1,478 matches
-
numărat aproape o sută de cugetări antice și moderne, gândindu-mă că îmi vor fi de folos intrând în miezul comentariului și extrăgând înțelepciunea lui. Pentru a descoperi "forma, fondul și autorul", dar mai ales frumusețea gândului din aforism, cu îngăduința cititorului, recurg la câteva exemple: "Să nu pierzi un prieten pentru un motiv neîntemeiat, dând crezare defăimării celei rele", " Noi dobândim prieteni nu primind binefaceri, ci făcând", " Timpul încearcă prietenii, ca focul aurul", "Acela (Scipio) spunea că nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de marele vultur tocmai în rozariul meu minuscul, ce spun eu, tocmai în grădinile preistorice ale Semiramidei, nu era altcineva decât Semyaza, un tip cu plete albe, straniu și complex, ieșit din apocriful etiopian al "Cărții lui Enoh". Cerându-i îngăduință reginei, îi citește din textele apocrife anume alese: Iar când fiii oamenilor s-au înmulțit, li s-au născut în acele zile fiice frumoase și îmbietoare, până și îngerii cerului le-au văzut și le-au dorit. Atunci Semyaza, prințul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aceste pagini cu o poveste ale cărei pilde duc tot la tema timpului și la omul care trebuie să se împace cu ideea sfârșitului. Încă un motiv de a lăsa în urmă măcar niște amintiri, amintirile unui Bibliopolis care, cu îngăduință, se pot alătura celor multe evocate până acum. Dar iată povestioara orientală preluată dintr-un text-comentariu al filozofului Anton Adămuț asupra cărții Jurnalul unei biblioteci: Șahul Persiei e scăpat dintr-un pericol de moarte de unul dintre umilii săi supuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu un semn mare pe gît; scena aceasta trimite la una precedentă, în care fiica reacționează la știrea că familia va petrece noaptea la hotelul "Holiday Inn" cu o remarcă semnificativă: "Da, cunosc locul", la care mama o privește cu îngăduință amuzată 11. Într-o scenă anterioară, cea în care cei doi soți sînt în dormitor și fumează marijuana, ea își amintește cum tatăl ei o căuta să vadă dacă are semne și vînătăi. Așadar, spre deosebire de atacul lansat de unele elemente
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
fermitate și au acționat. 35 - III. Credință, în ciuda propriei ignoranțe Se spune că cei smeriți nu trebuie să aibă pretenția să fie instruiți de mari personalități, dar se pare că nu este chiar așa. Este mult mai ușor să găsești îngăduință la cei culți decât la cei ignoranți, care par să-și potrivească nevoințele după de limitele lor. O greșeală de vorbire poate să fie înțeleasă de o personalitate, dar nu și de cel simplu care o va lua aproape mereu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
paroh de oraș, întrebându-l dacă ceea ce a învățat-o pe ea, cândva, mai este sau nu valabil; și aude spunându-i-se că, într-adevăr, morala este încă aceeași, dar că în oraș trebuie să existe o mai mare îngăduință, pentru că lucrurile stau altfel decât la țară și pentru a se evita rele și mai mari. Tot așa va fi și confuzia penibilă a unui suflet care descoperă morala confesionalului, în contrast cu ceea ce i se prezintă pe ecranul de film, din
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și nu aproba unele acțiuni politice ale tatălui său, în special modul în care fuseseră lichidate vechile partide politice, instaurarea dictaturii, autoproclamarea ca șef de partid, deși era monarh constituțional, practicile de camarilă; duplicitatea față de mișcarea legionară și, în sfârșit, îngăduința acordată Duduii de a se amesteca în treburi de stat, direct și indirect. În mod cert l-a îndurerat atitudinea regelui față de mama sa. „Voevodul era ținut într-o strânsă izolare de mama sa. În afara unui telefon zilnic cu Florența
