2,826 matches
-
expression qui supprime le sens religieux du verbe source : " îndoaie-ți genunchii " " plie țes genoux " (Taină inițiatului/Le secret de l'initié) (Miclău, 1978 : 287) ; " plie țes genoux " (Le mystère de l'initié) (Pop-Curșeu, 2003 : 77) ; " Vițelul în trupul vacii îngenunchează/ca-ntr-o biserică. " " Dans le corps de la vache le veau s'agenouille/comme dans une église. " (Biblică/Biblique) (Miclău, 1978 : 349) ; " Îngenunchez în vânt. " " Je m'agenouille dans le vent. " (Epilog/Épilogue) (Stolojan, 1992 : 119). Une image qui réunit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1978 : 287) ; " plie țes genoux " (Le mystère de l'initié) (Pop-Curșeu, 2003 : 77) ; " Vițelul în trupul vacii îngenunchează/ca-ntr-o biserică. " " Dans le corps de la vache le veau s'agenouille/comme dans une église. " (Biblică/Biblique) (Miclău, 1978 : 349) ; " Îngenunchez în vânt. " " Je m'agenouille dans le vent. " (Epilog/Épilogue) (Stolojan, 1992 : 119). Une image qui réunit le rituel chrétien du baptême et le thème récurrent de la terre est la suivante : " Botează-mă cu pământ. " Leș versions en français șont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase, poroase - o stâncă uriașă, modelată, parcă, de o ingenioasă eroziune a veacurilor... Aceste fațete sensibile trasau contururile încă vagi ale universului franțuzesc. Continentul ivit din apă se umplea de lucruri și de ființe. Împărăteasa îngenunchea pe un enigmatic „prie-Dieu” care nu evoca pentru noi nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așezat, apoi m-am întins cât eram de lung. În întuneric am atins cu capul un obiect de lemn. L-am pipăit. Era un prie-Dieu. Mi-am pus ceafa pe catifeaua lui ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam într-o amorțeală febrilă, pe care doar fluierăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
muriți și voi. [SCENA] [DOCHIA, TRAIAN] [DOCHIA] Deasupra Giulgiului tău spînzur-o coroană, Deasupra morții tale o istorie, Istoria Daciei viitoare scumpe... Din astă noapte tu ai dispărut... Și eu ți-am [dat] a morții noapte, eu... Ce te iubesc, ce îngenunchi, ce mor. Ah, tu! eu te gândeam că ești de fier, Gândeam că moartea nu te poate-atinge... Tu ai murit - ah, cine n-o să moară! [TRAIAN] Luați-o de aici, luați-o iute! [DOCHIA] Stinge-te dar, tu, vis al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în lături) (Intră Dragul Voievod galbin la față, cu pași nesiguri, rezimat de umărul fiu-său Bogdan. Se așază în scaun. Scoate din sân o cheie și i-o dă lui Bogdan, acesta deschide un scrin de fier, scoate coroana, îngenunche înainte-i, Dragul i-o pune-n cap. DRAGU[L] Ușor trecea odată Domniei Noastre vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii, De zece luni acuma, de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm cu spaimă ce-ncet a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DRAGUL] Nu? Nimic Așa, o întrebare ca orișicare alta. DRAGUL Vezi tu acel părete pe care-ai scris o cruce? Precum nu este ușă acolo, tot asemenea Nu este nici o ușă la inima mea... Dragoș Vederea-ți mă scârbește. BOGDAN (îngenunche) Părinte, ce-am făcut? DRAGUL Ei, vina cea mai mare din lume-i că trăiești. Mulți sânt ce astă vină în veci n-or să ți-o ierte... Căci tu le stai în cale... De-ar fi să voi ceva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strunguri, Tot ce încîntă ochii și suflet, frumuseți, Tot ce pământul are și area [mai] de preț Grămadă să stea toată la mine în comori Și când voi trece mândru, puternic, zâmbitor, Un împărat... pe frunte purtând [mîndră] coroană Să-ngenunchez la tine așa ca la icoană Și, arătîndu-ți toată averea fără samă, Să-ți zic: "Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. " Ca robul cel din urmă să fiu pe lângă tine, Dar să mă bucur vecinic de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine în comori, Să trec prin ele mândru, puternic, zâmbitori, Să fiu frumos ca ziua, stăpân al lumii-ntregi, Nemuritor ca *** ș-un soare printre regi; Și raze să reverse din frunte-a mea coroană Apoi să cad nainte-ți așa (îngenunche), ca la icoană, Și, arătîndu-ți toată averea fără seamă, Să-ți zic - ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. (Anna oftează adînc) Ca robul cel din urmă să fiu pe lângă tine, Dar să mă-mbete vecinic cereștile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini Sânt vulturi ei din vulturi 5 2279 Și de coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche și îl mângâie pe coamă. 