol până la brâu, îi bară drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, încrucișându-și picioarele, scuipă cu dispreț, aruncându-i lui Metronius o privire mânioasă și amenințătoare. — Să nu spui asta, romanule! Hunii sunt niște animale! Sunt drojdia pământului! Fără caii lor sunt nimic, mănâncă câini și când luptă ocolesc totdeauna înfruntarea om la om cu sulița și sabia. Tot ce au e furat de la alții! Noi știm să lucrăm aurul, să făurim arme și vase frumoase și să țesem veșminte în culori multe și minunate. Noi... Metronius fără să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și fulgerând din ochi, de parcă i-ar fi avut deja în fața lor pe barbari. Sebastianus, împreună cu tovarășii săi, se ridică și el în picioare, observând cu ușurare și satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față de toată mulțimea aceea de tăietori mizerabili de gâturi, față de destinul care îl vârâse în misiunea aceea stupidă și chiar față de Flavius Etius. De altfel, nu era, în mod cert, prima oară că lupta cu pumnii. Pentru acel tip de înfruntare, armata fusese pentru el o școală cât se poate de bună, iar aceia dintre țărănoii care puneau rămășag împotriva sa aveau să se lămurească iute pe pielea lor, cum stăteau lucrurile. La început, studiindu-se unul pe celălalt, își mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi să fie măturați ori chiar să dea bir cu fugiții, contaminați de panica soldaților, trebuia deci să-i împingă imediat înainte la contraatac. Descălecă și, luându-și de la oblânc scutul rotund, lăsă liber calul, care în acel tip de înfruntare s-ar fi dovedit inutil, apoi, trăgând sabia din teacă, privi neliniștit spre Ambarrus; nu fu însă nevoie să-l îndemne în vreun fel: învârtind daga în aer, bagaudul, care, ca și el, renunțase la cal, strigă ceva către ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se întorseseră în prima linie pentru acel ultim asalt. îmbătați de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era atât de mare, încât nu se puteau desprinde din lupta aceea sălbatică. Deși supuși unei presiuni cumplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă, într-un mod mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor îndepărtate ale ariergărzii, iar în perimetrul taberei se făceau, cu eficiență și cu sângele rece pe care hunii și-l regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila, se îndepărtă împreună cu Mandzuk pentru a se alătura restului mingan-ului său. O mică siluetă cu părul răvășit îi alergă în întâmpinare și, acolo, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el nu i-a scris scrisori nici președintelui scriitorilor, nici tovarășului Croitoru; el l-a înfruntat pe monstru în față, direct și pe neocolite, cu cea mai impecabilă ținută cu care o putea face un intelectual. Dar nu pentru acea înfruntare directă mă gândesc la A.E. Baconsky. Mă gândesc la el pentru că am citit recent Biserica Neagră și, în acest fantastic roman al totalitarismului, a prevăzut - până la amănunte - și ceea ce trăim noi acum. Lucru care mă face să spun: Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume. Nu sunt Înfruntări de armate și ideologii, nici ambiții sociale, nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența, sumarele somații stânga-dreapta, fanatismul, abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând Întunericul și Orbirea, refuzând amăgirile binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]