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mănăstirea Neamț, delegat fiind preotul profesor Viorel Laiu. Din partea Mitropolitului Teofan a fost delegat să participe la aceste evenimente preotul protopop Vilie Doroșincă . În anul 2011 au trecut prin parohie spre Închinare, o părticică din moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul, cu Îngăduința Părintelui stareț, Vichentie Lupu, de la mănăstirea Rafaila. Moaștele au fost aduse la mănăstirea Rafaila de hramul schitului - Pogorârea Sfântului Duh - cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan de la Biserica Sfântul Nectarie din Iași. Cu Îngăduința și bunătatea Părintelui stareț Vichentie, de la Mănăstirea Rafaila
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
o părticică din moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul, cu Îngăduința Părintelui stareț, Vichentie Lupu, de la mănăstirea Rafaila. Moaștele au fost aduse la mănăstirea Rafaila de hramul schitului - Pogorârea Sfântului Duh - cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan de la Biserica Sfântul Nectarie din Iași. Cu Îngăduința și bunătatea Părintelui stareț Vichentie, de la Mănăstirea Rafaila, după slujba hramului schitului Pogorârea Sfântului Duh din 2012 a fost adusă spre Închinare o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, care au venit din Eparhia Tomisului, cu binecuvântarea Î.P.S.
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca o nălucă, urmată de tovarășa ei, care asistase mută la ce se Întâm plase. Simeon rămase locului, cu un genunchi În pământ, pri vind lung În urma călărețului. Buzele lui simțeau Încă dulceața parfumată a mâinii mici, pe care avusese Îngăduința s-o atingă. — Ce copilă Încântătoare, Își spuse. Cine o fi vrând s-o omoare? și de ce? Vreo răzbunare din dragoste neîmpărtășită? Vreo pricină politică? Ce secrete Întunecate s-or fi ascunzând și la Curtea ducelui Zähringer? Amintirea Bizanțului cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și la Cluj, la colocvii pe care le-am organizat la București. Desigur, mi-am urmat activitatea de la revista "Luceafărul de dimineață", o revistă care a avut apariții foarte apreciate în 2014 și va crește în 2015. Pentru 2015 cu îngăduința destinului îmi propun un volum nou de versuri și poate unul de teatru, cel puțin o traducere nouă din Shakespeare. La piese jucate e loc de oricîte. Îmi doresc cel mai mult o vacanță lungă și liniștită alături de soția mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și la Cluj, la colocvii pe care le-am organizat la București. Desigur, mi-am urmat activitatea de la revista "Luceafărul de dimineață", o revistă care a avut apariții foarte apreciate în 2014 și va crește în 2015. Pentru 2015 cu îngăduința destinului îmi propun un volum nou de versuri și poate unul de teatru, cel puțin o traducere nouă din Shakespeare. La piese jucate e loc de oricîte. Îmi doresc cel mai mult o vacanță lungă și liniștită alături de soția mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Un stil nonconformist pe acele vremuri, prea puțin tentat să respecte legile universitare impuse, corvoada practicii la munca câmpului și participarea la ședințe sterile, dar de o mare generozitate în dialogurile purtate la seminarii, în munca la revistă, unde avea îngăduință față de materialele pe care i le prezentam și disponibilitatea de a face adăugiri remarcabile, din care învățam mult și cu pași de uriaș. Modul lui de a interveni pe text, totdeauna relevant, mi-a demonstrat avantajul și necesitatea rigorii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Concursul de culegere a porumbului, În fiecare toamnă, merită toată lauda. Se acordă premii foarte mari, cu o largă și bine meritată publicitate. Se obțin adevărate recorduri. Un culegător bun poate obține 12,7 bl pe oră, aproape ½ hectar, cu Îngăduință să rămână necules cel mult un știulete din 50 și cel mult 226 grame de foi pe știuleții culeși. Uneori, la cules sunt aduși porcii În așa numita operațiune hoging. Hog Înseamnă porc. În această operație, o anumită suprafață e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ cu îndelunga domnie