6 2254 CENUȘOTCA PERSOANELE SOCOL UDRIȘTE SABĂU GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost vornic de poartă și stăpân pe cetățuia Moara Guzganilor BOGDANA CRĂCIUNA fetele lui TUDORA ANGHELINA numită CENUȘOTCA, {EminescuOpVIII 121} fata lui Ștefan Murgul, fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fruntea [ta] tîșnește în boabe mari sudoare. Ți-e frică, Mihnea Sânger - de ce ți-e frică ție? [MIHNEA] (s-apropie de Domn) O, milostive Doamne, mă iartă - nebunie Muierea are-n capu-i - las' să-ți sărut eu poala... (el îngenunche) Și tu, vezi [toate-]acestea cu mintea ta în boală... Și tu iei lucrul altfel... Las' naibii dar nevasta, (aspru ) Las' să-ți spun ție-o vorbă... o vorbă bună - asta! (l-înjughie) Scurt ți-a fost firul, Doamne! Și cuget
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu tot estasul lumea ce se-ntinde naintea ochilor! Lumea... Roma! Roma, coroana de marmură a pământului, cu împărații ei mari ca Dumnezeii seninului! // Pe tronuri cu trepte multe, îmbrăcați în aur, fruntea lor încinsă cu luceferi, privesc la lumea îngenuncheată la picioarele lor. Învingători mândri altădată treceau pin stradele Romei, turburi ca undele mărei, trași de capete încoronate, de regii pământului înjugați la carul aurit al împăratului. Mari în virtutea lor, mari în păcatele lor!... Căci întocmai ca pe aceștia văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist?... Eu care-mi petrec? M[AIO] M[ăria] Ta! Ești trist!... ȘT[EFAN] Aide de! (șade) Ș-apoi?... Și de-aș fi!... Mă iubești tu, de mă-ntrebi? M[AIO] Eu, M[ăria] Ta? ȘT[EFAN] Tu. M[AIO] (îngenunche lângă el) Eu vă iubesc cum iubesc Moldova. Pentru voi aș da tot ce-aș fi în stare să sacrific pentru Moldova! Viața mea ar fi puțin... inima mea e mai mult... ei bine, inima mea cu tot ce are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e geloasă. E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Un soare ce domnește lumea - fără care eu n-aș fi... tu n-ai fi... pământul n-ar fi... Supune-te mie cum eu mă supun soarelui meu. [MAGDALINA] Acel soare e un om? [TOMA] Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mii de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-și lasă capul pe fotoliu - părul cade-n dezordine peste față... ochii i se închid... mînele se unesc ca spre rugăciune până pare-a fi moartă în viață. Solemn el s-apropie de ea și, înlăturînd părul de pe frunte-i, îngenunche și se uită cu amor în fața ei, apoi se scoală) Neci pe pământ, neci în cer a mea! FINE {EminescuOpVIII 334} {EminescuOpVIII 335} COMEDIILE COMEDIILE ÎN VERSURI MINTE ȘI INIMĂ 2289 [P E R S O A N E L
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine. {EminescuOpVIII 367} ANETTA Bine măi, nu ți-i rușine de oameni? INTENT[ATIONEM] (tragic) Dar ce să fac Dumnezeul meu! când tu nu mă mai asculți... când sufletul tău nu mai vrea să știe de mine. Un alt fericit îngenunche înaintea ta... ANETTA Cine?... Aoleo! Bine... ai putut fi atât de prost să crezi că eu țiu la sfrijitul cela, la Călimărescu, la scriitoru ajutorului ajutorului de preceptor... Nee! glava... Acela mă, nu-mi da voie să mă mai sărute
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu visez? Nu, nu! Sunt deștept, sunt deștept. (se pipăie) Ce amar și rău s-a-nceput ziua asta, și acuma... O, îți mulțumesc, îți mulțumesc, Dumnezeul meu, bunul meu, iubitul meu părinte! Ai depărtat așa curând de la mine durerea. (îngenunche) O, Doamne! Privighează faptele mele, ca să nu cază corpul, acest înveliș bătrân și șubred a unui suflet tare încă, să nu cază în păcatele bătrâneței, mândre și seci, ci să țină cu tărie la credința ta; orcum ar merge sau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul la lumină, Înaintea frumuseții cărei Grecia se-nchină. Iar din Paphos îmi sosiră trei maeștri pierde-vară, Să-i aud cântând din flaut. Suflau fals din cale-afară Dar mi-era egal, pot zice că-mi făcea un mare bine Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veci pierdut Pentru mine? Daca alta e femeia ce-a aprins A ta inimă, atuncea du-te iar la ea întins, Rămâi credincios uneia și ferice fii cu ea. (ea rupe sulul ce-l ținea în mînă) {EminescuOpVIII 475} CHALKIDIAS (îngenunchind înaintea ei) Ba cu tine, da, cu tine! Numai tu, frumoasa mea, Ești aceea ce-am dorit-o, ce-o iubesc și am iubit. Pîn-acuma din mândrie, din amor te-am amăgit. Daca m-a mișcat atâta a ta mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]