1,496 matches
-
atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era fericită. După ce Spiritul a crezut că totu-i pregătit pentru începerea nunții, lăcrimând s-a așezat în genunchi în fața Magnoliei și a spus: -Îmi ești dragă ca lumina ochilor și de veacuri aștept această clipă. Îți cer mâna și îngăduința de a fi robul tău iar tu zână a mea și a tuturor și alături să-mi fi-i în veacul nemuririi și al fericirii. Un paj în aur îmbrăcat, imediat la cer s-a urcat pentru a da de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu mine, nu înțelegi ceea ce ți spun? -Lasă-mă în pace că trebuie să ajung numai decât la Sfatul târâtoarelor. -De ce? -Șapte șopârle de pe șapte coline s-au plâns la Zeul protector al târâtoarelor de amărăciunea lor și au primit îngăduința de a ține acest sfat. -Nu înțeleg, de aceea te mai întreb o dată, ce cauți tu la acel sfat? -Târâtoarele se adună la acest sfat ca să hotărască ce trebuie să facă pe viitor neamul lor împotriva copiilor care rup, fie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește cum știi tu mai bine rufele numai vezi și poziția sfântului soare. -Slăvită fie stăpâna mea, a zis respectuos Saveta după ce s-a închinat. Stăpâna Ilina a revenit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește cum știi tu mai bine rufele numai vezi și poziția sfântului soare. -Slăvită fie stăpâna mea, a zis respectuos Saveta după ce s-a închinat. Stăpâna Ilina a revenit la discuția cu fiica ei și, pentru că a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Desigur, viteazule Amar, dar până atunci avem știri de la Cristeni? -Avem, Mărite șef, numai că impun condiții și doresc să judecați. -Nu mai judec nimic, nu ne mai târguim, le dăm orice, și fete dacă ne cer, numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că va decurge. Aproape că-i venea să strige de bucurie, dar se stăpâni. Totuși, el fu avertizat politicos și pașnic că nici măcar n-ar trebui să-i treacă vreodată prin mintea lui de proaspăt datornic să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în niciun caz nu mă ocup să fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni altcineva! Ai beneficiat destul, până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine, prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și bunăvoință, iar asta pentru simplul fapt că, bunăoară, există uneori în viață situații cu două fețe, iar eu, orbită cu totul de radicalismul meu (pe care mi-l condamn acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă sau din remușcare, și că n-o judec pe rând sau cu excesivă îngăduință sau cu excesivă severitate. Nu știu dacă tot chinul meu se numește dragoste sau amor propriu... Dacă mi-ar părea rău să aflu că a murit... Nu știu în cât timp m-aș consola dacă a murit și în cât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lob lăsat într-o parte, precum pictorii, deși, din câte am înțeles, el nu era pictor. Iar când m-am uitat mai atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo amândoi. Când mi-am dat seama că Anatol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în plan material sau în orice alt plan) - fiți întâi mulțumiți în mod sincer cu ce aveți, altfel, probabil nu veți primi mai mult niciodată. Orice realizare mai mică sau mai mare în viață o aveți datorită lui Dumnezeu. Cu îngăduința și cu ajutorul Lui obțin oamenii toate realizările lor: succes în activitate, copii reușiți și/sau realizați, excursii, case etc. ABSOLUT TOT! Numai Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru fiecare din noi și El ne dă tot ceea ce avem
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zece ori la labă. Și asta din cauza mâncării, a aerului și izolării. Ne aflam într-o cantină lugubră. Dacă îți ridicai capul, aveai senzația că ești la școală. Acolo, printre ferestrele garajelor, plutea o lumină lichidă, era viață liberă și îngăduință pentru zgomotul și căldura contactelor umane de dedesubt Dedesubt deținuții stăteau la capătul opus al unui șir de mese galbene, în timp ce micii lor vizitatori - femei, copii, bătrâni - stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela n-ar fi putut stârni un cutremur, dar - poate - orologiul său l-ar fi prevăzut. Sigur! Trăiască Pitpalacul! La ușa atelierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință, nu fac din el o poruncă. 7. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare, de bucurie din cursul anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
laudă a lui ne făcea fericiți toată ziua. O încruntare ne producea chinuitoare procese de conștiință. Acum, privind în urmă, nu-nțeleg de ce țineam cu toții atât de mult la el. Firește, între noi îl ironizam cât cuprindea, dar mereu cu îngăduința pe care-o merită faptele unui copil mare. Imediat după masa de dimineață, îi convocam pe puști (luându-i de la distracții mai adecvate vârstei lor: suitul în copaci, fotbalul etc.) și începeam să-i chi nuim cu sadism, aplicându-le
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și s-a uitat urât la el, așa că Vasile și-a continuat drumul, până când a ajuns În dreptul unei clădiri jupuite, care stătea să cadă: fostul teatru al vechiului Buzău, din anii când urbea imita civilizația capitalei. Apoi a privit cu Îngăduință articolele stupide pe care Încercau să le vândă cei de la Cooperativa „Fero-Metal“ - sau pe care Încercau să le ascundă, ai fi zis după Întunericul dinăuntru, pentru că ferestrele erau mai toate acoperite cu placaje maro căcănii -, și În sfârșit a luat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat (care le va reproduce „cu dificila îngăduință a poetului din rarisima revistă de avangardă Linia dreaptă” în Cugetul românesc, II, nr. 2, februarie 1923, pp. 115-120). Tot în 1904, cînd Arghezi va fi trimis la specializare teologică în Elveția și Franța de către tutorele său, ieromonahul Iosif Gheorghian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
său N.D. Cocea) a apărut în Rampa, an. II, nr. 525, 29 septembrie 1915, sub semnătura Eugen Vinea. Încă de pe acum, Vinea se arată preocupat de chestiunea promovării literaturii române în străinătate; comentariul despre Noua revistă română atinge, cu politicoasă îngăduință, „o anchetă întreprinsă printre somitățile Apusului, asupra viitorului Peninsulei Balcanice”, taxează apoi dur principala publicație oficială de promovare a literaturii române în Franța (La révue roumaine, pe care „din fericire, în Franța nu o citește nimeni. Iar în țară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe tejghea își puse fără grabă apostila pe documentul final, după care îi întinse tocul lui Ghiță Marangoci, ca să iscălească și el. Eu am trecut în acte doar ce-am constatat, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume complicitate Întreținută În primul rând de comuna lor aptitudine de a sluji, de a fi În acest fel fericiți. 15. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]