comunistă, este sensibilă mentalitatea conform căreia partidele comuniste vinovate de unele "erori" nu mai reprezintă acum o primejdie, pare stranie îngăduința celor din fostele țări comuniste față de menținerea la putere a forțelor comuniste, aleși sau realeși prin alegeri libere, după cinci decenii de teroare comunistă. Și atunci autoarea Esteticei se întreabă: "Nu era oare pentru occidentali o dovadă că aceste populații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tinerii Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Eusebiu Camilar, Maria Banuș, N. D. Cocea, A. Toma, M. R. Paraschivescu, D. Corbea, Ion Călugăru, Nagy Istvan, Gaal Gabor, Marcel Breslașu, G. Macovescu, Ion Pas, Geo Bogza, G. Ivașcu, E. Jebeleanu, la care cere îngăduința, modest, a se nominaliza și pe el, au început numaidecît să activeze intens pe linie democratică pentru literatură. În concluzie: "Important pe tărîm literar a fost faptul că partidul a pus în fața scriitorilor imediat după eliberare, cu claritate, problema combaterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
latinistă, care Îi eliminase pe daci, nici nu a vrut să audă de slavi. Într-o fază ulterioară, dacii sunt reabilitați, nu Însă și slavii. Hasdeu, susținător neobosit al dacilor, nu s-a arătat dispus să-i trateze cu aceeași Îngăduință pe slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
S-a petrecut și un proces de „feudalizare“, la nivelul județelor baronii locali ai P.S.D. tratându-și supușii În același stil autoritar și dezinvolt ca guvernul central. Datoriile fabuloase către stat ale unor mari Întreprinderi au fost „reeșalonate“ cu o Îngăduință suspectă. Justiția ea Însăși s-a dovedit afectată de corupție și, mai cu seamă, dependentă de puterea politică (În 2002, se aflau În Închisori vreo 50000 de deținuți, mai mulți decât În Franța sau În Marea Britanie la acea dată; puține
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
d. Cioculescu va face tot ce va putea În sensul celor de mai sus. Cererea mea privește un vechi memoriu semnat de mai mulți intelectuali din Flt., memoriu pe care l-am anexat la această cerere. Mi-am luat această Îngăduință ca unul care am colaborat (prea modest) la revistă și am lucrat cu Gorovei la „Prietenii Culturii”, „Liga Culturală”, ba am scos și un manual de lb. română pentru Șc. Normale (În colaborare) Împreună. Cred că, dacă vom izbuti, nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cultura românească, Îți transmit entuziastul salut al Ardealului și amenință cu invadarea Moldovei, În sezonul estival 1978. Și În cele din urmă, eu Însumi Îți mulțumesc de 1001 ori (o șeherezadă a recunoștinței prietenești), dorind ca viitorul să ne acorde Îngăduința a decide asemenea Întâlniri. Cu rugămintea de a transmite respectuoasele mele urări de bine doamnei, precum și mulțumirile mele pentru Îngăduirea absenței tale, al cărei principal vinovat sunt, te Îmbrățișez prietenește, Georgel P.S. 1. - Într-o seară la un post de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cameră spațioasă ce se încălzea cu o sobă de teracotă, unde diminețile (nu foarte devreme!Ă, când mă sculam, apa de băut din cană era înghețată (într-unul din ziduri se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea pe jos din Calea Șerban-Vodă, unde avea o cameră într-un apartament comun, trăgea pe mână o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector, și apoi, prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați de Paul și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în lume, cum să se poarte ca un înțelept”. După o lungă trecere de vreme de la venirea sa aici întâlni într-o zi în pădure o pasăre măiastră. „Pasărea l-a sfătuit să se întoarcă între oameni și Ștefan, luând îngăduința și blagoslovirea celor doi moșnegi, s-a înapoiat în țară”. Când era copil, spun alte legende, Ștefan bătea pădurile din jurul casei unde locuia împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]